eu...

Fotografia mea
am ochii negri si pe vremea cand imi pasa, te iubeam pe tine!

si eu... eu ce fac acum?!?

Vreau de atata timp sa scriu randurile astea, incat acum nici nu mai stiu exact care e inceputul... nu caut sa imi gasesc scuze... nu simt nevoie sa ma justific in fata nimanui... si totusi...

Trec printr-o perioada buna si proasta in acelasi timp. Sunt lucruri care din punct de vedere profesional imi merg excelent si sunt lucruri care ma ucid ca o otrava care se raspandeste lent in organism. Ne-am despartit. Eram ca doua picaturi de apa si acum ne-am despartit. Si stiti cum se despart doua picaturi de apa ce odata au fost egale?! Va spun eu... inegal! Adica, una dintre ele, in urma despartirii, devine mai mare, iar cealalta devine infirma. Asa se intampla intotdeauna in orice fel de despartire. Partajul, nu este menit sa fie egal. Scopul lui este doar sa medieze o despartire. Sa imparta in doua parti, o singura parte. Doua parti ce vor fi intotdeauna inegale. Nu vreau sa analizez despartirile.

In urma despartirii noastre, eu sunt picatura mai mica. Iar el, a plecat cu o parte din mine. Ne-am despartit fara scandal, certuri, reprosuri. Ne-am despartit vorbind si discutand. El spune ca asa e cel mai bine pentru mine. Eu cred ca cel mai rau imi e fara el. E ciudat cum poti avea o singura divergenta pe care sa nu o poti rezolva si a carei solutie sa fie una atat de drastica. Nu ne certam, nu ne injuram, nu ne bateam. Si sa nu credeti ca ne plictiseam vreo clipa de atata „perfectiune”. Nicidecum! Eram atat de imperfecti impreuna, incat orbeam totul in jur. Ne adoram. Defectele, calitatile. Iar acum...

Mereu cand se termina o relatie, (cel putin asa mi s-a intamplat mie mai mereu), incerci sa ramai prieten cu celalalt. „Prieten” eu cred ca este un cuvant mult prea mare. Genul de prietenie pe care o ai cu cineva cu care nu te vezi perioade lungi de timp si pe care daca o vezi pe strada o data la 5 ani, zabovesti cateva secunde alaturi de ea, pentru a pune si raspunde catorva intrebari derivate din „ce faci” si „cum o mai duci”. Dar ce te faci, cand ex-jumatatea ta iti apare in cale, zilnic, 8 ore pe zi? Ce te faci daca auzi vocea respectiva mai bine de 75% din timp? Ce faci intr-o situatie de genul?

Spune-mi... si eu ce fac acum?! Sa vad daca ce fac... ma va duce undeva...sau ma va duce la balamuc?!



p.s. sufar.


To be continued...

19 comentarii:

Alex Puzzle spunea...

Pacat. O sa fie greu daca-l vezi zi de zi. Foarte greu mai ales ca sentimentele sunt inca acolo. Nu stiu cine si ce ti-ar putea spune astfel incat sa te simti mai bine. Din fericire, cu timpul, toate astea se vor estompa. Problema e prezentul. Trebuie sa inveti sa respiri singura.

vyanna spunea...

fata dragaaa, s-au dus dracu basmele noastre..


P.S. si eu sufar

josephine spunea...

@Alex Puzzle : nu imi spune, n-ai ce sa imi spui sa ma faca sa ma simt mai bine. si sunt constienta de asta... imi e greu, dar slava cerului ca sunt puternica. respir singura, pentru ca aerul pe care il respir, are mirosul lui.


:) mersi pt incurajari!

josephine spunea...

@vyanna mi-am dat seama ca si basmul tau a suferit modificari structurale... urasc coincidentele astea de cacat...


detaliez... promit!

Offshore spunea...

despartirea ar trebui sa fie un nou inceput...asa ar suna bine, insa, din pacate, ranile nu se vindeca asa usor.

Gem de dude spunea...

Din pacate, nu putem uita chiar asa usor, nu suntem masinarii.
Bine ar fi sa putem apasa pe un butonas si sa zicem:”gata!il uit!”
Dar nu e asa…suferim…mult…putin…apoi devine o amintire placuta sau mai putin pacuta…dar nu putem uita…

josephine spunea...

si ce ma fac daca vreau ca durerea mea sa fie o rana... nu o cicatrice?!? ce ma fac daca vreau sa fie prezenta in viata mea neconditionat? ...

suna ciudat... dar inca nu vreau sa uit...

Offshore spunea...

oricum o sa fie prezenta rana, orice ai face:)

vyanna spunea...

trece, iti spun ca trece.. :)

Anonim spunea...

Iti spun eu ce faci..il privesti sperand sa'i intalnesti cumva privirea..ii cauti mereu prezenta..tresari la auzul vocii lui..esti trista toata ziua daca absenteaza..etc
Zic asta ptr k am trecut prin asta cu un coleg de clasa si nu a fost prea placut stiind k trebuie sa'l vad in fiecare zi cate 7 ore pe zi si 5 zile pe saptamana.
Il iubeam din clasa a 9a si am ajuns de am terminat clasa a 11-a cu aceleasi sentimente..neplacute;)

lya spunea...

ba mie mi se pare ca e bine ca il vezi atat de des. din punctul meu de vedere asta te va ajuta sa treci peste, pentru ca il vezi si nu mai e nimci itnre voi, nu mai stai seara sa te gandesti ca poate cine stie, e o sansa de impacare. Bine, poate tu nu vezi lucrurile ca mine, dar pe mine m-a ajutat. nu era vba de o dragoste prea mare, dar oricum, suferinta tot era. Faptul ca l-am vazut de cateva ori imediat dupa despartire (prieteni comuni) mie una mi-a facut bine. Multa bafta si sper sa iti treaca incet incet.

josephine spunea...

@lya ... O Doamne... eu zic ca sufar si tu imi spui ca e bine ca il vad non stop ca sa imi dau seama ca nu mai simt nimic pt el???


asa e... nu mai simt nimic pt el. decat imi tresare inima cand ii simt rasuflarea in ceafa. imi vuieste sangele in vene cand miros parfumul lasat in urma lui. mi se umezesc ochii cand ma gandesc ca s-a terminat...


dar asa e... nu mai simt nimic pt el...

lya spunea...

nu,nu stiu cum sa iti explic. Deoarece il vezi des o sa suferi o data, de doua, de 20 de ori, dar o sa te obisnuiestti cumva cu ideea. O sa te obisnuiesti cu faptul ca e langa tine,dar nu mai e nimic....si o sa-ti treaca.
fiecare este unic si simte diferit suferinta. Si recuperarea se petrece diferit. Asa cum ai trecut peste prima data cu siguranta o sa treci si acum, deoarece cred ca esti sufcicient de puternica! acum insa e inca proaspata durerea :(

Radhu spunea...

Draga Josephine,

Nimic nu se compara cu ce inseamna o suferinta din dragoste. Nu conteaza ca suntem puternici si ca putem trece peste asta tot ne doare, tot nu vom uita, o rana undeva va fi. Ce pot sa iti spun este ca nu vei uita prea curind dar de trecut va trece, cind, nu decidem noi,inima ta decide.Experiente asemanatoare au multi, nimeni nu iti poate da sfaturi, pentru ca intre ele relatiile dintre doi oameni nu se aseamana. Tu vei sti cum si ce sa faci. De multe ori chestiile cu "vei uita", "o sa iti treaca" sunt de prisos. Cheia e in inima ta. Eu vin dintr-o relatie de 8 ani si primesc sfaturi in continuare, dar nici unul nu e de aplicat la mine!
Capul sus si fii tare!


P.S. Scuze ca am inceput cu "draga" acest comment, nu te cunosc nu ma cunosti dar asa am invatat la scoala. Sper ca nu am fost nepoliticos.

aladin spunea...

lya:eu cred ca nici nu ai iubit cu adevarat aceea persoana.Metoda ta este un scut de aparare,dar ptr ce ...!

aladin spunea...

josephine:eu te inteleg perfect,si eu traiesc aceeiasi drama numai ca la mine cat este ploiestiul de mare ma intersectez zilnic.

deea spunea...

Nu o sa-l uiti niciodata..mereu te vei intreba "cum ar fi fost daca.."...dar vei intalni si altii pentru care probabil vei avea aceleasi sentimente..sau cel putin asemanatoare..si in legatura cu ce se spune, ca o iubire o sterge pe cea anterioara, nu se aplica, cel putin in cazul meu :)
Tot ce pot sa-ti spun e ca te vei obisnui sa traiesti asa...cu amintirea a ceea ce a fost..

PestisorulAuriu spunea...

Sper ca acum te simti mai bine...

Anonim spunea...

... si eu ce fac acum ... de ce e asa greu? ... de ce pote fi bine si perfect cand noi suntem asa perfecti impreuna ... ma face sa sufar de la inceput ... si totusi ... stiu ca pe el il vreau ... si totusi ... totul s-a sfarsit