eu...

Fotografia mea
am ochii negri si pe vremea cand imi pasa, te iubeam pe tine!

din nou...si de la capat...

3:00 A.M.



Eu: Alo?! S-a intamplat ceva???

Tu: ce faci scumpa mea? Dormi? Te-am trezit?

Eu: Da normal. Ai innebunit?! Parca ne-a fost vorba ca ne limitam convorbirile…

Tu: Eh.. tocmai de asta te-am sunat. M-am gandit mult si mi-am dat seama ca ai dreptate!

Eu: Ma bucur ca spui asta. Era suficient si un sms sa stii. Pa.

Tu: Nu, nu. Lasa-ma sa termin, te rog. Ai dreptate, nu e corect nici fata de ea si nici fata de tine.

Eu: Bine. Pe bune. Sunt in extaz ca ai inteles, acum lasa-ma sa dorm

Tu: Ne-am despartit.

Eu: Ce-ai facut???? Esti tampit la cap?? Ai spus ca ai inteles?!?!?! Ce dracu ai facut???

Tu: Poi am inteles. Am inteles ca te iubesc. Si i-am zis. Si ne-am certat, ne-am despartit. M-a amenintat ca se sinucide, dar pana maine uita. Mi-e dor de tine. Cand te vad?

Eu: Tu esti nebun!!! Nu pot sa cred ca din tot ce ti-am zis tu ai inteles tocmai asta si ai facut o asemenea prostie! Noi nu avem viitor idiotule! Cu ea aveai! Cu mine nu ai viitor, de ce nu pricepi?

Tu: Cu tine am prezent! De ce nu intelegi tu asta?!

Eu: Vai nu pot sa cred. Imi vine sa te omor cu mainile goale, sa te strang de gat pana nu o sa mai ai aer!!!

Tu: As prefera sa ma saruti pana nu o sa mai am aer!

Eu: Tu esti nebun... eu vorbesc serios si tie iti arde de glume! Cum ai putut sa o ranesti in halul asta? Ce o sa zica despre mine? Ce o sa spuna toti despre noi? Si pentru ce ?! pentru ca noi oricum nu avem un viitor!

Tu: mi-e dor de tine femeie, intelegi asta? Poti sa te aduni si sa iti imaginezi ca pentru mine zilele astea fara tine au fost un adevarat chin? Poti sa intelegi ca halucinez si nu te vad decat pe tine? Nu mai puteam sa mint, nu mai avea sens. Mi-e dor de tine.

Eu: Lasa-ma sa dorm te rog. Vorbim maine dimineata.

Tu: In 5 minute sunt la tine, hai sa dormim impreuna te rog! Promit ca nu scot un cuvant!

Eu: Nu cuvintele ar fi o problema...

Tu: Vin! Sa nu adormi fara mine!



Ma trezesc pe jumatate transpirata. E 3:00. Te sun.

Eu: Hey, eu sunt. Stii tocmai te-am visat ca ai facut o prostie. Am visat ca i-ai spus. Nu ii spune te rog. Te rog nu ii spune. Fac orice, doar sa nu ii spui! Nu pot avea pe constiinta durerea ei! Nu pot!!! Ma intelegi? Nu pot!

Tu: Hai la mine.

Eu: Poftim?

Tu: Ai spus ca faci orice...

Eu: Da, dar ... nu inteleg

Tu: mi-e dor de tine. Da-mi un timp si o sa incep sa ma desprind de tine, deocamdata nu pot. Si chiar vreau sa ne despartim sa stii... nu cred ca o mai pot lungi mult si nici nu are sens.

Eu: Nu vreau sa fiu eu motivul.

Tu: Nu esti tu. Sunt sentimentele, noptile cu tine, ochii tai, mainile tale, buzele. Dar nu esti tu. Vino la mine.

Eu: Nu pot. Te astept, ai cheile.




***Orice asemanare cu personaje sau fapte reale este pur intamplatoare***

Te-am uitat intr-un weekend…


M-am uitat intr-un pat care nu era al meu, cu mine, care nu eram eu si cu tine care erai tu in cea mai buna zi a ta. M-am ridicat ca dintr-un vis urat si m-am imbracat cu hainele aruncate pe jos. Nu m-am uitat in urma, doar am plecat. Pentru ca locul meu nu era acolo, mainile mele nu trebuiau sa fie intr-ale tale, buzele mele nu trebuiau sa le astepte pe ale tale. Pentru ca nu se cuvine. Pentru ca desi mie imi e bine, facem mult rau. Pentru ca desi noi radem cu lacrimi altii ar varsa sange daca ar sti. Pentru ca asa e mai bine. Sau mai rau. Nici eu nu mai stiu.
Dar am plecat, stii??? Nu ma intorc, nu curand. Imi spui ca trebuie sa ne despartim treptat, ca trebuie sa ne uitam treptat. Adica saptamana asta sa iti uit mana stanga si peste doua saptamani gura? Nu, nu, nu! Eu nu mai pot! Nu mai pot sa fiu omul rau din povestea asta! Nu mai pot sa iti sarut buzele stiind ca provoc atata durere. Nu mai pot sa simt placere cand altii ar plange. NU MAI POT!
Weekend-ul asta, te-am uitat pe tine. Ti-am uitat intai picioarele si apoi abdomenul atat de bine definit. Apoi ti-am uitat fiecare alunita pe care am sarutat-o. Dupa, ti-am uitat bratele in care imi placea atat de mult sa adorm. Linia gatului si barbia. Le-am uitat. Apoi obrazul drept. Buza de sus si buza de jos. Nasul. Ochilor mari si genelor lungi, le-am spus adio. Ti-am sarutat pentru ultima data in gand fruntea si mi-am plimbat pentru ultima data mainile prin parul tau. Apoi am plecat.
Obrazul stang si alunita, nu le uit.
e randul tau acum. Uita-ma tu!

figuri de stil...

Imi tot lasati mesaje si imi spuneti ca scriu frumos si ca ar trebui sa scriu mai des… Stau si ma intreb, daca as scrie tot ce simt, cine ar citi?!? Cat timp as pierde punandu-mi sufletul pe hartie zi de zi? Cate adjective as folosi sa iti descriu bataile inimii??? Cate figuri de stil as asterne doar pentru a aduce imaginile mai aproape?

Cum as descrie sentimentele astea contradictorii pe care le am? Ura si indiferenta, dorinta si pacatul. Este 00:00. Iar. Nu ma pot gandi la tine pentru ca nu vreau sa o fac. Nu imi amintesc saruturile alea tandre de unde se intalneste gatul cu parul la ceafa. Momentele in care pielea mea o ia razna ca o reactie alergica la corpul tau. Clipele in care tot ce aud sunt gemete de placere. Soapte de dorinta. Nimic legat de dragoste, pura pasiune! Tremurul degetelor tale pe coapsele mele, zumzetul buzelor unindu-se iar si iar si iar. Ochii razand fara cuvinte. Mainile ce se cauta pana ce se gasesc apoi se lipesc de placere. Sentimentul de maxima implinire trait cu ochii inchisi.

Cum? Cum as putea scrie toate astea... ?! cand eu le simt atat de bine!!!

Traiesc un pacat. O dorinta. Un adevar. Mint. Gresesc. Ma invalui in pasiune. Sunt eu cea care n-am fost niciodata. Cu tine, cel care ai fost mereu al meu cand nu mi-ai trebuit. La final, oricum nu vom fi doar noi, dar intotdeauna, ramanem amandoi! Noi doi si secretul nostru. Si pasiunea... si dorinta... si...

semeni vant... culegi furtuna!

Mi-au placut intotdeauna apusurile dar am urat cu vehementa rasariturile. Toate. Se spune ca orice gest, orice lucru cat de mic, iti tradeaza caracterul. Si mereu ma intrebam de ce dracu urasc rasaritul soarelui atat de tare si iubesc sirurile de nori rosii. Acum stiu de ce. Imi place sa simt si adesea durerea o simti cel mai bine. Cu fiecare por al pielii cu fiecare papila. O simti in fiecare celula. Ai fiori pe sira spinarii si un gol imens in partea stanga. Ca un apus. Mult rosu, multa emotie.

Cand ma „bucuram” de apusul relatiei noastre, cu bune, cu rele si in special, cu multe minciuni, mi-am dat seama ca nu imi pare rau deloc. Ca de fapt imi doream in adancul sufletului meu sa imi para extrem de rau dar... nu imi pare. Ma gandeam ca eu am fost cea care a pierdut si tu, sau ea cei care ati castigat. Ascultam „the winner takes it all” ca pe o rugaciune. Ma gandeam ca asta trebuie sa simt, sa strig, sa traiesc. Totusi, ceva lipsea din puzzle-ul asta. Acum stiu ce. Era un apus, adevarat, dar este fara indoiala cel mai bun lucru care mi s-a intamplat. Mi-am adus aminte ca atunci cand te-am vazut prima data am spus „sea que quiera Dios que sea”. Am plans atat de mult cand s-a terminat fara sa ma gandesc ca de fapt chiar asta trebuia sa intample. Ca erai ca o tumoare pentru mine si nu faceai altceva decat sa ma tragi in jos si sa ma tii pe loc. Un loc care nu era al meu, un loc de care nu aveam nevoie. Credeam ca acum tu esti cel care a luptat murdar, care a gresit, care a inselat si care, in final a castigat. Imi plangeam de mila ca am pierdut. Apoi, brusc, m-a lovit. Am tot! Tot ce altii viseaza si AM DOAR CE VREAU EU. Am prieteni, familie, bani, masina, casa, o cariera frumoasa in fata, sanatate si cel mai important: sunt ale mele!!! nu le-am imprumutat, nu am trisat sa le obtin si nici nu m-am folosit de cineva pentru a le avea. Spre deosebire de tine. Care ai o relatie in care minti constant si programat pentru ca altfel ar iesi la iveala un adevar pe care nici tu nu suporti sa il auzi. Care ai datorii la toti prietenii, rudele si cunostiintele tale, materiale sau nemateriale. O cariera la care va trebui sa renunti cand iti vei da seama ca nu o poti construi calcandu-i pe altii in picioare. Practic, ai doar minciuni si iluzii fericite.

Ieri m-am bucurat ca un copil mic de panica prin care treceai. E trist totusi ca am avut nevoie de 3 barbati care sa ma trezeasca la realitate si care m-au facut sa imi dau seama ca de fapt, eu sunt cea care a castigat, nu tu. Ti-am zis de atatea ori, semeni vant, culegi furtuna! Nu ai vrut sa ma asculti, acum bucura-te de uraganul ce il las in urma mea. Nu te obosi sa ma implori, sa iti para rau. Mie nu imi pare. Am castigat intr-un final o batalie in care nici nu am vrut sa lupt. Indiferenta este cea mai buna arma, as-ul din maneca oricui. Zbuciumul prin care ai trecut si nervii si frustrarea ca nu reuseai sa imi intelegi indiferenta, au fost micul meu jack-pot. Ti-am zis ca sunt praf la poker, ca nu ma pricep sa mint, dar castig adesea la ruleta. Pentru ca intuitia nu ma inseala niciodata. Doar tu m-ai inselat.

I’m always a half full glass person, but right now I’m enjoying the empty part of it: it’s so full with oxygen. You all say love it’s so important.

Well, I say oxygen is even more important.

doar eu... atat de straina mie

Nu stiu ce ma deranjeaza mai tare: linistea din jurul meu sau spatiul imens care ramane gol langa mine?

Lipsa ta sau simplul fapt ca ai facut parte din viata mea?

Compromisurile pe care le-am facut sau propozitiile pe care nu le-am zis?

Saruturile pe care le-am adorat sau lipsa lor?

Trecutul sau prezentul?

Eu sau tu ?

Ca am crezut in tine sau ca acum nu mai cred in nimic ?

Oare ce doare mai tare?!

Singuratatea sau neincrederea ?

Dorinta sau neputinta de a schimba ceva?

In timpul zilei sunt tot ceea ce ti-ai dori sa fii, sa fiu. Dar cand vine seara, sunt doar eu cu mine. Atat de straina mie si atat de singura. Am mintea atat de limpede, incat si ultimele ganduri imi sunt singure. Cand iti pierzi si ultima farama de incredere se duce si ultimul dram de imaginatie. Se opreste productia ca intr-o economie bolnava. Asa si inima mea: nu mai pompeaza sange pentru ca nu mai are cui sa i-l transporte. Totul e intr-o greva totala. Am ajuns asa cum mi-a dorit odata cineva sa nu ajung: o carcasa umana imbracata frumos.

Liniste. Ploaie. Un pat de doua persoane. Doua perne. O singura persoana.

Doar eu... atat de straina mie !