Mai are sens sa spunem lucruri carora le dam viata fara sa folosim macar vreun cuvant? Mai are sens oare sa imi spui cat de mult iti doresti sa fiu a ta? Mai are sens sa iti spun ca mi-as dori sa iti cedez? Nu, din fericire am invatat amandoi limba asta, pe care o vorbim atat de bine incat e absurd sa credem ca nu putem sa ne transmitem unele lucruri fara sa deschidem macar gura. De fapt, gura intre deschisa iti spune si acum ca as vrea sa ma saruti... avem limbajul nostru pentru orice. Pentru saruturi, pentru mangaieri furise, pentru atingeri obraznice. Dar nu ne avem unul pe altul. Tu apartii alteia, iar eu nu o sa fiu vreodata a ta. Din ambitie. Mandrie. Orgoliu. Spune-i cum vrei. Esentialul e unul: nu putem sa ne avem. Sa ne apartinem. Sa fiu eu a ta si tu doar al meu. E trist ca ne confundam reciproc. Eu zic ca tu esti de fapt altul. Tu spui ca eu sunt ea. Stim adevarul, ne e frica sa il rostim. Ne e frica sa il silabisim pentru ca asta ar insemna sa ne spunem adio. Si nu vrem. Nu vrei. Nu vreau. Chiar daca stiu ca nu duce nicaieri drumul asta. Chiar daca stiu ca nu se vor aprinde beculete de craciun pe drumul asta. Chiar daca nu ne vom tine de mana pe drumul asta. Cel putin, noi nu ne mintim. Nu ne promitem lucruri pe care stim ca le-am arunca la gunoi cu prima ocazie. Nu ne promitem luni, ceruri, stele si intinderi verzi. Iti promit doar ca nu voi fi a ta. Iti promit ca ma voi gandi la tine pana cand imi voi da seama ca e in zadar si voi uita sa o mai fac. Iti promit ca iti voi zambi asa cum iti place tie de fiecare data. Iti promit ca te voi lasa sa imi saruti fruntea si pleopele in fiecare zi. Iti promit ca imi voi dori mai mult. Tu promite-mi ca vei tine minte toate astea. Restul, promite-i-le ei. Minte-o pe ea. Iubeste-o pe ea. Doreste-o pe ea.
Ieri le-ai facut oricum pe toate pentru mine. De cateva zile cred ca simti ca ma pierzi. De cateva zile, si eu stiu ca ma vei pierde. Ne asteapta cateva luni in care avem timp suficient sa ne uitam. Cunoscandu-ma pe mine, stiu ca o voi face. Stiu ca la final iti voi zambi fara sa imi mai doresc sa ma saruti. Fara vreun subinteles. As vrea sa ma invingi. Sa imi invingi mandria si sa ma ai intr-un final. Sa imi frangi orgoliul si sa nu ma lasi sa te uit. Sa imi spui sa repet ca vreau sa fim doi pana mi se va intipari in minte. Sa ma convingi ca avem un viitor si eu sa incep sa te cred. Sa ma minti spunandu-mi doar adevarul. Sa rad in bratele tale asa cum o fac acum de la distanta. Sa fiu eu doar alaturi de tine.
Dar vor trece cateva luni... in care te voi uita... in care orgoliul va invinge. IAR.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu