eu...

Fotografia mea
am ochii negri si pe vremea cand imi pasa, te iubeam pe tine!

Interviu din trecut



Si ma intrebi acum, asa cum m-ai intrebat mereu „Tu, tu ce faci? Vreau sa stiu ce faci!”. Iti aud vocea si imi dau seama ca nu mi-ai fost niciodata iubit sau amant. Sau prieten. Mi-ai fost intotdeauna cel mai feroce dusman. Mi-am pierdut anii, zambetul si sufletul pentru ... o voce. Pentru un sentiment de caldura, pentru un te iubesc. De fapt nu  mi le-am pierdut pentru asta. Mi le-am pierdut pentru nimic.
Si ma intreb daca as face la fel. Probabil ca da. Ce sens are sa mint si sa spun ca altadata as fi mai desteapta, ca alta data as fi mai calculata. Ca altadata nu te-as fi iubit. Cand stim cu totii ca as fi sclava ta din nou si din nou si din nou. Dar nu si acum. Alta data.

M-ai intrebat cum ma vad peste 5 ani si din ce unghi o sa ma privesti tu. Sper ca nu o sa ma mai privesti. Sau ca macar eu n-o sa stiu ca o mai faci sau ca n-o sa imi mai pese.
Cat de mult o sa iti iubesti sotul? Sper ca mai mult decat o sa imi iubesc proprii copii. Daca este posibil. De ce? Ca doar asa o sa il iubesc mai mult decat te-am iubit pe tine.
Cui i-ai spus despre mine? Nimanui. Si apoi le-am spus tuturor. Cum? Ca sunt singura. Nu inteleg?! Le-am spus ca exista cineva atunci cand au vazut ca nu e nimeni langa mine. Niciodata. De ce? Pentru ca cea mai mare calitate a mea este si cel mai mare defect. Loialitatea? Fidelitatea, da. Ti-am fost fidela. O proasta, cea mai mare proasta.
Ti-ai imaginat vreodata viata cu mine? In vazul lumii? Nu.  Serios. Nu. Niciodata. De ce ? Pentru ca nu exista niciun univers in care sa fi fost posibila o forma de viata in vazul lumii pentru noi doi. Dar daca..?  Nu, fara niciun ‚dar daca”. Nu exista pur si simplu. Urmatoarea intrebare.
Cand m-ai iubit cel mai tare? Te-am iubit mereu constant. Enorm si constant. Bine, atunci momentul preferat cu  mine ? Vorbeai la telefon si m-am ghemuit in bratele tale. Am stat acolo o viata de om. Da, imi amintesc. Cu cine vorbeam, mai stii ? Nici nu stiam cine erai. Atunci ti-am zis prima data „linistea mea”. A da... Mi-ai spus asta intr-o seara.  Cel mai memorabil sarut? Mi-ai sarutat o data parul. In public. Din greseala. Da, in aeroport. Si te-ai prefacut ca te-am lovit din greseala.
De cate ori m-ai sunat in toti anii astia? De 4 ori. De ce? Nu stiu. Cate mesaje mi-ai dat? Cu mail-uri cu tot ? Mii.  La cate ti-am raspuns? Sute, probabil. De cate ori te-am sunat ? De mii de ori. Tie iti e mai usor sa imi auzi vocea. Mie nu imi place sa iti aud vocea decat daca esti langa mine. Daca erai.
M-ai ranit vreodata ? Da. In mod deliberat? Da. Eram constienta. Cand? M-am oprit o data si mi-am suflecat maneca de la camasa si ti-am aratat ca aveam pielea zbarlita toata pe mine. Ti-am zis „asa arata durerea, ai simtit vreodata asa ceva?”. Apoi am regretat. Am vazut in ochii tai oceane de furie. Niciodata n-ai vrut sa ma ranesti. Desi o faceai constant si negresit.

Ai fost fericita vreodata? Cu mine? Toti nebunii sunt fericiti. Eu de ce n-as fi fost?! Te-ai simtit iubita? Da. O data. Cum doar o data?! O data m-am si simtit. In rest stiam ca sunt. Cand ? Cand am facut accident. Nu, nu vorbim despre asta. Atunci am simtit ca sunt iubita. Nu vorbim despre asta.
Daca ai putea, cui i-ai spune despre mine? Nimanui. Si ii pot spune despre tine. Da, ti-am zis ca iti poti alege 3 persoane carora sa le povestesti despre mine. Nu, multumesc. N-ai mai fi secretul meu. Te-as imparti. Din nou.
M-ai iubit? Am spus ca iti raspund la intrebari la care nu ti-am raspuns vreodata pana acum. Asta ai stiut intotdeauna. Ma mai iubesti? Nu.  Ai schimba ceva? Nu inteleg intrebarea. Ai face ceva altfel? Probabil ca nu. Sau da, dar as minti.
Ce iti doresti cel mai mult? Liniste. Si doua perne sifonate. De ce inca nu ai iubit? Ca il compar cu tine. Si de unde stii ca n-am?! Pentru ca esti fidela. Daca ai avea iubit, nici macar nu ti-ai mai aminti toate lucrurile astea. Da. Probabil.

Nu mai am intrebari. E randul tau. Intreaba-ma orice vrei.

Pot sa plec?

23 de comentarii:

Ana-Maria P spunea...

Stii momentul ala cand vezi un baiat dragut si te face sa te indragostesti de el? Genul ala de baiat care stii ca o sa-ti faca probleme (o sa ti deregleze inima si sentimentele)... dar stii ca merita sa ai o poveste cu el. Ranile se vindeca! Hope you are fine! :)

bebe`Roz spunea...

Capul sus! Va fi si soare. Vor disparea si norii. Te admir pentru fidelitate si pentru cate ai indurat.

Totusi iubirea... spunea...

Imi place foarte mult blogul tau!
Ai pus mult suflet si la fel de multa pasiune in realizarea lui!
Felicitarile mele!
Te astept cu drag si pe blogul meu: http://totusi-iubirea.blogspot.ro/
Daca vrei, putem face schimb de linkuri si/sau bannere intre blogurile noastre.
Inca o data felicitari pentru blogul tau!
Mircea
mirceab26@yahoo.com

Mihaela spunea...

Mi-au dat lacrimile, serios!! Chiar m-am regasit in ceea ce ai scris! :( :(

Vasile Danut spunea...

Un cântec mă duce cu gândul la noi.
Dansez astăzi iar cu uimirea.
Ce ritm cunoscut!
Ce paşi am făcut!
Ce puternică e amintirea!

Despre cum a început,
Despre cum am pierdut,
Despre cum mi-am sfârşit fericirea,
Nici nu vreau să mai spun
Nici nu vreau să mai scriu
Cum visam uneori nemurirea.

Ameţit deseori,
Dimineaţa, în zori,
De mireasma mai noilor vise
Mă mai clatin, mai cad,
Mă ridic, mă trezesc
Pe la porţi ce se vor iar deschise

Şi mai cade din ochii căprui, rătăciţi,
O lacrimă atât de curată!
Cât de mult a rănit,
Cât de mult a durut,
N-ai să ştii niciodată!

Peste ani, şuierând,
Îmi vor trece prin gând
Ale vieţii dulceţi muzicale
Ce cândva mi-au părut,
Ce cândva au trecut
Parcă mult prea rapid şi amare,

Ochii mei regăsind
Drumuri vechi şi păşind
Cu atâtea reţineri de fire
Nu vor spune nimic,
Nu vor curge din nou
Pentru falnica ta abolire.

Trupul îmbătrânit,
Glasul meu ostenit
De aceeaşi poveste brodată -
Cum că noi am trăit,
Cum că noi am simţit,
Cum că nu a mai fost niciodată,


Se vor stinge zâmbind,
Ascultând ticăind
Pe şfârşite bătaia ciudată.
Cât de mult a rănit,
Cât de mult a durut,
N-ai să ştii niciodată!

Anonim spunea...

'Ti-ai imaginat vreodata viata cu mine? In vazul lumii? Nu. Serios. Nu. Niciodata'

Asta-i imaginatia ta?? ..si mai spui ca l-ai iubit! Cum naiba sa mai afirmi asta, cand intrebarilor tale nu le-ai dat un raspuns, sau -mai rau- nici macar nu te-ai intrebat?
Am crezut ca esti diferita, J.

Alin spunea...

A trecut deja ceva timp de la cele intamplate, daca s-au intamplat(poate a fost ceva fictiv), probabil ti-a trecut. Oricum, sentimentele s-au transmis bine prin ceea ce ai scris, te apreciez.

Anonim spunea...

Da! nu sunt singura...si au trecut peste 20 de ani!

Andreea spunea...

J...Am nevoie de tine.
Sa mai scrii, sa te mai citesc, sa mai respir...

Hopeless Equilibrium spunea...

The end... is indefeasible ...there is no way back from this point...

People around you will try to soften the reality...people will tell you that every end is a new beginning ... but is just the sheer pain,the memories and the perfect last kiss.

There is no future in that moment... the future has ended... the only thing that you are able to understand is the end...and the pain...

The pain is so loud... you cant hear anything... the pain is real not only a feeling... every piece of you will hurt like hell and there is no pill to make it go away...

The last kiss... is perfect... your lips and her lips will touch in a divine way... is so sweet... is so powerful and it will stay with you forever... The last kiss is the box in which you will put all memories.

In the last kiss you relive every second of your time with her... is like the flash before you die, but you will not die... the pain is proof that you are still here... alive...

When you love some one the hardest part is to let her go but in letting go is proof of real love... is the final sacrifice you make... is the end and price is the pain ...

Day by day time will pass... the pain will start to fade... the end is behind you... a little hope is born... now you know that you are able to love for real....

Step by step the future is reborn and is full of hope...is a new beginning and a new you, a better you, now you know how to love with all your heart...

After some time you will understand that is better to have loved and lost than not being known love at all... now you have the courage to love again and maybe, just maybe all the love you gave will come around and some day you will meet someone who will love you in the same way.


Hopeless Equilibrium

Anonim spunea...

Nu te-am mai citit de mai bine de un an...
Te regasesc la fel de indragostita si nebuna. La fel de goala. Hm... De parca GOLUL ar putea sa fie mai plin sau mai putin plin...
Te imbratisez.
<3

deea spunea...

frumos

Anonim spunea...

Si ? Nu mai scrii?

Doru Ion spunea...

Servicii profesionale FOTO & VIDEO: http://www.filmarefotografii.ro/

Anonim spunea...

Nu mai stiu cum am gasit blogul tau, dar recunosc ca l-am citit pe nerasuflate. M-a fascinat povestea ta, pentru ca tocmai am incheiat si eu o relatie foarte asemanatoare. Doar ca in relatia respectiva eu am fost "barbatul insurat". Oricum, m-au frapat asemanarile cu povestea mea si tot ce-ai scris m-a ajutat sa inteleg multe lucruri. Chiar daca prea tarziu... Multumesc!

Anonim spunea...

De ce va place sa va cosiderati numai victime? V-ati gandit vreodata ca poate si noi simtim ceva asemanator? Da, povestea chiar are puterea de a ajunge in sufletul cititorului si de al transpune in situatia ta pentru a intelege ce ai simtit (defapt a incerca sa inteleaga pentru ca probabil nimeni nu va intelege complet ce ai simtit), dar desi spuneti ca "el" e mereu de vina, mai ganditi-va putin, poate "el" este ranit mult mai des ca "ea"...

Anonim spunea...

Please , fa-ne o surpriza si scrie-ne ceva...a trecut 1 an :) Adri

Anonim spunea...

Ti.am citit in 2 zile povestea...frumos scris...semeni cu Irina Binder ca stil��
Asteptam update ..

Brooklyn Gray spunea...

Acesta este cel mai minunat lucru pe care l-am experimentat vreodata. Am vizitat un forum aici, pe internet și am văzut un mărturii minunate pe forum, despre faptele bune Doctor Osemu Okpamen. Am Brooklyn Gray din Statele Unite ale Americii. Nu l-am crezut, pentru că n-am mai auzit nimic despre astfel de miracol, înainte. Nici un organism ar fi fost în stare să mă convingă cu privire la aceasta nu până când doctorul a făcut o lucrare minunată pentru mine, care restaurat căsătoria mea de 4 ani, prin obtinerea înapoi soția mea a divorțat în termen de 12 până la 16 ore, cu farmecele la fel cum am citit pe internet. Am fost cu adevărat șocat când soția mea a venit acasă cerând iertare so accepte înapoi. Sunt foarte scurt de cuvinte pentru a arăta aprecierea mea doctorului Osemu Okpamen. Căci lui Dumnezeu a trimis la mine și familia mea pentru restaurarea divină a căsătoriei. Ești în nevoie de nici un ajutor fel? Puteți să-l contactați prin e-mail la Doctorokpamenspelltemple@yahoo.com sau vizitați site-ul său http://www.doctorokpamenspells.com. Apela / text numărul său mobil +1 (914) -517-3229 pentru răspuns urgent.

Anonim spunea...

Hei J., pe unde ai plecat?? Cred ca e tare bine acolo daca pe aici nu mai dai.. :)

L.

Anonim spunea...

It will be interested to know if J has left the blog and she moved somewhere else or if she simple quit... I hope she is fine wherever she is.



Turistbooking spunea...

Foarte bun articol. Felicitari!

Anonim spunea...

Mai traiesti?