eu...

Fotografia mea
am ochii negri si pe vremea cand imi pasa, te iubeam pe tine!

te-am iubit fraiere! ce de fraieri...

Ma gandeam azi... de ce dracu am pus titlul blogului „te-am iubit, fraiere!” si acum imi raspund... pentru ca tot ceea ce sunt eu azi, tot ceea ce fac eu azi, fac pentru ca o data am iubit pe cineva. Chiar daca m-am schimbat foarte mult, in bine sau in rau nici nu mai stiu, dar m-am schimbat pentru ca intr-un moment al vietii mele am iubit un fraier... pe tine sau pe altul. Dupa ce am iubit in clasa 5 a, bine iubire e impropriu spus dar oricum, am avut grija ca urmatoarea data sa nu mai fiu asa fraiera. La fel si intr-a 7 a cand am crezut ca el e capatul pamantului, dupa ce mi-am dat seama ca nici macar capatul scolii nu e, am avut grija sa nu mai visez cai verzi pe pereti. Si apoi, te-am iubit pe tine. Numai Dumnezeu stie cat. Numai eu stiu cat ti-am adulmecat respiratia cand dormeai. Numai inima mea stie cu ce viteza pe minut batea cand imi vorbeai. Numai eu stiu cat m-a durut cand s-a terminat. Stiu ca m-am trezit intr-o zi, era 1 Aprilie. N-o sa uit niciodata cat am plans in ziua aia. Stiam ca se aproprie declinul si nu vroiam sa accept. Nu vroiam sa ma gandesc ca tu nu mai esti acelasi. Si s-a terminat. Nu in ziua aia, dar la doua trei zile s-a terminat definitiv. Chiar daca am mai tras noi unul de celalalt, dar tot s-a terminat. Si cand ai venit TU, am crezut ca s-a terminat cautarea. Am crezut ca te stiam de atatia ani si n-am vrut sa deschid ochii sa vad comoara. Dar nu era nicio comoara iubire... erai doar un simplu TU, care te-ai dat mai rotund decat ai fi in 7 vieti. Nu eram doar mandra de tine, eram cea mai mandra. Credeam ca am cel mai bun iubit, care ma adora. Dar erai doar un balon de sapun. Nimic deosebit de capul tau. Doar ochii mei erau aburiti. Of, nici nu stii cam cat de tare te-am adorat. Nici nu visezi cum ma gandeam la tine si la buzele tale si la mainile tale si la... tine... daca as fi ramas la fel de naiva, si acum m-ar lua cu tremurat. Dar nu mai sunt naiva, pentru ca te-am iubit, fraiere!, si nu pot face aceeasi greseala la infinit. Si stii asta mai bine decat tabla inmultirii cu 2. Iar eu stiu mai bine asta decat stiu Tatal Nostru!

Te-am iubit... atat de mult! Doamne cat de mult! Si cat de proasta am fost... numai eu stiu cat de proasta am fost. Si cred ca banuiesti si tu. J acum zambesc. Ma gandesc fara regrete prea mari la relatia noastra. Stiu ca m-ai iubit. Doar ca nu m-ai iubit acum. M-ai iubit acum multi ani. Pe vremea cand pentru mine erai un mucea, iar eu pentru tine o printesa. Apoi am devenit eu pentru tine o mucea si tu pentru mine un print. Nu mai conteaza acum. S-a terminat definitiv, irevocabil si iremediabil. Stim amandoi ca intre noi a fost iubire... dar nu a fost simultan! Nu ne-am iubit in acelasi timp, dar Dumnezeu stie ce are pregatit pentru amandoi de nu ne e scris sa fim impreuna.

Apoi, am crezut ca te-am gasit pe tine... salvarea mea. Tu, care ma faceai sa rad in fiecare dimineata, si imi dadeai atata importanta incat chiar credeam ca va fi ceva. Am avut un gol in stomac cand mi-ai spus ca mai era cineva careia ii dadeai o altfel de importanta. Dar am crezut ca iti trece. Si am avut dreptate. Doar ca ti-a trecut de mine. Nu de ea. Nu te condamn. Si eu as fi procedat exact la fel. Esti un capitol inchis. Spre dezamagirea mea. Spre deziluzia mea. Spre nefericirea mea. Imi placea mult de tine. Imi placea de mine in preajma ta. Si acum... nu mai esti in preajma mea. Sunt iar singura. Sunt iar cea mai singura. Am un gol in stomac de fiecare data cand realizez ca sunt singura. Din ce in ce mai singura. Cand realizez ca trebuie sa ma mut. Ca trebuie sa imi realizez o cariera si mai puternica. Si mai in forta decat pana acum. Si nu e nimeni. Nu e niciun TU care sa ma sustina.

Si le fac pe toate singura... pentru ca te-am iubit, fraiere!

10 comentarii:

Lena spunea...

am citit postul asta. dupa care mi s-au scurs doua lacrimi pe tastatura. esti vocea dinauntrul meu. ca si cum gandurile mele ti-ar fi dictat tie si tu ai facut postarea asta... si blogul asta.

l-am iubit pe fraier in timp ce el nu ma iubea. asa m-a facut pe mine sa nu-l mai iubesc, ca apoi sa-si dea seama ca de fapt ma iubeste si sa planga dupa mine ca un catel plouat. degeaba.

felicitari pentru blog. bucura-te de tine si de frumusetea ta, de cariera ta, de toti oamenii din jurul tau. poate ca si un film prost merita atentia si gandurile tale mai mult decat gandurile la el.

deu' spunea...

f frumos , ma regasesc in ceea ce ai scris :(

Kidu spunea...

Mie mi s-au scurs mai mult decat 2 lacrimi... si asta pentru ca simt ca ceea ce ai trait tu am trait si eu. Un sentiment major, pe care numai noi il stim. Un sentiment cu care EI nu sunt obisnuiti. O suferinta inlauntrica de mare avengura. Felicitari pt blog, si sa stii ca sunt multe persoane care au trecut prin aceleasi faze, deci nu esti singura.

Anonim spunea...

imi citesti gandurile..

Anonim spunea...

subscriu...

ciresicalavinia spunea...

...FEMEILE SUNT EXTREM DE SENSIBILE SI TOATE AM TRECUT PRIN ASTA MAI DEVREME SAU MAI TARZIU...DAR SA LUAM PARTEA BUNA DIN FIECARE ESEC IN AMOR...AM INVATAT CEVA, NE-AM MATURIZAT,AM FACUT EFORTURI NUMAI DE NOI STIUTE...DAR CU TOATE ASTEA...SA LASAM TRECUTUL....BV PENTRU ARTICOL SE SIMTE CA E DIN SUFLET...numai bine tuturor...

Simona spunea...

Cred ca incerc de o ora sa las un comentariu[desi comentariu e mult spus]..
Chiar imi place cum scrii..si totusi nu te invidiez!Nu te invidiez pentru ca ai reusit sa ajungi cineva si te intretii singura la o varsta la care altele/altii locuiesc inca cu parintii.Nu te invidiez pentru multele perechi de pantofi sau pentru hainele de firma pe care le ai[desi altcandva le.as fi dorit si eu.Nu si acum!].Nu te invidiez, pentru ca desi sunt un copil mic si prost,stiu ce simti..[as fi vrut sa.mi scriu experienta aici,dar nu cred ca tristetea si uraganul meu te.ar ajuta cu ceva..]

Nu vreau sa dau sfaturi,sau incurajari.Nu sunt eu persoana aia matura[chiar ma intreb daca nu ar trebui sa vorbesc cu "dumneavoastra"] care sa incerce sa ajute pe cineva![acum as vrea sa le primesc eu..]

Iti urmaresc de ceva vreme postarile..si m.am intrebat de ce imi place sa revin asupra lor,desi le.am citit pe toate..Imi dai forta!Pur si simplu cand citesc,ma imaginez la casa mea,iesind dintr.o "broscutza" cu pungi de cumparaturi..Ceea ce ai scris ma face sa cred ca va fi bine,si ca voi creste..si ca voi trece peste,si ca nu ma voi mai adormi plangand chiar in fiecare seara..

Cand citesc ce ai scris..ma calmez:nu mai plang,nu.l mai strig,nu.mi mai trebuie..

Stiu ca nu ai nici un beneficiu din asta,dar iti multumesc!Iti multumesc pentru ca indirect ma ajuti,ma ridici de acolo de jos,unde am impresia ca sunt acum..

[Nu este un comentariu d.ala melodramatic prin care sa arat cat de mult sufar si cat de tare ma doare..este doar o multumire directa..]

Loredana Iancu spunea...

Si eu ma intreb foarte des de ce a fost nevoie sa investesc sentimente in "fraieri" ca sa devin cine sunt azi... de ce dupa fiecare "fraier", urma altul? Cred ca raspunsul este simplu: e plina lumea de ei! Si plina e si de motive sa trecem peste, desi e cel mai dificil si pare mai simplu sa castigam la loto decat sa ne desprindem total de ei.

Anonim spunea...

Ma regasesc in ce ai scris :) adevarate cuvinte :)

Hopeless Equilibrium spunea...

De cand ne nastem cautam sa fim liberi, independenti.

Oare intelegem cu adevarat ce inseamna libertatea?

Mult timp am inteles libertatea ca fiind acea stare in care poti sa faci ce vrei fara sa dai socoteala nimanui... si o perioada am fost liber sau cel putin asa credeam.

O vorba veche spunea "ai grija ce iti doresti ca ti s-ar putea indeplinii".

Acum pot sa fac tot ce vreau ... aproape tot, teoretic sunt liber... si totusi ma simt mai inlantuit ca niciodata, sunt prins in lanturile singuratatii ferecate cu un lacat mare iar cheia ... cheia am pierdut-o ... cheia era facuta dintr-un aliaj unic: sarutul ei de dimineta, o privire scapata de ochii ei, o vorba spusa de ea si atingerea ei de inger.

Pentru foarte scurt timp am fost cu adevarat liber, liber sa iubesc ...

Acum astept sperand ca va veni o zi cand am sa fiu din nou liber... liber sa iubesc...