eu...

Fotografia mea
am ochii negri si pe vremea cand imi pasa, te iubeam pe tine!

Sunt insurat!

De cand m-am hotarat sa traiesc dupa cum m-o taia capul, am analizat situatia pe toate partile. Iar cand am terminat in sfarsit de intors si sucit, am luat-o de la capat. De verificare. Am tras concluzii, aer in piept si am zis THE SHOW MUST BEGIN. Si chiar a inceput!

Traiesc intens cu el. Sunt lucruri pe care nici nu ma pricep sa le descriu. Sunt senzatii pe care nici nu sunt in stare sa le simt pana la capat. E altfel decat tot ce am iubit odata, altfel decat tot ce mi-as fi imaginat. Iar eu, eu cea simpla si naiva, eu nu sunt in povestea asta. E tipa asta increzatoare, care are lumea la picioare, care ii spune raspicat si sigura pe ea ca nu ii trebuie dragoste. Femeia asta nebuna cu lenjerie vulgara si neagra care nu vede bijuteria de pe inelarul lui. Ea care e constienta de toate defectele proprii si care isi foloseste la maximum calitatile pentru a obtine ce isi doreste. Ea care nu suspina cand usa se inchide in urma ei, ea care nu intoarce capul dupa ce tranteste portiera. Ea care e prima care pleaca si nu cere niciun minut in plus.

Daca m-as cunoaste mai bine, as zice ca cineva m-a rapit si a pus-o pe ea sa salveze aparentele, sa nu se produca panica. Sau poate ea sunt eu si eu m-am maturizat brusc. M-am „deprostit” cum imi place mie sa spun cand mi se schimba statutul de femeie indragostita in femeie ranita.

In fine. Important e ca una dintre noi doua traieste. Restul e cancan.

Iubitul meu amant este un barbat matur, frumos, incredibil de destept si cu un simt al umorului cu care m-a cucerit. Dar nu m-a cucerit din prima cu asta. Timiditatea lui absolut nejustificata m-a dat pe spate. Omul asta puternic, pe care il vedeam la televizor vorbind raspicat si sustinandu-si punctele de vedere, tremura ca o gelatina in fata mea. De prima data cand m-a vazut. Pentru ca eu nu l-am vazut chiar atunci. I se umezeau palmele cand vorbea cu mine si imi spunea ca isi spune in gand ca o sa fie ok de cel putin 50 de ori inainte sa ma sune. Iar pentru mine,cea care a ucis copilul timid care traia in ea acum mai bine de 12 ani, era un mister. Ma distra teribil sa il vad cum abia leaga doua cuvinte si cum incearca sa vorbeasca cu mine evitandu-mi ochii. Trebuie sa recunosc ca el niciodata nu mi-a facut avansuri. L-am intrebat de unde discrepantele intre cel care este cu toti ceilalti si pustiul timid care mi se adresa. Mi-a raspuns doar atat: sunt insurat! Replica asta mi-a starnit rasul. Stangacia pe care o dezvolta in preajma mea, devenise subiect de ordinea zilei cu colegele in fiecare dimineata. Nimeni nu credea ca mai sunt barbati care patesc asta. Mai ales eu.

Imi amintesc primul sarut pe care i l-am furat oarecum fortat. Eram intr-un lift si m-am intors si l-am sarutat. I-am prins usor buza de sus, apoi pe cea de jos, am respirat si de la capat pana ce statuia din fata mea a prins viata si mi-a raspuns. Cand s-a oprit liftul, am iesit si i-am zambit. El a spus doar: sunt insurat!

Intr-un final i-am spus doar: stii ceva, esti insurat doar. Nu ai nu stiu ce boala incurabila si contagioasa care o sa te omoare in urmatoarele 3 zile. Esti doar insurat. Si e bine ca esti insurat. Asa lucrurile vor fi simple.

Da, dar stii... eu sunt insurat!!!

Si astfel, traiesc intr-o poveste in care eu sunt a treia.

16 comentarii:

vyo spunea...

si cand te gandesti ca ai putea avea un barbat doar pentru tine iar tu te multumesti cu "jumatate".ti-as spune sa fii realista dar clar inimii nu-i poti dicta

orestia spunea...

Multumesc!

fixpink spunea...

si cat o sa rezisti? nu te cunosc, dar sunt curioasa daca poti accepta sa fii a treia pana la final? si finalul banuiesc ca poate simplificat asa: ori divorteaza pentru tine, ori te "lasa" sa fii fericita fara el.si ce-ai face? si nu esti geloasa? sau il iubesti (a se citi "vrei") atat incat sa il imparti?

alessya20 spunea...

Urmeaza-ti impulsurile :)

D spunea...

iubirea, ca sens brut, e de trait plin atunci cand o gasesti. cine i autoritatea asta indestructibila care ar putea decide importiva a doua individualitati cu creiere intacte? un act semnat in fata unui bugetar? e hilar. si oricum nimic nu dureaza o vesnicie. pana si cerneala cedeaza timpului.

josephine spunea...

@vyo nu ma gandesc la asta, deci nu am o problema. nu am jumatate din el, ca nu imi trebuie. am cam 25% daca ar fi sa spun un procent. cu 25% ma descurc deocamdata. cand o sa vreau mai mult, o sa caut altceva.

@orestia habar n-am pt ce, dar cu placere si-alta data :)

@fixpix nu, nu sunt geloasa. am fost geloasa de vreo doua ori in toata viata mea si oricum nu a fost ceva seminificativ. imi lipseste gena asta :P nu il iubesc si nici nu il impart. il am tot, 25%. restul de 75, nu ma priveste nu ma intereseaza. asa vreau eu. o sa rezist cat o sa imi placa. dupa o sa plang/urlu si o sa imi treaca.

@alessya20 chiar asta fac! ms!

@D corect!

(alex)andra barbulescu spunea...

eu am trait 3 ani asa. e minunat. nu regret nimic, vorba ta. am plans am urlat si mi-a trecut. :)

Najdhya spunea...

E vindecarea ta...

Najdhya spunea...

E vindecarea ta...

Roxoxox spunea...

wow, things changed de cand nu te-am vizitat. Eu nu pot decat sa-ti spun: ENJOY! Va fi una din expereitnele acelea de care iti vei aminti, cu pielea de gaina. Ignore the rest, taste the best *wink

Roxoxox spunea...

wow, things changed de cand nu te-am vizitat. Eu nu pot decat sa-ti spun: ENJOY! Va fi una din expereitnele acelea de care iti vei aminti, cu pielea de gaina. Ignore the rest, taste the best *wink

Elisee spunea...

Indraznesc pt prima oara pe acest blog sa las un comm : Scrii...deosebit.
Congrats.

One in a million spunea...

e prima oara cand te citesc..imi place enorm cum iti exprimi sentimentele, cum descrii ce simti, ce gandesti..si cum inveti sa te bucuri de fiecare clipa k si cum ar fi ultima

trucat spunea...

...sunt zob, nu mai pot să comentez,am obosit, da' m-am crăcănat de râs la faza cu " orestia spunea...Multumesc!" iar răspunsul tău a fost... decenţa însăşi, şi morala pe termen lung a episodului povestit e că încercările nu trebuie să ne copleşească ci să le depăşim? Da' dacă creştem doza... şi ne place iar să ne punem în situaţii dezavantajoase...măcar aşa, să fim mai expresivi...ok, hai că plâng/urlu şi eu... din solidaritate, nu ştiu dacă o să îmi treacă!

Layla spunea...

imi place cum scrii. simt ca te cunosc, i've been there

JuL spunea...

Spune-mi ca nu este acelasi... :-|