Uite ca mi-au folosit anii in care am fost dezamagita si ranita de fel si fel de idioti. Azi mi s-a spus ca sunt iubita perfecta. M-a distrat copios denumirea, mai ales ca venea de la prietenul cel mai bun al iubitului meu. Tocmai de la el care este un curvar de mare exceptie si care este ferm convins ca femeia este de 2 feluri: una pe care o tii acasa, esti gelos pe toate activitatile ei si cea de a doua categorie, restul, cele care trebuie folosite si abandonate de indata.
Totul a pornit de la banala conversatie pe care o avem zilnic de cand prietenul meu este plecat in alte tari. Desi vorbeam cu el zilnic si inainte de plecarea asta, acum stiu ca ma suna zilnic, de mai multe ori pe zi chiar, doar sa ma verifice si sa raporteze mai departe. Fac pe proasta ca nu ma prind, si le fac jocul, ca deh... daca mergi pe burta, inaintezi in fata! E adevarat ca nu sunt genul care sa isi terorizeze restul (urasc cliseul cu jumatatea), sau care sa fie stresanta si enervanta ca altele. Am mai scris despre asta. Nu pun 100 de intrebari, adesea ma limitez doar la „esti ok”. Acum spre exemplu prietenul prietenului ma intreaba la ce ora aterizeaza mandrul. Habar n-am. Pentru ca nu am intrebat. Stiu ca ziua, si ca noaptea tarziu. Ce mai conteaza ora. Nu imi place sa imi verific iubitul. Sunt genul care iti acorda incredere si care nu pune la indoiala nimic. Pana la prima minciuna. Indiferent in ce consta ea, ca mi-ai zis ca ai baut cola si tu erai pe MD, e minciuna de maxima importanta. Si de atunci fereasca! si sa te tii!
Mi se pare funny ca ei simt nevoia sa se joace 5 ore in continuu FIFA facand pauze doar sa se sune sa isi reia de zeci de ori reusitele. Sau ca au o zi a lor in care simt nevoie sa se umileasca reciproc la ping pong. Si fac asta doar ca sa aiba ce ne povesti nou, consoartelor, incredibilele lor reusite. Sau ca se dau cu placa de la 9 dim pana la 14 cand ii ia foamea si apoi repede de la 15-16.30 pana se opreste telescaunul.
Nu sunt genul care tine mortis sa vorbeasca cu partenerul non stop. Mess sms tel. Ma oboseste. Mai ales in cursul saptamanii, cand nu imi mai vad capul de treaba. Ma multumesc cu un sms sau un tel sau un hello pe mess de dimineata. cu un ce faci pe la pranz si seara, daca ne vedem, nimic, daca nu ne vedem la un tel acolo 5-10 minute cu rezumatul.
Iar daca suntem plecati pe undeva, nu vreau sa fiu centrul lui de interes (asta poate si pt ca deja sunt :)), ci ma multumesc cu o atentie sporadica. Nu sunt geloasa, nu ma supara decat nesimtirea si lipsa de respect. Nu fac crize, nu sunt isterica.
Nu sunt iubita perfecta. Asta nici macar pe departe. Unele gesturi le fac in mod calculat, iar anii si imbecilii aferenti m-au facut sa fiu asa calma si de neatins. Sunt ingrozitor de independenta, in permanenta ocupata, cu cateva grupuri diferite prieteni foarte apropriati, cu care simt nevoia sa ma vad adesea neinsotita. Asta pt ca nu imi place sa amestec iubirea si implicit suferinta aferenta, cu familia si cu prietenii mei. Evit maxim momentele in care ei se cunosc, adesea ranind ambele parti. Lansez urme de gelozie in sufletul lui pentru ca lucrez cu si pentru barbati. Numai cu barbati. Un mediu pe care il ador, desi pe unii dintre ei i-as trimite intr-o gaura neagra. Adesea ma captiveaza stirile sportive mai ceva decat o comedie romantica. Imi place la nebunie sa ma joc pe playstation tot soiul de jocuri cu batai (acum l-am instrainat iar pentru ca mi-am intrat in paine si pierdeam notiunea timpului). Oficial am cel mai agitat somn, ma zvarcolesc si ma fatzai non stop. Rad intotdeauna, chiar si atunci cand ti-e lumea mai "draga". Am intotdeauna dreptate, exceptie facand doar momentele in care am dreptate. Si multe alte defecte.
In final, sunt adorabila :) Dar nicidecum perfecta.
PS am ales poza asta pt post caci inca sunt acolo... cel putin sufletul meu inca e acolo.
