eu...

Fotografia mea
am ochii negri si pe vremea cand imi pasa, te iubeam pe tine!

totul e in zadar...

Am observat, ca fara doar si poate, am chef de scris doar atunci cand sufar. Atunci parca as scrie carti intregi. „almanahe” chiar! Acum, cand mi-e scarba si de aerul pe care il respir, de cinismul de care dau dovada toti cei din jurul meu, cinism in care eu sunt doctoranta, de ignoranta plutitoare, de insuficienta sentimentala acuta, n-am chef frate! N-am chef sa scriu un rand. De fapt, nu ca n-am chef sa scriu. N-am chef. PUNCT. Nu ma pot gandi nici la tine fara sa n-am nevoie de o felie cu putin zahar sa imi taie greata. Nu stiu ce e cu lipsa asta criminala de chef, oare am inceput sa ma prind ca TOTUL E IN ZADAR? Oare am inceput sa inteleg asta?! As fi vrut sa fiu la fel de imbecila si de ignoranta ca acu 3-4 ani. Cand cel mai tragic lucru posibil, era ca eram iar pe listele de posibili corigenti la mate. Acum, mi se rupe. De tot.

Auzi intrebare azi „ai auzit ce s-a intamplat?!?”. Evident intrebarea a venit pe cel mai grav ton posibil, de recunosc, mi-a stat, pentru cateva secunde, inima in loc. Naiva din mine a reusit sa incropeasca o intrebare: ce s-a intamplat?! Mi se raspunde folosind celebrul ton de mai devreme, parca o leaca si mai grav: a murit rocky! Cine dracu e rocky? Si de ce dracu mi-ar pasa, incat sa pish ochii?! I-am taiat-o rapid, invidioasa poate ca ea mai poate tresari la asemenea vesti sumbre: sa il ia dracu. E doar un caine femeie. N-ai probleme?! Iti mai trebuie altele, ca vad ca duci lipsa grav.

Auzi de ce trebuia sa imi pese mie!!! Ca a murit un caine. Sa imi fie cu iertare, iubitoare de animale n-am fost toata viata mea, imi plac, ale altora, frumoase rau. Dar nu imi trebuie punct. Si asta nu pentru ca am ceva cu ele. Nu nu! Nici pe departe! Am ceva cu mine. Recunosc ca nu pot sa imi asum asemenea responsabilitati si ca nu sunt capabila sa fac diverse compromisuri. Dar de aici si pana a boci ca a murit un caine pe care l-am zarit de 3 ori poate in toata viata mea, e distanta ca de la Munchen la New York. La pas. Frate am alte probleme. Am salarii de platit, am salarii de luat, am oameni de multumit, probleme de rezolvat, am lacrimi de varsat, iubiti de uitat. Plang pentru un caine!?! Hai sa fim seriosi!

Vezi?! Sunt cinica si sa scriu despre tine! N-am de unde sa iau o felie de lamaie cu zahar, iar cola asta mi-a lasat un gust ciudat. As vrea sa imi fie dor de tine. Sa tresar cand iti aud numele. Sa cred verzi si uscate. La dracu... ultima picatura de naivitate s-a dus cu cainele ala care a murit.

Sa ii fie tarana usoara... si cainelui... si inocentei mele.

Un comentariu:

aha spunea...

cinismul sa nu se confunde cu lipsa de bun simt