eu...

Fotografia mea
am ochii negri si pe vremea cand imi pasa, te iubeam pe tine!

uite unde era scorpia...

Iete ca ieri cand faceam inventarul blogurilor pe care imi place sa le rasfoiesc, citesc acilea la dra blonda un articol despre cartea asta. Citesc si alte 5-6 trimiteri catre carte pe care le mai gasesc cu ajutorul almighty google. Asa ca daca aseara tot ma perindam prin oras, mi-am cumparat si cartea doar sa vad ce miere de albine are ea inauntru. Recunosc ca mai auzisem de cartea asta, chiar citisem cateva paragrafe in engleza atunci cand s-a lansat la mama ei, dar nu m-a tentat sa aflu mai mult. Iete ca aseara am cumparat-o si am citit mai bine de 3 sferturi din ea. Si asta nu pentru ca este extrem de captivanta, ci pentru ca aveam o criza de colica biliara si oricum nu puteam sa dorm.

M-am distrat copios inca de cand am cumparat-o si am luat-o de pe rafturile cu minciuni de la sectia de „autoeducare”. Autoeduca-m-as. Ca altii n-au putut, macar eu sa ma autoeduc.

N-o sa va spun ce am citit, nu de alta, dar e suficient ca a scris cineva, nu trebuie sa o mai fac si eu. Dar va spun ca nu vreau sa leg pe nimeni la cap si sa prind in mreje pe careva si nici nu vreau sa ma marit. Nu acum. Pentru ca abia saptamanile astea implinesc 22 de ani si in caledarele mele de pustoaica in crestere, la 22 de ani nu ma vedeam maritata. Inca nu ma vad. Mai tarziu. Timp sa fie. Vorba unui prieten, ca oricum ma prinde Apocalipsa nemaritata.

Citind, am descoperit ca deja pot sa imi asum statutul de scorpie, nu am nevoie de vreo diploma care sa ateste asta. Am devenit scorpie treptat, incepand cu prima relatie esuata pe care am avut-o. Tinand cont ca am trecut prin cateva, m-as declara o scorpie de nivel mediu spre avansat.

Nu ma autoproclam vreun spin de fata rea, dar recunosc ca am momente in care sunt a dracu. Prietena mea cea mai buna, oglinda mea, ego-ul meu cu maini si picioare, mi-a zis ca sunt nebuna ca m-am bagat intr-o relatie care nu duce nicaieri. Ete mon cherie, ca duce de cateva luni bune catre nicaieri si imi e al dracului de bine. Si nu ma deranjeaza prea tare cand face ceva care in mod normal m-ar calca pe nervi. Imi notez doar in agenda ca data viitoare el sa fie cel calcat pe nervi. Nu imi fac planurile luand in calcul planurile pe care le-ar putea avea el, ci imi vad de ele asa cum vreau eu. Dupa ceasul meu de la mana, nu dupa al lui. Si iete ca mi-e bine. Asa scorpie cum sunt. Ca nu ii raspund la telefon de fiecare data cand suna. Ca nu ma duc peste tot unde vrea el si multe altele. Probabil ca d-asta ma suna si mai tarziu si mai incolo si maine si tot asa. Cu my ex lovely ex, eram mereu cu GPS-ul pe mine si daca nu ma suna el, il sunam eu. Si a doua zi nu m-a mai sunat. Si tot asa. Acum, asta e. Daca ma intreaba ce e cu mine de nu dau niciun semn, ii raspund „pe criza asta, facem economii. Nu mai am minute, apeluri, chestii”. Si il bufneste rasul stiind ca nu vorbesc serios, dar nici nu ma intreaba mai multe.

Acum blamati-ma. Urati-ma. Oricum sunt deja scorpie si se spune ca oamenii de la o varsta... nu se mai schimba! Mai ales atunci cand nici nu vor sa o faca!


uitasem, cand eram mai mica am invatat si eu ceva inteleigent de la tata: decat sa planga mama, mai bine plange ma-sa! se pare ca aveam valeitati de scorpie inca din pruncie...

5 comentarii:

Miky spunea...

eu am citit cartea acum cateva luni. E dragutza...cateva chestii amuzante, altele iz trancaneala aiurea... nu trebuie s-o citeasca doar cele care vor neaparat sa se marite..nici eu nu vreau!!! God. :| ...Ce mi-a placut mult la cartea asta a fost ca mi-a insuflat "un ceva" de scorpie.. E bine sa fii si-asa uneori.

Simon spunea...

Nu, nu e bine. Niciodata.
Fiindca orice "intepatura" va cultiva apetenta celuilalt la "intepaturi". Orice tip de rau pe care il faci, reverbereaza in celalalt, amplificandu-se, predispunandu-l sa se comporte la fel.
Si astfel Raul creste in lume exponential.
Binele insa nu este asa de "molipsitor". Din pacate.

Dya spunea...

Sa ne ascundem printr randuri, sa punem totul cu "subinteles", sa nu fim "noi" prinsi.
Exista un el..fraier,imbecil si..chiar idiot:) cine stie:)..dar caruia ii apartin toate lucrurile de aici:)
Oricat "ai incerca" sa ascunzi:)
Sa fie Chiar atat de evident?
Poate nu...poate da..poate nu exista..poate nu stie ca exista:)

Cert e ca " a fost odata"
Cert e ca "a mai fost odata..
El si ea..El a vrut, ea n-a vrut (era altul un capriciu trector..trec ani...el tot mai vroia (poate capriciu)...ea parea sa i acorde o sansa.Dar nu era inca dispusa sa riste. El era imatur si facea orice ca sa ii atraga atentia..si reusea, dar nu in felul in care vroia.Si a ramas totul la fel ca la inceput:)"
El a fost nevoit sa plece, ea a ramas. Se intorcea, weekenduri, vacante, se intalneau si parca odata cu trecerea timpului isi doreau "sa fie"...oare era prea tarziu? Nici vorba..doar ca acum niciunul nu mai era hotarat sa riste..sa fac respectivul primul pas..nuu..de aceea de fiecare data cand se ajungea intr-un " anumit punct" se certau usor..Pleca...dar iar venea vacanta si se intorcea.. o regasea si voerbeau ca niste buni prieteni care au pastrat legatura atata timp.Pleaca dar se intoarce.. Pana cand...
in 2009 dupa sarbatori.. cand se intalnesc (el dispus sa o vada ca o buna prietena in cele din urma)..la o plimbare ca multe altele.. Si parca incepe acum mai mult ca niciodata...mai sigur ca niciodata...Se intalnesc iar si parca ..DA...El pleaca dar se intoarce in curand la ea...Si intradevar , Da. Ea , teoretica, vrand ca totul sa vina de la sine, el dispus sa faca orice astfel incat relatia asta care a dorit-o atata timp sa fie perfecta. Numai ca el nu stia ca tot ce facea se numeau COMPROMISURI. Astfel in patru spatamani el si-a dat seama ca din tot entuziasmul nu a mai ramas nimic. Nu intelegea de ce. Stia doar ca trebuia sa ii puna capat..Si i-a spus, si i-a pus. La fel si ea, intrutotul de acord. Ea nu era dispusa sa se implice, vroia ca totul sa vina de la sine si nici nu ii acorda atentie deosebita relatiei. Asa ca in 4 saptamani s-a terminat. Cu 2 ore inainte de Vallentine.Nu-si mai vorbesc, nu din orgoliu..ci doar pentru ca nu mai exista nimic.. Atatia ani si 4 saptamani si nu mai exista nimic:) De ce?..Cum? "
A fost odata..nu?

josephine spunea...

@Simon nu fac nimic rau cu buna stiinta si mai ales nu ii fac cuiva rau in mod intentionat. gresesc adesea, dar nu cu buna intentie.

@Dya nu ascund nimic. am iubit enorm, am suferit, am plans, am facut multe, am luptat. pentru el, el el el sau el. pentru fiecare dintre ei. nu le dedic decat amintiri celor care nu mai fac parte din viata mea si fericirea si zambetul din ochiii mei celui care face parte din viata mea.

intr-o alta ordine de idei, am sa iti spun ca pe 21 decembrie, in 3 ani diferiti, am inceput 3 povesti diferite. cred ca se intampla ceva cu mine in ziua asta.... si povestea de anul trecut, s-a terminat pe 8 februarie :) o poveste pe care o duceam in spate de 10 ani de zile. s-a terminat intr-o luna... tot raul spre bine, totusi...

ddew:) spunea...

citind raspunsul tau catre dya, m'am gandit sa iti spun ca pe 21 decembrie, in doi ani diferiti, s'au sfarsit cele mai frumoase povesti prin care "m'am plimbat" eu, una dintre ele fiind prima care a contat cu adevarat, iar pe 8 februarie a inceput una mai recenta, care insa n'a fost sa fie...:)