eu...

Fotografia mea
am ochii negri si pe vremea cand imi pasa, te iubeam pe tine!

In sfarsit... singura! :)


Sunt departe. Ca de obicei, dar de data asta si mai departe.
Saptamana trecuta imi treceam in revista agenda si incercam sa creez cat mai multe „gauri negre” in care as putea fi doar eu cu mine pe calduri de 40 de grade. Stabileam itinerarii si ma gandeam cum pot face sa fiu doar eu cu mine. Ii spusesem secretarei ca imi doream sa fiu singura. Ea se uita la mine mirata si imi spuse: „de ce singura? Esti atat de implinita in doi, de ce vrei sa fii singura?”
N-am stiut ce sa ii raspund si nu i-am raspuns. Am dat din maini a lehamite. Vroiam sa fiu singura doar eu cu mine, nu pentru ca fusesem cu cineva care ma sufocase, ci pentru ca fusesem singura si totusi nu ma ocupasem deloc de mine, de mintea si de sufletul meu. Tocmai acum cand imi permiteam luxul asta, nu o faceam.
Ma uit prin corespondenta. Invitatii la diverse evenimente la care nu am ajuns si altele la care nu voi ajunge. Si un plic fara expeditor. Deschid curioasa si vad un bilet de avion. Pe numele meu. O saptamana de zile. Plecarea... a doua zi. O chem pe C. Imi spune ca nici ea nu stie, ca a primit plicul o data cu celelalte de la paznic. Citesc inca o data locatia si deja stiu de la cine e biletul, dar nu inteleg de ce.
O data mai demult, primisem un mail cu o oferta pentru locatia asta si tu ma intrebasei daca vreau sa mergem impreuna. Ti-am zis zambind ca mi-ar placea sa merg singura. Sa ma bucur de insula aia exotica si de linistea oceanului singura. Nu ti-a convenit raspunsul meu, dar, din fericire, am stiut dintotdeauna cum sa te impac.
Oare de ce mi l-ai trimis tocmai acum? Acum, cand chiar de asta am nevoie?  Cum de ai stiut? Cum de inca mai stii ce am nevoie si cand? Nu inteleg cum de inca nu m-ai uitat.
Am pus-o pe C. sa vada despre ce este vorba. Mi-a spus ca rezervarea este pentru o camera single si ca totul este pus la punct in cele mai mici detalii. Totusi, cei care au facut rezervarea, nu au vrut sa spuna si numele celui care a achitat toata distractia. Nu stiu exact de ce aveam nevoie de o confirmare, cand eram sigura ca tu esti in spatele povestii.
M-am tot gandit si partea analitica a mea a iesit la suprafata. Am analizat fiecare litera de pe bilet si fiecare discutie a noastra referitoare la acest subiect. Am calculat pe calendar cate zile au trecut de cand nu ti-am vorbit sau de cand nu m-ai vazut. Ne-am intalnit la Frankfurt ultima data, intr-un terminal din aeroport. Am schimbat cateva zeci de cuvinte fade, aparent fara sens. Apoi ne-am petrecut restul timpului uitandu-ne unul in ochii celuilalt. Fix. Clipind rar pentru a nu risipi momentele cand ne puteam adulmeca.
Mi-am luat geanta si am plecat la o ultima intalnire pe ziua respectiva.
Nu ma intorc la birou, ma gasesti la telefon.
Te-ai hotarat? Pleci?
Nu stiu.
Si chiar nu stiam. 



9 comentarii:

Anonim spunea...

ador stilul tau de a scrie.
iti citesc si recitesc blogul in fiecare zi.

Anonim spunea...

esti bolnava

Raluca Mihai spunea...

Esti...mine...

Anonim spunea...

Enjoy!

Simon spunea...

Foarte tare! Zici ca episodul e rupt dintr-un film.
Asteptam poze! :D

PS: Poate ar trebui sa-ti pui si tu o poza la Profil, sa te recunoasca lumea prin aeroporturi :P

Biscuite spunea...

dragutz

Anonim spunea...

:d have fun, cel putin in vacanta

Alexandra spunea...

Foarte fain ce scrii. Bravo:*.
Daca vrei poti citi ce scriu si eu
http://baloanecolorate.wordpress.com

Anonim spunea...

Ai putea face un film din ceea ce am citit,este foarte frumos. Te-ai gandit sa faci un film cu scenariul acesta?