eu...

Fotografia mea
am ochii negri si pe vremea cand imi pasa, te iubeam pe tine!

don't judge me...

Adesea imi doresc sa nu fi gresit. Nu eu. Tu sa nu fi gresit. Ca eu acum sa nu fiu pusa in situatia de a te renega. Si de a fi judecata pentru asta. Urasc oamenii care ii judeca pe altii. Mai ales pe cei care au o viata normala. Care nu au trecut prin ce am trecut eu. Urasc cand cineva face asta, d’aia ma feresc mereu sa fac si eu asta. Si totusi ma judeci. Pana si tu ma judeci. Mi-e greu sa inteleg de ce o faci. Eu nu te-am judecat pe tine. Dar acum o fac. Pentru ca am trecut prin ce ai trecut tu. Am reactionat totusi diferit, eu am luat atitudine, pe cand tu faci ce ai facut timp de mai bine de 25 de ani: te complaci. Pana nu demult, aveai si o scuza. Nu o mai ai.

Nu ma judeca. Nu vreau sa traiesc ce ai trait tu. Nu vreau sa merg pe acelasi drum. Sunt destul de puternica incat sa imi croiesc propria cale. Propriul traseu. Chiar daca la inceput va fi doar o ulita, cu timpul poate ajunge drum european. Macar eu vreau sa incerc. Lasa-ma sa incerc. Nu ma mai judeca. Nu sunt rea. Ci pur si simplu am fost ranita. M-am ridicat. Nu vreau sa ma mai uit inapoi. POT SINGURA! Nu ma indeparta. Nu o face. Stii bine ca voi pleca. Stii bine ca desi mi se va rupe sufletul, voi pleca fara sa ma uit inapoi. Nu ma provoca sa o fac. Nu ma provoca sa plec... o voi face intr-un final!

Am trait in iad... am iesit din el. Nu ma intorc acum... si nicio alta data...

nu imi e dor. si daca mie nu imi e, tie de ce dracu iti e?

Mi-a fost dor de tine iubito!

Iubita de cine?!

De mine iubito! Mi-a fost dor de tine... ca niciodata pana acum.

Asta nu se numeste dor. Confunzi din nou sensurile. Ce simti tu acum, e iesirea din obisnuinta. Nu dor.

Iubito, nu mai fi sarcastica. Mi-a fost dor de tine. De ce nu vrei sa intelegi?

Pentru ca nu e nimic de inteles. Si nu mai spune ca ti-a fost dor. Nici acum nu sunt langa tine ca sa iti treaca dorul.

Am inchis telefonul. Ma scoti din minti intotdeauna. Nu stiu cum de nu se deschide pamantul sa te inghita si poate asa uiti numarul asta de telefon. Aberezi, visezi numai lucruri imbecile. Ti-a fost dor de mine!?! Nu ma innebuni! Si cand plangeam din cauza ta, atunci cum iti era??? Aaa... stai ca ai uitat! Si nu exagerez dobitocule! Am plans ca proasta pentru ca te iubeam si mi-era greu sa inteleg de ce te porti asa. Acum nu te mai iubesc, si e mult mai simplu de inteles: pentru ca esti un neica nimenea care nu merita nimic pentru ca nu e in stare sa ofere nimic in schimb. Si stai linistit, ca slava cerului n-am depins niciodata de nimeni, mai ales de unul ca tine sa am nevoie de ceva de la tine. Nu stiu cum am putut fi atat de oarba incat sa nu vad ce se vedea cu ochiul liber de pe luna: esti un nimic. Si eu la fel de nimic am fost in timpul in care te iubeam. Dar ce sa stii tu ?! Nivelul tau maxim e „mi-a fost dor de tine iubito”. Sa o citez si pe mamaie, Dumnezeu s-o ierte, HAI SICTIR! De ma-ta nu ti-e dor?! Ah, iata-mi expresia, ma-ta e femeie de treaba. Nu stiu cum de a gresit atat cu tine!

Nu ma mai enervez degeaba. Nu meriti. Nu meriti nici sa iti pomenesc numele. Nu meriti nimic. Odata am fost atat de oarba incat sa cred ca meriti. N-ai meritat nici atunci, dar stii cum e „ nu e orb mai orb decat cel care nu vrea sa vada”. Si in mod sigur, eu nu vroiam sa vad!

Nu vreau sa iti spun din nou adio. Am spus-o si in alte randuri. Acum pun punct.

Ma pregatesc sa te parasesc.

Ma pregatesc sa te parasesc. Stiu cat de mult conteaza asta pentru tine. Cam cat conteaza pentru mine ca a iesit Obama presedinte. Desi practic te parasesc pentru cateva zile, sper sa te parasesc definitiv. Sa uit de tine ca de un potential iubit. Sa imi amintesc de tine ca de o simpla cunostinta. Ca de un simplu prieten. Sa nu mai faci parte din gandurile mele. Sa nu mai faci parte din viata mea. Sa nu ma mai gandesc la tine pur si simplu. Misiune grea. Imi place la nebunie sa ma gandesc la tine. Sa visez la tine. La noi. Dar... visez cai verzi pe pereti! Mai degraba castiga CS Otopeni campionatul decat sa se implineasca gandurile astea! Eh... ce stiu eu?! Probabil ca cineva acolo sus are alte planuri pentru mine. Sper sa fie mai bune. Sper sa nu ma mai doara.

Tu habar n-ai. Nici n-ai sa afli. Urasc ca eu sunt cea care trebuie sa renunte si de data asta. Ar fi trebuit sa n-am scrupule absolut deloc. Sa nu imi pese nici de tine si nici de ea. Chiar nu inteleg de ce dracului imi pasa de ea! Ca pana la urma, nu imi e prietena, nu imi e ruda. Nu ar trebui sa imi pese. Dar imi pasa. Sunt suficient de proasta incat sa imi pese de ce spune ea. De ce simte ea. Ma pun in permanenta in situatia ei si imi dau seama ca ea n-are nicio vina. Ea n-are nicio vina ca eu te vreau doar pe tine. Si ca tu abia astepti sa iti spun asta. Si sa fii doar al meu. Chiar daca doar pentru cateva clipe. Visele devin realitate, dar eu nu vreau sa devina visul asta realitate. Nu vreau sa imi cladesc drumul dand din coate si calcand pe cadavre. Fiti voi fericiti. Intr-o zi ma voi bucura pentru voi. Chiar daca deja o fac in adancul sufletului. Stiu ca esti baiat bun. Crede-ma ca sunt absolut constienta de asta. Doar ca nu mai pot sa ma gandesc doar la altii. Mi-e greu! Sunt si eu om. Am un suflet. Care ma doare groaznic. Ma doare, sa stiu ca toti au cate ceva doar al lor, cu care sa imparta bune si rele, iar eu ma am doar pe mine! Pe mine in stare pura. Cu mine impart si bune si rele, si necazurile si bucuriile si tot asa. Tot doar cu mine. Am o relatie cu mine, bazata pe incredere, respect si un sac plin ochi de iubire. Cu care n-am ce face. Nu mai cred ca am ceva pus de o parte. Sper. Dar nu mai cred. Asta mi se pare cel mai tragic...

Vino tu iubire! Vino tu si saruta-mi gandurile noptii! Vino tu si ia-ma in bratele tale. Tine-ma acolo o vesnicie. Fa-ma doar a ta. Tine-ma doar pentru tine. Fii egoist cu mine. Saruta-mi fiecare particica din corp. Saruta-mi fiecare colt din suflet. Fa-ma sa uit de iad. Du-ma cu tine in rai... tu iubire... de tine am nevoie... alunga-mi durerea asta trista!

fii doar a mea!

Imi permit sa scriu asta, pentru ca sunt sigura ca nu vei citi. Iar daca o vei face din intamplare, o sa iti placa atat de mult incat o sa crezi ca e un scenariu pe care neaparat trebuie sa il joci.

Am luat-o ca pe o gluma, dar asa cum ne-am obisnuit amandoi, glumele pot deveni chestii foarte reale. A fost mai de graba o provocare:

ai curaj sa ma lasi sa iti calc camasa si apoi sa te imbraci in ea?! Atentie! Trebuie sa fii dezbracata inainte! Aaa imi calci si pantalonii? Cum vrei tu! Oricum nu ai curaj... Niciodata sa nu imi mai spui ca nu am curaj daca nu te tin balamalele. Sa inteleg ca eu stau dezbracata de la curea in sus, iar tu imi calci camasa si eu ma imbrac in ea, nu? Da cam asa ceva. Ok, hai sa mergem! Unde? Sa imi calci camasa! Esti nebuna... Da! Si am si tupeu.

Am mers la mine, am cautat cea mai sifonata camasa si pe cea care se calca cel mai greu. Era deja calcata. Am scos-o din dulap, ti-am zambit si apoi am mototolit-o. Ai inceput sa razi si mi-ai spus ca inca nu vezi fierul de calcat si ca mai am pana sa respect ce ai cerut. Ti-am pus totul la dispozitie. Si m-am descheiat nasture cu nasture la camasa pe care o aveam pe mine. Erai fascinat. Vedeam cum iti coboara ochii o data cu mainile mele. Mi-am dat-o jos cat de incet am putut. Zambind. Fascinandu-te. Stiam ca nu iti mai arde de calcat si, prietene, intre noi fie vorba, doar calcand camasi n-aveam chef sa te vad. Aveai brobonele de transpiratie pe frunte. Te luase cu tremurat. Hai iubire, ce faci? Calca dracului camasa ca n-a dat nimeni drumul la caldura. Aveam sutienul ala negru. Pe care ai vrut sa mi-l mai dai o data jos. Frigul din camera nu facea decat sa mi se vada sanii si mai tari. Si mai mari. Si mai apetisanti. Te vedeam cum suferi. Sincer, ma distra. Ai inceput stangaci sa calci camasa in timp ce eu pozam. Ca si cand erai un pictor cu sevaletul in fata, iar eu modelul intins. A fost mai tragic cand m-ai intrebat cum se pornesc aburii la fier. M-am aplecat spre tine si respirand suficient de tare incat sa ma simti, ti-am aratat. Ai cedat nervos atunci si m-ai tras spre tine. Nu, nu! Ai spus ca vrei sa imi calci camasa si vrei sa ma vezi imbracand-o. Asteapta! Si te-am lasat sa iti doresti si mai mult. Mi-ai zis ca mai bine te legam la ochi. Uiti ca tu ai facut regulile jocului? Acum respecta-le!

25 de minute dupa ceas ai calcat camasa aia idioata. Apoi fericit de propria-ti realizare, ai venit sa ma imbraci. Mi-ai spus ca te innebunesc. Stiu asta. Crede-ma ca o transmiti live foarte bine. Nu m-ai imbracat cu camasa. Ai inceput sa ma saruti intai pe umar apoi ai coborat usir. M-ai imbracat cu saruturile tale calde. Daca ai fi facut alte reguli, acum nu eram in picioare cu ochii inchisi. Acum eram intinsi. Dar am respectat jocul. Te-am lasat sa ma imbraci cu fiecare sarut. Si mi-a placut. Apoi ti-am spus sa imi pui camasa pe mine. Stiam ca vrei mai mult. Intr-o alta zi, si eu as fi vrut. M-am inchis la toti nasturii si ti-am spus ca puteai mai mult. Data viitoare poate o calci mai bine! Ai innebunit! M-ai ridicat in brate si m-ai trantit pe pat. Stai, mi se sifoneaza camasa! Dar nu ti-a pasat. Si recunosc ca era chiar ultimul lucru la care m-am gandit. Ne-am sarutat, ne-am iubit si ne-am adorat ca doi nebuni. Tu mort dupa mine iar eu dupa noi. Cand s-a terminat, eram toata in bratele tale. Te jucai cu un deget, imi urmareai formele. As fi crezut ca vrei sa ma sculptezi in nisip. De fapt, ma sculptai in mintea ta. Stiai ca n-am sa mai fiu a ta si vroiai sa ma ai pe vecie intiparita in sufletul tau. Stai linistit iubitule, voi fi. Acolo in sufletul tau pentru totdeauna. O sa iti mai doresti zile nebune ca astea. Doar ca nu vom mai fi tot noi actorii. Trebuia sa pleci. Nu vreau sa mai plec. Da, dar trebuie sa o faci. Si m-ai sarutat din nou. Si am luat totul de la capat din nou. In final te-am convins ca trebuie sa pleci. Cand ieseai pe usa, ti-am spus ei sa nu ii spui. Nu merita sa stie ca ne-am provocat si ca am facut tot ce ne era interzis. Cui sa nu ii spun? Ei, iubitule. EI. IUBITA TA. Ei, nu ii calc camasile! Stiu, dar sa nu ii spui ca mi le-ai calcat mie. Nu. O sa ii spun ca o sa ti le calc doar tie. Ca te voi imbraca doar pe tine cu saruturile mele. te voi urma doar pe tine. Si ai plecat. Nu ma asteptam la raspunsul asta din partea ta. Ai ajuns la masina. Inca te mai urmaresc de la geam. Stiu ca nu ma vezi. Nu stiu de ce stai degeaba in masina. De ce nu pleci. Am primit un mesaj. Cine nu ma lasa sa ma bucur de momentul asta?! Ma simt de parca m-am nascut din nou. Iti voi calca toate camasile si toate hainele si tot ce mai ai tu nevoie. Lasa-ma sa te imbrac si sa te dezbrac de un milion de ori. Fii doar a mea! Of iubitule. Te-a luat valul. Nu ti-am raspuns. Nu stiu sa iti raspund. La nici o ora dupa ce ai plecat, ma suna ea. Aud o intreaga telenovela. Inchid telefonul si iti deschid usa. Bun venit iubitule!

Acum ca ti-am spus cam cum ar trebui sa se intample lucrurile, imagineaza-ti pas cu pas. Sarut cu sarut. Nu te infierbanta prea tare. E doar un vis, iubire! Genul ala de vise care n-or sa prinda viata in veci! Pentru ca in realitate, eu sunt doar o provocare, ea este realitatea ta.

te-am iubit fraiere! ce de fraieri...

Ma gandeam azi... de ce dracu am pus titlul blogului „te-am iubit, fraiere!” si acum imi raspund... pentru ca tot ceea ce sunt eu azi, tot ceea ce fac eu azi, fac pentru ca o data am iubit pe cineva. Chiar daca m-am schimbat foarte mult, in bine sau in rau nici nu mai stiu, dar m-am schimbat pentru ca intr-un moment al vietii mele am iubit un fraier... pe tine sau pe altul. Dupa ce am iubit in clasa 5 a, bine iubire e impropriu spus dar oricum, am avut grija ca urmatoarea data sa nu mai fiu asa fraiera. La fel si intr-a 7 a cand am crezut ca el e capatul pamantului, dupa ce mi-am dat seama ca nici macar capatul scolii nu e, am avut grija sa nu mai visez cai verzi pe pereti. Si apoi, te-am iubit pe tine. Numai Dumnezeu stie cat. Numai eu stiu cat ti-am adulmecat respiratia cand dormeai. Numai inima mea stie cu ce viteza pe minut batea cand imi vorbeai. Numai eu stiu cat m-a durut cand s-a terminat. Stiu ca m-am trezit intr-o zi, era 1 Aprilie. N-o sa uit niciodata cat am plans in ziua aia. Stiam ca se aproprie declinul si nu vroiam sa accept. Nu vroiam sa ma gandesc ca tu nu mai esti acelasi. Si s-a terminat. Nu in ziua aia, dar la doua trei zile s-a terminat definitiv. Chiar daca am mai tras noi unul de celalalt, dar tot s-a terminat. Si cand ai venit TU, am crezut ca s-a terminat cautarea. Am crezut ca te stiam de atatia ani si n-am vrut sa deschid ochii sa vad comoara. Dar nu era nicio comoara iubire... erai doar un simplu TU, care te-ai dat mai rotund decat ai fi in 7 vieti. Nu eram doar mandra de tine, eram cea mai mandra. Credeam ca am cel mai bun iubit, care ma adora. Dar erai doar un balon de sapun. Nimic deosebit de capul tau. Doar ochii mei erau aburiti. Of, nici nu stii cam cat de tare te-am adorat. Nici nu visezi cum ma gandeam la tine si la buzele tale si la mainile tale si la... tine... daca as fi ramas la fel de naiva, si acum m-ar lua cu tremurat. Dar nu mai sunt naiva, pentru ca te-am iubit, fraiere!, si nu pot face aceeasi greseala la infinit. Si stii asta mai bine decat tabla inmultirii cu 2. Iar eu stiu mai bine asta decat stiu Tatal Nostru!

Te-am iubit... atat de mult! Doamne cat de mult! Si cat de proasta am fost... numai eu stiu cat de proasta am fost. Si cred ca banuiesti si tu. J acum zambesc. Ma gandesc fara regrete prea mari la relatia noastra. Stiu ca m-ai iubit. Doar ca nu m-ai iubit acum. M-ai iubit acum multi ani. Pe vremea cand pentru mine erai un mucea, iar eu pentru tine o printesa. Apoi am devenit eu pentru tine o mucea si tu pentru mine un print. Nu mai conteaza acum. S-a terminat definitiv, irevocabil si iremediabil. Stim amandoi ca intre noi a fost iubire... dar nu a fost simultan! Nu ne-am iubit in acelasi timp, dar Dumnezeu stie ce are pregatit pentru amandoi de nu ne e scris sa fim impreuna.

Apoi, am crezut ca te-am gasit pe tine... salvarea mea. Tu, care ma faceai sa rad in fiecare dimineata, si imi dadeai atata importanta incat chiar credeam ca va fi ceva. Am avut un gol in stomac cand mi-ai spus ca mai era cineva careia ii dadeai o altfel de importanta. Dar am crezut ca iti trece. Si am avut dreptate. Doar ca ti-a trecut de mine. Nu de ea. Nu te condamn. Si eu as fi procedat exact la fel. Esti un capitol inchis. Spre dezamagirea mea. Spre deziluzia mea. Spre nefericirea mea. Imi placea mult de tine. Imi placea de mine in preajma ta. Si acum... nu mai esti in preajma mea. Sunt iar singura. Sunt iar cea mai singura. Am un gol in stomac de fiecare data cand realizez ca sunt singura. Din ce in ce mai singura. Cand realizez ca trebuie sa ma mut. Ca trebuie sa imi realizez o cariera si mai puternica. Si mai in forta decat pana acum. Si nu e nimeni. Nu e niciun TU care sa ma sustina.

Si le fac pe toate singura... pentru ca te-am iubit, fraiere!