eu...

Fotografia mea
am ochii negri si pe vremea cand imi pasa, te iubeam pe tine!

departe

Cateodata, simt o nevoie acuta sa ma fac nevazuta. Nu e doar o dorinta, e o nevoie. Am nevoie sa scap, sa fug, sa ma ascund, sa imi incarc bateriile. Sa uit. Sa uit ca am uitat tot. Am fugit. Pentru cateva zile am fost undeva departe, la mii de kilometri de orice cod postal apropriat mie. La mii de kilometri de orice zambet care imi provoca placere. La mii de kilometri de mine.

m-am privit in poza de la pasaport in timp ce eram deasupra norilor. Am facut poza asta pe vremea cand eram naiva si credula. Imi sclipeau ochii si puteai sa citesti in privirea mea multa iubire. Sau multa naivitate. Sau amandoua. Acum spun, multa prostie. Credeam ce imi spuneai, credeam ca sunt totul pentru tine si nu m-as fi gandit in veci ca tu ma minti vreo secunda. Si de fapt, tu nu imi spuneai adevarul vreo secunda. Am privit norii minute in sir ascultand Amores extranos, la maxim, sa nu imi mai aud gandurile.

Nu ti-am spus ca plec. Nu am vrut sa stie nimeni. Nu ti-am spus ca vin. Si iata-ma ... am venit. Sunt tot eu, dar sunt alta. Iubeste-ma asa... egoist, fara sa te gandesti la consecinte. Am nevoie de mainile tale, am nevoie sa iti simt pulsul si inima batandu-mi in spate. Am nevoie de tine... apoi o sa plec din nou. Pentru ca tu nu o sa ma mai faci sa sufar. Nu o sa ma mai doara niciodata sufletul. Pentru ca nu il mai am.

Iti scriu din aeroport... in timp ce astept ca timpul sa ne regleze ceasurile si dorintele avand acelasi fus orar.

3 comentarii:

Anonim spunea...

:( Atata tristete in cuvintele astea frumoase... Citesc si mi se face mai frica decat imi este.

zbor de fluture spunea...

Ce frumoasa e acea naivitate.... Si ce grea e viata dupa ce ai pierdut-o! :(

trucat spunea...

...la mii de kilometrii depărtare... pe aeroport...nedezlipită... de tine!