eu...

Fotografia mea
am ochii negri si pe vremea cand imi pasa, te iubeam pe tine!

Sufletul meu nu mai are puls


 Pun capul pe perna si imi aud inima batand cu putere intr-un ritm pe care nu il cunosc. Respir ca si cand as fi alergat zeci de kilometri. Cum mai am putere?! Ma ridic in capul oaselor si privesc spre fereastra. Caut raspunsuri pentru intrebari pe care nu le pun. Ma aproprii tot mai mult de geam si vad nu foarte departe un pod. Instinctiv iau trenciul pe mine si ma indrept spre nicaieri. Apa are darul de a ma linisti. Inotand, sau pur si simplu  privind-o cum curge, ma calmez.
Desi e 3 dimineata, mai trec cateva masini pe strazi. Oamenii ma privesc ciudat intuind ca plang intr-o limba pe care ei nu o cunosc. Traversez strazile fara sa ma asigur si ajung pe mult ravnitul pod. Merg pana la jumatatea lui si ma opresc. Ma uit ca un criminal in stanga si in dreapta mea si ma bucur ca nu vine nimeni in jur.
Privesc apa cum curge si cum se oglindeste lumina de pe pod in ea. Oare cat e de adanca? Oare sunt pesti care inoata? Reiau in minte evenimentele tragice din ultimele saptamani. Ma tin inca bine. Stiu ca nu s-a terminat inca valul de nenorociri, dar ce e val, ca valul trece. Dar cu ce pret? Maine o sa fiu mai insensibila, apoi poimaine nu o sa ma mai impresioneze mai nimic, pana cand intr-o zi, o sa trec prin lume nepasandu-mi de nimeni si nimic.
Daca as aluneca acum de pe pod, oare si-ar da seama cineva de lipsa mea? Oare s-ar gandi ca m-am sinucis sau ca m-a impins cineva? Poate camerista de la hotel. Joi cand ar trebui sa eliberez camera, cand o sa vada ca depasesc termenul limita, o sa vina sa imi bata la usa. Cum n-o sa ii raspund o sa intre. O sa imi vada toate actele, toti banii si toate hainele acolo. O sa sesizeze politia si o sa ma caute peste tot. N-or sa ma gaseasca, iar ai mei vor fi chemati sa imi ia lucrurile. Voi fi disparut pentru cativa ani buni deja, multi m-or fi si uitat pana cand intr-o zi, trupul meu va fi gasit de un pescar matinal. Desfigurat si neinsufletit.
Derulez in minte tot filmul. Stiu exact  ce replici o sa aiba fiecare, stiu cine o sa ma planga si cine nu. Cui o sa ii para rau si cine o sa se prefaca. Cei care se vor bucura. Stiu tot. Las ultima lacrima sa imi cada pe obraz. Azi am mai omorit inca o bucatica din mine, dar drumul e inca lung. Maine dimineata cui o sa ii pese daca voi purta doliu. Cine o sa isi dea seama ca sufletul meu a fost ucis cu sange rece?!
Imi sterg ochii si zambesc. 

Acum raul asta este insufletit... are un suflet care vorbeste  o alta limba.

9 comentarii:

vyo spunea...

Viata inseamna totul, deci apreciaz-o! Stiu ca esti o persoana puternica, nu tre sa ai astfel de ganduri. Gandeste-te ca sunt oameni care sufera de boli incurabile si ar da orice ca sa traiasca. Dumnezeu este singurul care va decide cand misiunea ta pe pamant se va incheia.

ANDREY spunea...

AI COMPUS UN ARTICOL DUPA CARE CUVINTELE NU ISI MA AU ROSTUL....INSA SPER CA NU E REALITATEA TRAITA DE TINE , CI DOAR "GANDURII" PUSE PE BLOG...TE RESPECT MULT SI SUNT ALATURI DE TINE SI DE SUFERINTA TA...PS: AM TRECUT SI EU PRIN ASA CEVA

intre bine si rau spunea...

Daca privesti viata intr-un mod pesimist si negativ, toate lucrurile rele o sa le atragi la tine. Nu are sens asa! Viata e mult prea frumoasa ca s-o innecam cu astfel de ganduri :) Zambeste. Fii optimista. Si gata.

One in a million spunea...

Daca ti-as spune: "zambeste!viata e frumoasa asa cum e ea cu rele si bune" probabil ai zambi si ai spune : "ce stie si asta despre viata?!cu textele ei despre fericire".De aceea nu o sa-ti spun nimic din toate astea, o sa iti spun doar ca nu esti singura, mai sunt si alti oameni cu sufletul ucis, dar cu ambitia de a razbi!Asa ca daca mai ai macar o urma de iubire pentru tine, ajuta-te sa te ridici, fii indiferenta si egoista si pune mai mult pretz pe tine!
take care>:D<

Anonim spunea...

CRICRI

Been there, hun! At the end of every storm there is a rainbow, so..keep your head high! A dreamer can touch the sky...!

elEna spunea...

@Andrey: ai dreptate. Si eu sper la fel

elEna spunea...

Daca n-ajungem sa rabdam de foame,
N-om sti nicicand s-apreciem
Felia de paine... fie ea si uscata

Nu suntem obositi:
Nu stim sa pretuim odihna

Nu suntem niciodata singuri:
Nu stim aprecia prietenia...

De nu ne trece moartea prin vene
-macar o data-
Nu stim aprecia viata...

"La intrarea in suflet ar trebui pus un gratar... ca sa nu poata intra nimeni cu cutitul inauntru..." (Marin Sorescu, Iona)


Copil bun... copil bun...

Ingerul tau spunea...

Imi pare rau ca ai trecut prin incercari atat de grele... Cel mai bun remediu este o persoana care sa iti poata darui iubire. E foarte probabil ca prin agenda de telefon sunt persoane disponibile sa ne asculte chiar si in miez de noapte... Si pana la urma mai bine sa ne aruncam in bratele cuiva decat de pe pod.
Dumenzeu sa te ajute in continuare!

Sebastiana spunea...

Buna!
Viziteaza-ma pe http://www.pinka.info/ si daca iti place , mi-as dori sa facem schimb de linkuri.
Astept mesaj pe adresa biancasebastiana@yahoo.com
Titlu Viata e frumoasa!
Multumesc,
Cu respect,
Bianca,