Hmmm... e prea spre sfarsitul zilei. Sa nu ma gandesc. La tine. Nu neaparat la tine. Ci la tine deasupra mea. Mi-ai lipsit lunile astea. Lunile astea in care mi-ai fost alaturi doar virtual si digital. Si eu ti-am lipsit tie. Simteam asta in fiecare particula de aer pe care ai respirat-o alaturi de mine. De fapt nu respirai aerul meu... respirai parfumul meu. Mainile nu mai stiai cum sa le desprinzi. Stiu... E GREU! Si mie imi era cand te rugam sa imi dai drumul din brate!
Hai sa mergem acasa... hai sa...
A nu nu... mai am treaba. Nu mai visa.... stii bine ca nu se va intampla!
Dar nu visez ...
Dar iti doresti...
Da!
Nu pot sa merg acasa cu tine. Nu pot sa ma las dusa de val. Ce-am face?! Ne-am incalzi inca din masina. Ne-am adulmeca mirosurile reciproc pana n-am mai simti in veci niciun alt miros. Mi-as insusi buzele tale pe fiecare por de pe piele. Pe fiecare locsor managaiat de mainile tale. Doar de mainile tale. Sunt egoista cand vine vorba sa fii al meu. Chiar daca ma intereseaza doar putinul timp in care esti al meu la propriu. In rest nu imi pasa. Nu vreau sa stiu cum esti al alteia. Vreau sa stiu ca atunci cand esti al meu, esti doar al meu! Zeci de mii de saruturi. Zeci de mii de mangaieri. Zeci de priviri furise. Abia astept sa fii iar al meu.
Hai sa mergem...
Poate alta data... e ceata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu