eu...

Fotografia mea
am ochii negri si pe vremea cand imi pasa, te iubeam pe tine!

O lume redusa la doi


Aud adesea in jurul meu remarci de genul: “vai cat te invidiez!”. Pana si voi aici, in spatiul meu, imi mai trimiteti mesaje in care imi spuneti cateodata ca ma invidiati. De ce?! Pentru ca pun capul pe perna dupa 16 ore de munca ? Pentru ca adesea adorm in sughituri si suspine si ma trezesc cu ochii lipiti de atata plans? Pentru ca vin acasa doar sa ma schimb si atunci cand raman nu ma asteapta nimeni? Pentru ca in portbagaj pe langa roata de rezerva imi tin si un troler cu haine pentru situatii si calatorii de urgenta? Pentru ca atunci cand trebuie sa asist la un eveniment important din  viata altora, o fac singura? Pentru ca toti imi spun „o sa iti vina si tie randul”? pentru ca am suferit in trecut si desi cred ca m-am invatat minte, daca ar veni un stalp de telegraf si mi-ar cere sa il iubesc aratandu-mi minimul de afectiune, nici macar nu as clipi si l-as iubi? De asta ma invidiati??? Pacat...
Eu nu o invidiez pe prietena mea care tocmai a cheltuit 20% din valoarea unui apartament cu 3 camere situat intr-o zona decenta, pe haine si pantofi. Nu o invidiez pe tipa cu care ma intalnesc adesea la diverse congrese internationale si care are functii pe cartea de vizita mai multe decat toti anii mei de scoala defalcati. Nu o invidiez nici pe carierista mea preferata, modelul meu in afaceri, care la 37 de ani tot ce a realizat nu are puls si atunci cand a realizat ceva, nu o tinea nimeni de mana. Nu invidiez nici jucatorii de fotbal profesionist plecati prin tari straine pe bani multi departe de familie si prieteni. Nu ii invidiez pe oamenii astia. Pentru ca sunt singuri. Si singura sunt si eu, nu trebuie sa imi doresc sa le seman altora.
O invidiez in schimb pe tipa aia care statea la masa cu prietenii ei si care desi nu a cerut, a primit de la iubitul ei 2 cuburi de gheata in pahar. Ii invidiez zambetul si sarutul de recunostinta pe care i l-a oferit in schimb. Ii invidiez pe prietenii mei buni care locuiesc impreuna de ani de zile si care desi se mai cearta cateodata, nu uita sa isi faca reciproc zilele mai frumoase. Ii invidiez pe toti cei care seara adorm avand pe cineva in brate sau fiind in bratele cuiva. Pe cei care dimineata se trezesc alaturi de cineva. Pe cei care atunci cand li se intampla un eveniment important, se grabesc sa il imparta cu cineva. Pe cei care pleaca in concedii in insule pustii pentru a fi doar impreuna. Pe cei care rad fara sa spuna bancuri, pe cei care se privesc in ochi si isi spun cat se iubesc fara cuvinte.
Am citit undeva (imi pare rau ca nu imi mai amintesc exact unde) o fraza: „Cred ca lumea a fost prea mare pentru mine. In schimb, o lume redusa la " doi" mi s-a parut ideala!”. Ma caracterizeaza in totalitate alaturarea asta de cuvinte. Chiar daca am o viata frumoasa, din care le iau pe toate cu bune cu rele si Ii multumesc Lui Dumnezeu pentru fiecare fir de praf pe care mi-l da, cateodata as vrea sa am pe cineva alaturi. Spun doar cateodata, pentru ca in restul timpului n-am timp. Pentru ca nu vreau sa mai am timp.
Cred ca lumea a fost prea mare pentru mine. In schimb, o lume redusa la " doi" mi s-a parut ideala!

Vreau lumea mea... redusa la doi!

25 de comentarii:

Mih spunea...

Foarte adevarat. La ce folos unui om sa castige lumea, daca nu are cu cine o imparti?

...at the end of the day it’s all about love.

scarlet spunea...

Cu toate astea,prefer sa fiu invidiata decat compatimita.

armin spunea...

poate ca e momentul sa pui piciorul in prag! oare merita sa traiesti in felul asta?

vyo spunea...

"Si sunt sigura
Ca tu crezi ca sunt singura...
Si crezi ca-i trista viata mea...
Dar vreau sa-ti spun ca nu e chiar asa..." mi-ar placea sa te regasesti la un moment dat in versurile astea:)

kid4ever spunea...

frumos ai scris..ai multa dreptate..in doi e cel mai bine ;)

Andrei Ghiorghe spunea...

La ce bun? Pana la urma totul se termina...

Dianna spunea...

într-adevăr, foarte adevărat...
mi-ai amintit de una din poeziile lui Paler:
Voi care vã întoarceţi acasã
si dupã ce-aţi
închis uşa
spuneţi "bunã seara"
voi nu stiţi ce-nseamnã
sã intri pe o usã tãcând.

josephine spunea...

O parte dintre voi ati inteles ca mi-e bine singura, dar ca mi-ar fi excelent in doi. O parte m-ati inteles gresit.


@Diana daca nu ma insel chiar Paler a scris si fraza din post-ul meu. Iar ceea ce ai scris tu, s-a auzit in sufletul meu ca un pahar cazand pe marmura fara sa se sparga...

septimia spunea...

ai mai spus tu treburile astea candva. si tot degeaba. lumea vede in tine o tipa realizata, cu lumea la picioare. nimeni nu realizeaza ca e lumea gresita la picioarele tale.

elEna spunea...

La Rascruce

In suflet, ca pe-o cale pustie, sunt rascruci,
Intretaieri de drumuri salbatice, straine,
Ducand spre patru colturi…Pe care sa apuci?
Meleagurile-s rele si nimeni nu-i cu tine.

Raspantia e moarta, si cati s-au perindat
Nu ti-au lasat o urma, un semn care s-arate
De-a nimerit vreunul pe drumu-adevarat…
Doar cruci fara de slove de-a lungu-s presarate.

Un han, din care nuami peretii-au mai ramas,
Cu hruba parasita, un put far izvoare
Si-u plop uscat alturi, ca o spanzuartoare,
Iti spun ca nu e loc facut pentru popas.

Te simti pierdut departe…rascrucile-s pustii,
si-ai vrea sa fugi din aste paragini blestemate.
…In suflet sunt prapastii: ajungi fara sa stii
Si soavai la o furca de drumuri neumblate.

Anonim spunea...

"oare n-am mai citit povestea asta undeva?" zicea un drumeag ostenit de cale, hodinind o clipa pe paginile acestui bolg...

apune soarele, de dincolo de ape... "cliseu, cliseu..." striga un altul, descheindu-si bumbii camasii de in...

Anonim spunea...

Lumea te invidiaza? In mod sigur ca da. Pentru ca esti deschisa si vorbesti despre lucruri de care nimeni n-ar vorbi. Pentru ca esti inteligenta si sensibila. Pentru ca nu sti in ce te bagi, dar nu te temi... pentru ca o dai in bara, dar te ridici.

Lumea te apreciaza pentru ceea ce esti, pentru ceea ce speri, pentru ceea ce muncesti... nu pentru ceea ce inca n-ai ajuns sa fii...

Incepi o poveste de care de la bun inceput esti constienta ca se va termina, dar de care te bucuri, totusi, ca exista; de ce-ti curg lacrimile cand se prabuseste?... Undeva inauntru ai sperat sa dureze mai mult... S-a terminat deja? Ai scapat de rutina... a fi femeie nu e "o meserie ce se-nvata intr-o singura zi..."

sa-ti spuna tie baba ceva, o lume redusa la doi e extrem de plictisitaore. in lumea reala poti face cariera cel putin...

Anonim spunea...

Asta a fost o postare slaba. Si proasta.
Mai bine de jumătate dintre cititorii tai muncesc la fel de mult ca și tine și nu se lauda niciodată ca sunt atît de împliniți profesional ca tine. Mai bine de un sfert dintre ei întîmpina probleme reale, nu lamentări de genul "plîng nopțile, dar îmi e bine singura".
Rethink your posts...lately you became quite lame...

josephine spunea...

@Anonim daca tot sunt eu si postarile mele quite lame, pe tine ce te retine la mine pe blog?!

insist chiar, inchide pagina si nu mai reveni. nu scriu pentru cititori scriu pentru mine. am tot spus-o de-a lungul timpului. nu ma intereseaza cine cand si de ce citeste ca nu particip in nicio competitie.

si ce daca toti muncesc mai mult decat mine? desi sincer ma indoiesc de asta, pt ca traim in Romania si la ora 6 nu mai e nimeni pe nicaieri. crezi ca imi pasa?! nu imi pasa... sa scrie si ei si daca o sa mi se para interesant, o sa citesc. daca nu o sa inchid si o sa imi vad de viata.

insist chiar... nu mai citi... imi murdaresti cuvintele!!!

FataDinPadureCulegeMure spunea...

hei , josephine !

nu lua f personal ce ti-a scris 'anonima'. stii , de-a lungul vietii am invatat ca si ' scuturaturile' astea , asa ca a 'anonimei' , fac bine!
incearca sa citesti printre randuri ...

cred ca esti un copil foarte sensibil :) ai nevoie de afectiune si de iubire!
pentru asta , incearca sa treci peste trecut si priveste inainte! in stanga , in dreapta ... cu siguranta vei vedea si vei simti si altceva decat amaraciune si pustiu :)

viata e frumoasa si tu esti inteligenta;)
traieste-o ! cu cine vrei , cum poftesti .. fara sa deranjezi , insa , pe nimeni!

te imbratisez!

Ale spunea...

Intr-adevar, trebuie sa existe cineva cu care sa iti imparti bucuriile, trairile, momentele urate...

dionisa spunea...

Poate cand ai sa te saturi sa-ti fie doar bine, va urma si excelentul... sincer, nu prea cred in vorba " ce-i al tau e pus deoparte " sau " o sa iti vina si tie randul ", etc... cred mai degraba ca trebuie sa faci tot ce poti ca sa traiesti asa cum vrei, sa iti fie cat mai bine. daca ai norocul sa intalnesti iubirea, care, smechera, nu vine cand vrem noi, ci cand vrea ea, e minunat, ai parte de acel excelent de care vorbesti... daca, in schimb, acel ceva special te ocoleste, poti sa traiesti luand din viata cat de mult poti... si asta cred ca si faci! e bine! si cand n-o mai fi bine, sa fie excelent. :)

Anonim spunea...

ma bate gandul de vre-o saptamana sa iti scriu (asta cu presupunerea ca ce ai scris aici nu e subiect de brainstorming pentru cititori infometati, ci chiar realitate...). sa-ti scriu pe indelete.... pentru ca mie chiar imi pasa... imi pasa in primul rand pentru ca, din felul tau de a scrie (care este extraordinar, vreau sa spun, si care inspira), reiese ca nu esti o superficiala... vezi mai ales post-ul IPOCRIZIA, care da foarte multe de inteles...

Scri foarte frumos...
n-am inteles niciodata, de ce marile iubiri sunt cele catalogate drept interzise. ce s-ar face, de exemplu, Eminescu fara Veronica Micle?...

(ma luai cu vorba si uitai sa ma introduc: eu sunt o tipa casatorita, indragostita de propriul sot (hihihihi); poate nu are nici o importanta. din blogul tau am re-invatat cat e de important sa traiesti din plin, sa fiu cu capul pe umeri la serviciu si sa nu uit sa fiu eleganta, atenta, tandra cu iubitul meu...)

iti scriu aici nu pentru ca vreau sa te critic. scri frumos, esti sensibila, draguta. iti scriu pentru ca, te dor cateva lucruri. n-am trecut prin situatii identice, dar similare. si cate o vorba spusa de cei din jur m-a trezit la realitate... si mi-am dat seama ca sufar ca proasta, ca de fapt nu era nimic de suferit... in caz ca ti se pare totul un nonsens (sau daca crezi ca amu esti in saptamanile cu SUFERINTA SI MUSAI TRE SA DECURGA TOTUL MAI DEPARTE ASA CUM A INCEPUT), te rog sterge-mi cometariul

sa luam durerile pe rand:

1. lumea blameaza si tu te justifici: "eu scriu aici pe blog pentru mine" iop. asa e, scri pentru tine. da' lasi si altora libertatea sa citeasca si sa-si spuna parerea... lumea e colorata si are pareri multiple... (cu cat te justifici mai mult, cu atat lumea o sa te blameze mai mult. cine se scuza se acuza) poate poti face ceva la capitolul "cine are dreptul sa citeasca blogul tau" ?!

2. lumea te incurajeaza, te lauda, te invidiaza. tu te superi. "ce am eu de invidiat? ca lucrez, ca ma trezesc cu ochii umflati de plans, etc..." omului cand e suparat, nu-i mai poate face nimeni pe plac (nici critica, nici incurajatul, nici invidiatul, nici blamatul nu mai poate fi acceptat. chiar esti suparata pe cei care te critica/lauda, sau esti suparata numai pe tine)... sau?


ZERO:
traiesti o poveste atat de intensa, care creste atat de mult adrenalina... ca un 300km/h in directie dreapta: CATRE PARAPET. e frumos, e bine, e extraordinar, esti libera, inspira, esti frumoasa, te iubeste, adrenalina creste, vai ce misto, asa ceva n-am vazut de cand sunt, si POP, esti in parapet (ce e val, ca valu' trece...). amu urmeaza capitolul "mi-am facut praf masina, ueeee, ueeee"

te-ai putea indragosti si de un stalp de telegraf daca e tandru cu tine? si eu. hihihihi. iti doresc sa gasesti un stalpisor care... nu e legat de nici o alta femeie, care poate sa-ti ofere toata tandretea de care ai nevoie... care te iubeste asa cum iubesti si tu... fara sa puna conditii...

si-atunci -culmea ironiei- are sa-mi fie dor de post-urilea astea care ne inspira, care ne mai scutura sa avem grija de iubirea noastra, care ne readuce aminte sa fim doamne pe strada si curve in pat... dar tu, copil bun si cuminte, tu n-ai sa mai suferi degeaba...

si daca intr-o buna zi, imi vei intalni fetita, si-ti spune ca isi inseala sotul, adu-i aminte ca si ea are acasa un stalp de telegraf... pe care chiar il iubeste, chiar daca nu cu 300/h. ca eu poate n-oi mai fi pe lumea asta, cand o vei intalni, sau cand o vei vedea ca se destainuie pe vre-un blog, cautand intelegere printre cei care o citesc...

de dincolo de transilvania,
o cititoare fidela. careia chiar ii pasa cand te doare

Joker spunea...

Hm.."cateodata as vrea sa am pe cineva alaturi. Spun doar cateodata, pentru ca in restul timpului n-am timp. Pentru ca nu vreau sa mai am timp."
Asta are ceva dintr-un slogan national. parca ma mananca neuronul sa-l dezvolt dar nu o fac!
-Ce.., ti-e frica sa mai si zambesti?
Sau ma rog poate fi mai grav, nu mai poti? Copiii pot!!
Exista un soi de imaturitate a societatii astea familiale, romanesti dar ma opresc.
Succes

happyfunky spunea...

Scrii foarte frumos,insemnarile tale arata ca esti o persoana sensibila si inteligenta.Si pentru asta esti invidiata.Nu te cunosc dar sunt sigura ca esti o persoana incantatoare.

ps:te-am adaugat la blogroll,pentru ca iti voi mai citit cu siguranta urmatoarele postari.

Anonim spunea...

Ce facultate urmezi?

carmen spunea...

frumos...
cel mai mult mi-a placut o frantura dintr-o fraza: "cei care se privesc in ochi si isi spun cat se iubesc fara cuvinte"
asta mi se pare extraordinar. chiar m-am gandit mult in ultimul timp la cuvinte nespuse de cineva dar care se puteau ghici atat de usor in gesturi, in priviri. e foarte fain cand ajungi sa traiesti asa ceva, cand nu e nevoie de cuvinte ca sa simti ce gandeste si ce trairi are celalalt.

"o lume redusa la doi" suna f fain.
eu am niste prieteni, un cuplu, care de cand se cunosc s-au mutat in vreo 4 orase din tara, iar acum vor sa plece in strainatate impreuna cu fetita lor care a aparut intre timp.. mereu mi s-au parut curajosi dar pe de alta parte mi-am dat seama ca efectiv ei reprezinta unul pt celalalt tot. nu conteaza in ce colt al lumii ii poarta vantul - daca se au unul pe celalalt nu le mai trebuie nimic altceva. "o lume redusa la doi".

Tad spunea...

*draga josephine,de multe ori te porti ca un arici: imediat ce mediul devine ostil, iti scoti acele
*acu' doresc doar sa te imbratisez si sa te mangai pe suflet
*ps:te rog, coboara stacheta, las-o mai usor cu acele si ... cine stie?!

Comaritan spunea...

...hmmm...de ce redusa la doi? De ce nu la trei? sau patru? pe rand sau toti o data. Nu te iau la misto, dar nu inteleg de ce atata necaz, ca esti singura! Lumea tot vrea ce nu are, si este oarecum normal, sa tinzi spre ceva. Dar de ce sa nu te pui o data pe canapea, iti izbesti intr-un pahar gigant mult vin rosu, si pur si simplu sa savurezi momentul. Cred ca poti sa fi fericita doar cu tine. Bine...aparent tu nu poti, caci na...Dar multi pot si nu incearca pentru ca...plm, nu stiu de ce! Sau na incerci tembela varianta a lui...armin, pui piciorul in prag si iti pui intrebari tampite!

camilressu spunea...

Dar poate nu e asa!
Opusul fericirii e intotdeauna nefericirea si invers. Mereu alergam dupa ceva ce nu suntem. Daca am pe cineva alaturi, imi doresc sa nu am.
Duplicitatea fiintei umane rationale si superioare din punct de vedere intelectual se face simtita pana in cei mai adanci rarunchi ai ei. Tot timpul iti doresti ceva ce nu e propriu.
Iubesc ce e al meu si urasc ce e al tau, poti sa judeci asa?
Si mai e ceva, ciclicitatea spiritului, creyamintelor si vrerior ne intoarce in trecut. Nevoia de constanta, dar si imboldul spre mai mult ne face sa ne bazam pe ceva stabil. Ceva stabil nu e decat ceva ce a mai fost sau inca e.
Rationamentul asta nu vine decat sa intareasca ce am zis mai devreme. Adica, mereu ne aflam de partea cealalta a baricadei. Si asta e pentru ca noi vrem asa. Altfel am muri noi. Prin celalalt murim putin cate putin. Iti ia din individualitate si tu nu vrei asta. Altfel ar fi altfel...