<>
Mereu am fost de parere ca trebuie sa lupti pentru ceea ce vrei sa ai si apoi trebuie sa lupti ca sa pastrezi ceea ce ai castigat. Am obosit. Sa lupt. Nu vreau sa fiu nevoita sa lupt pt fiecare lucru pe care mi-l doresc. Nu vreau sa lupt in fiecare secunda pentru ceva. Am obosit. Pur si simplu, vreau ca macar un singur lucru sa vina de-a gata. Fara ca eu sa fac ceva pentru asta. Sa se intample de la sine. Nici macar sa nu trebuiasca sa clipesc pentru realizarea lui. Am obosit.
Lupt de ani de zile. Cu mine mai ales. Cu orgoliul si mandria mea. Cu teama de a fi din nou ranita. In fiecare secunda lupt si mi-e teama sa fiu invinsa. Ma zbat si fac tot posibilul sa se intample lucrurile asa cum mi-am propus. Adesea castig. Adesea pierd. Rezultatul devine infirm oricare ar fi el. Sunt prea ocupata de lupta in sine si uit chiar sa ma bucur cand mi se intampla. N-am nimic de-a gata. Pentru toate am luptat. Vroiam ca macar tu sa fii de-a gata. Macar pentru tine sa nu fiu nevoita sa lupt. Tu nu stii, dar eu am obosit. Adesea mi-e teama ca oboseala asta o sa imi ia mintile intr-o zi. Sau ca teama asta de durere o sa ma innebuneasca de tot. Nu sunt o fricoasa. Nici pe departe. In orice batalie ma pun in randul intai si sunt prima la orice lupta. Trag aer in piept si imi spun ca pot. Dar acum... acum, dupa ce mi-am vazut inima pe jos, in praf, in gunoi, zdrobita si calcata in picioare de oricine... acum, mi-e frica de durere. Pentru ca am simtit-o in fiecare por si in fiecare globula. Fiecare particica din mine a simtit-o inzecit. Simt ca indiferent de cat de tare lupt, finalul va fi acelasi.
O Doamne... nu vreau sa rad iar si sa imi vad sufletul pierdut. Nu vreau sa fiu nevoita sa zambesc iar cand in mine urla fiecare fir de sange. Nu vreau sa spun ca sunt bine, cand as putea sa ma numesc cadavru. Nu vreau. Nu iar!
NU IAR!!! TE IMPLOR!
Mereu am fost de parere ca trebuie sa lupti pentru ceea ce vrei sa ai si apoi trebuie sa lupti ca sa pastrezi ceea ce ai castigat. Am obosit. Sa lupt. Nu vreau sa fiu nevoita sa lupt pt fiecare lucru pe care mi-l doresc. Nu vreau sa lupt in fiecare secunda pentru ceva. Am obosit. Pur si simplu, vreau ca macar un singur lucru sa vina de-a gata. Fara ca eu sa fac ceva pentru asta. Sa se intample de la sine. Nici macar sa nu trebuiasca sa clipesc pentru realizarea lui. Am obosit.
Lupt de ani de zile. Cu mine mai ales. Cu orgoliul si mandria mea. Cu teama de a fi din nou ranita. In fiecare secunda lupt si mi-e teama sa fiu invinsa. Ma zbat si fac tot posibilul sa se intample lucrurile asa cum mi-am propus. Adesea castig. Adesea pierd. Rezultatul devine infirm oricare ar fi el. Sunt prea ocupata de lupta in sine si uit chiar sa ma bucur cand mi se intampla. N-am nimic de-a gata. Pentru toate am luptat. Vroiam ca macar tu sa fii de-a gata. Macar pentru tine sa nu fiu nevoita sa lupt. Tu nu stii, dar eu am obosit. Adesea mi-e teama ca oboseala asta o sa imi ia mintile intr-o zi. Sau ca teama asta de durere o sa ma innebuneasca de tot. Nu sunt o fricoasa. Nici pe departe. In orice batalie ma pun in randul intai si sunt prima la orice lupta. Trag aer in piept si imi spun ca pot. Dar acum... acum, dupa ce mi-am vazut inima pe jos, in praf, in gunoi, zdrobita si calcata in picioare de oricine... acum, mi-e frica de durere. Pentru ca am simtit-o in fiecare por si in fiecare globula. Fiecare particica din mine a simtit-o inzecit. Simt ca indiferent de cat de tare lupt, finalul va fi acelasi.
O Doamne... nu vreau sa rad iar si sa imi vad sufletul pierdut. Nu vreau sa fiu nevoita sa zambesc iar cand in mine urla fiecare fir de sange. Nu vreau sa spun ca sunt bine, cand as putea sa ma numesc cadavru. Nu vreau. Nu iar!
NU IAR!!! TE IMPLOR!
6 comentarii:
Poate că după oboseala acumulată ar fi timpul să stai pe ultima linie nu pe prima. Să aştepţi să ţi se aducă toate la nas. Poate că doar aşa ai/am observa cine este de`a gata pt noi... Oboseala şi luptele cu tine însăţi ţi le înţeleg mai bine decât oricine altcineva...
Ar fi timpul să te opreşti şi să-i vezi pe cei ce aleagă pe lângă tine şi să vezi urmările... Răni, durere, suferinţă.... Apoi să mergi acolo şi să vindeci sau să continui tu singură lupta... Eu stau şi le privesc luptele... Le văd rănile... Nu mă mişc de unde am rămas. Prea obosită.
Numai bine.
eu te inteleg..trebuie sa lupti pentru orice fie ca vrei fie ca nu vrei...si uneori te saturi apoi te resemnezi si o iei de la capat...
Nimic pretios nu este castigat fara lupta, in viata asta.
Multa vreme am crezut ca asa trebuie...ca daca lupt in fiecare clipa, rezultatul trebuie sa fie cel dorit de mine...Nu i-am crezut pe cei care imi spuneau sa mai las lucrurile sa vina de la sine...ca, daca asa trebuie sa fie, daca el e ceea ce trebuie, vor veni. Dar eu nu si nu, lupta pana la final. Care final a fost mereu acelasi, mereu nehotarat de mine. De o vreme, am inceput sa nu ma mai indoiesc de venirea sfarsitului. Si nu imi mai zic "nu iar!", ci "nu inca!". Nu am alta tactica, alta metoda si nu stiu daca mai sunt capabila sa invat altceva. Asa ca, de o vreme, doar astept.
O primăvară frumoasă şi plină de împliniri!
parfumul florilor de primavara, roua diminetilor calde,adierea vantului al celui mai frumos anotimp,toate acestea sa isi gaseasca loc in sufletul tau.
o primavara cat mai frumoasa deci>:D<
Trimiteți un comentariu