eu...

Fotografia mea
am ochii negri si pe vremea cand imi pasa, te iubeam pe tine!

Furtuna in Rai.


Stim cu totii si in special stiu eu, ca eu, nu insel. Si nu din principiu, ci pentru ca nu sunt buna la capitolul asta. Nu doar o data am acceptat sa fiu obiectul inselaciunii altora, dar eu pur si simplu nu sunt capabila sa fac asta. Mi-am dorit de cateva ori sa insel diversii dobitoci care „si-o meritau”, dar de fiecare data am sfarsit prin intreruperea relatiei inainte de inceperea unei alte relatii. Nu inteleg gelozia celor care m-au iubit, pentru ca e clar ca e inutila.
Relatia asta totusi e altfel. In relatia asta, o alta relatie cu un alt barbat, nu s-ar contoriza ca inselat. Asa e normal. El e casatorit, eu imi pot permite si altceva. Dar in cealalta relatie, cu inselatorul, s-ar considera ca il insel cu inselatul. Ma intelegi?! Eh si daca tot imi da cu rest, atunci nu insel. Pentru ca e clar ca imi lipseste gena asta din ADN, desi as fi jurat ca am luat-o de la tata.
Azi a fost furtuna in Rai. Eu nu eram acolo, asa ca nu pot detalia prea multe de la fata locului. Se pare ca totusi eu am starnit furtuna. Eu eram cam la mii de kilometri distanta. LA PROPRIU. Si totusi... uite ca pot sa fac si d-astea... si eu habar n-aveam.  Eram calma si linistita in discutiile si intalnirile mele. Primeam mail dupa mail si sms dupa sms. Nu aveam timp sa vad despre ce e vorba. Imi imaginam totusi ca undeva, cineva are o problema. Intr-un final reusesc sa imi arunc privirea peste cele 8 mail-uri si cele 11 sms-uri primite. Nu am priceput o iota. Habar n-aveam ce vroia sa zica. Raspund sec si oarecum plictisita „what the fuck? Explain better baby, I have no idea what you’re talking about”. Inca o avalansa de sms-uri careia nu doar ca nu ii fac fata, nici nu vreau. Pentru ca nu inteleg. Si pentru ca muncesc. Si daca nu ai murit slash esti pe cale sa o faci, atunci poate astepta. Imi inchid telefonul si imi continui sirul de intalniri.

Cateva ore mai tarziu il sun si zic „ce faci iubire? Ajung la 17:00, vii sa ma iei sau trimiti pe cineva cu masina?”. Restul, nu il pot reproduce. Pentru ca a fost cel mai lung monolog de gelozie pe care mi-a fost dat sa il ascult. Nu intelegeam nimic din ce vroia sa spuna si chiar nu ma prindeam care e faza. Am auzit si am inteles doar ultima propozitie: „ si eu te iubesc ca prostul!”. POFTIM??? Ma iubesti??? Oare barbatii nu stiu ca noi femeile avem o gena, o chestie care zace in noi toate, mai mult sau mai putin adanc, care atunci cand auzim cuvintele alea putem reactiona doar in doua feluri: ori pisam ochii si ne inmuiem ca niste rahati in ploaie, ori ramanem socate si o taiem la fuga. Eu cel putin, doar asa am reactionat toata viata mea. Acum ma inmuiasem logic. Nu era chiar contextul fericit, dar eu, eu eram fericita. Uite mah, ma iubeste prostul! Am reusit cu el ce n-am reusit cu toti singuraticii care mi-au iesit in cale. L-am facut sa ma iubeasca.... si cum filozofam eu in extaz in mintea mea euforica, realizez ca mi-a inchis telefonul. M-am enervat groaznic si ce a putut sa fie la gura mea, nu stie nimeni. Ca din fericire, nimeni nu vorbea romana acolo. L-am sunat si iar incepuse cu SF-uri din care eu nu intelegeam ce vrea sa spuna, asa ca l-am oprit: ALO, PRIETENE!!! CALMEAZA-TE ! CARE E PROBLEMA TA DE ITI PERMITI SA IMI INCHIZI TELEFONUL? TI SE PARE TIE CA NE TRAGEM DE SIRETURI? PENTRU CA DACA NE-O TRAGEM, CREDE-MA, NU NE TRAGEM DE SIRETURI!!!
Si cu el te tragi de sireturi?!!????

Si atunci m-am prins... mi-a picat si mie fisa si am inteles intr-un final care era subiectul si predicatul monologului. Tu esti gelos?!?! DA! De ce?!? Si mi-a explicat. Si am izbucnit isterica in ras. Omule, pentru anii tai, esti tare naiv. Nu ai de ce sa fii gelos si vino sa ma iei la 17:00. Nu mai stau acum sa iti explic cum una si cu unu fac doua nu mai multe ca am treaba, si prin asta sa nu intelegi ca ma intind prin patul vreunui elvetian d-asta, ca n-o fac. Ci muncesc. Nu mai abera. Vin acasa... asteapta-ma!
Si am inchis.

Asta imi trebuia. Un barbat superb si insurat care... E GELOS!

E furtuna in Rai... eu habar n-am, ca pe mine nu m-au primit acolo!


Niciun comentariu: