eu...

Fotografia mea
am ochii negri si pe vremea cand imi pasa, te iubeam pe tine!

...IV

Trecusera deja cateva zile de cand plecase din viata ei. Dar facea totul de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Mergea in continuare in aceleasi locuri, se uita la aceleasi filme, se intalnea cu aceleasi persoane. Nu povestise nimanui despre ce se intamplase. Ii era teama ca daca va spune totul cu voce tare, se va auzi si se va gandi de doua ori. Se va intreba daca nu cumva a gresit. Asa ca tacea. Era mai simplu, mai comod.


Se aseza in fata laptopului asa cum o facea in fiecare dimineata. Isi citi horoscopul si il injura pe cel care l-a scris. „persoana iubita nu va ofera intelegerea de care aveti nevoie si bla bla bla”. Sa va ia dracu. Daca vroiam sa stiu ce face el, citeam la zodia lui! Nu la a mea!


Apoi deschise mail-urile. Trecu repede in revista problemele urgente si zari numele lui in lista si cu top priority. Selecta mesajul si il sterse. Se duse in si in deleted items si il sterse de acolo. Nu vroia sa stie. Nu vroia sa vada. Isi continua ziua fara macar o data sa se intrebe ce scria in mesaj.

Era disperat. Condusese ca un nebun: Bucuresti – Pitesti, Pitesti – Bucuresti, Bucuresti – Pitesti, Pitesti – Bucuresti. Condusul il relaxa. Asa cum ea ii povestise o data ca era atat de nervoasa incat ca sa evite sa omoare pe cineva, a condus pana la Pitesti si inapoi. Culmea, cand s-a intors era la fel de nervoasa, asa ca a facut drumul inca o data. I s-a facut somn la intoarcere, a uitat de nervi si s-a culcat. Dar la el nu functiona. Era la fel de disperat. O iubea! La dracu, acum cand in sfarsit isi gasise cvintele sa i-o spuna, tocmai acum nu vroia ea sa le auda! Se duse in fata blocului ei si ii cauta geamul. Lumina era stinsa. Era 4 dimineata deja. Probabil ca dormea ca un bebelus. Privi mult timp in spre apartamentul ei. Si totusi nu o vedea. Nu o vedea cum statea la geam si privea luminile din fata ei. Cum se uita la copacii din jur si la masinile care treceau. Ea in schimb, il vedea. Se uita la el si nu simtea nimic. La un moment dat isi spuse: sa te ia dracu... sa va ia dracu pe amandoi mai exact. Se baga in pat si adormi instantaneu. El mai ramase cateva ore in fata blocului gandindu-se ce avea de facut. Gasi un plan. Isi spuse ca o sa ii trimita un mail lung in care o sa ii spuna tot ce avea pe suflet si pe care ea o sa il citeasca si o sa inteleaga apoi ca tot ce simte pt ea este adevarat. Asta trebuia sa faca era sigur. Se duse acasa isi lua laptopul in brate si insirui pagini intregi despre cat de mult o iubeste si toate momentele in care si-a dorit sa fie cu ea. Il trimise la timp sa il primeasca in runda I de citit mail-uri dimineata. Era deja fericit si entuziasmat. Avea o sclipire de speranta in ochi si simtea ca lucrurile se vor schimba. Isi facu un dus si nici macar nu se baga la somn. Era prea entuziasmat sa o faca. Isi petrecu intreaga zi in fata calculatorului clickuind „send and receive”. Veneau tot felul de mailuri, dar nici macar unul de la ea.


La dracu. Nu avea sa mai astepte. Lua cheile de la masina si se duse la ea in fata blocului. Lumina era stinsa, deci inca nu venise de la birou. Astepta ore in sir in masina. Intr-un final ii zari masina. O privea cum iesea din masina si cum scoatea zecile de pungi din portbagaj. Abia le putea cuprinde in ambele maini si totusi deschise si usa din spate si scoase restul si de acolo. Zambi amuzat. Asa era ea. Cand ceva nu ii convenea, pantofii, hainele si zorzoanele aveau sa ii aline supararea. Cobori si se aproprie.


Cred ca ai nevoie de ajutor...

Se intoarse surprisa si il zari. Nu putea sa zica nimic, pentru ca avea cheile de la casa intre dinti. Nu vroia sa se impiedice la usa asa ca le tinea in gura.

Ii lua o parte din pungi cat sa se elibereze si sa isi scoata cheile din gura.

Nu e nevoie sa ma ajuti, mersi. Ma descurc.

Stiu, dar totusi te ajut. As vrea sa schimbam cateva cuvinte.

Eu as prefera sa nu. Decat doar daca vrei sa auzi o reluare de zilele trecute.

Ii lua cheile din mana si o lua inaintea ei. Intra in casa, puse pungile in dormitor pe pat si se duse sa isi faca o cafea.

Nu crezi ca ar trebui sa te invit la o cafea ? esti la mine in casa totusi...

Da, dar oricum nu stii sa faci, asa ca ce rost are?!

Ea deschise frigiderul si isi umplu o cana cu gheata. Se duse la baietii ei preferati Jack si Jonnie si isi puse in cana jumatate Jack si jumatate Jonnie.

Ai de gand sa bei o cana de whisky ?

nu e o cana de whisky. E o cana de cafea de fapt in care mi-am facut un cocktail care are la baza whisky. Si da, am de gand sa o beau. Tinand cont ca o beau pe stomacul gol, in mai putin de o ora o sa o si vomit, asa ca nu vad unde bati! Spuneai ca ai ceva de zis... zi ce ai de zis si pleaca. Vreau sa beau asta, sa imi fac un dush si sa dorm. Maine am o zi grea.

Te iubesc. Intelegi? Ai citit mailul meu?

Nu.

Nu l-ai primit?

Ba da. Dar nu l-am citit. I-am dat delete.

Nu erai nici macar curioasa ce aveam sa iti spun?


Lua o gura mare din cana, o inghiti cu greu, se cutremura putin si apoi spuse: nu, nu eram curioasa. Nici acum nu ard de nerabdare sa imi spui ce simti. Nu vreau sa stiu nimic din ce ai de spus. Nu vreau sa ascult bla bla-uri infinite despre cum ti-ai dat seama brusc ca ma iubesti. Nu vreau sa stiu cum imi promiti ca o sa ma protejezi si o sa ai grija de mine si nu o sa lasi nimic sa ma raneasca. Nu vreau sa stiu nimic din toate gunoaiele astea. Nu vreau sa ascult povesti cu zane si printese. Mai lua o gura din cana de whisky.

Nu te inteleg. De ce ai atitudinea asta? De ce nu vrei sa crezi ca tot ce simt e sincer si e adevarat?

Ah la dracu! Nu spun ca nu esti sincer, spun ca nu cred si chiar daca asta simti acum, in scurt timp vei uita asta si vei deveni un porc nesimtit ca toti ceilalati. Iar eu sincer, prefer sa sar peste etapa asta cu basmele ca atunci cand vine sfarsitul, sa nu ma prinda in turnul vreunui castel de cristal, ca sa am de unde sa cad.

Cat esti de ironica.

Prefer sarcastica.

Ce e cu tine? Tu nu erai asa! Credeai in iubire si in ce minuni poate face iubirea. Credeai ca doi oameni se pot iubi si ca pot fi fericiti impreuna. Acum ce dracu s-a intamplat cu tine? Te porti de parca cineva ti-a scos inima din piept!

Ei bine aici ai dreptate. Lua o gura si mai mare de whisky, dar de data asta nu se mai cutremura. Ai perfecta dreptate. Ma port de parca nu as mai avea inima in piept, pentru ca nu mai am. A venit un idiot cu un cutit foarte bine ascutit, mi-a despicat pieptul si mi-a scos inima din piept. Si nu pe toata o data!!! Nu, nu! Bucatica cu bucatica! Fara anestezie, fara nimic. Asa ca da, ma port asa, pt ca exact asa sunt!!! Lua inca o inghititura de whisky.

Ok. Si ai suferit, ai fost ranita, toti am fost la un moment dat. Ce te face sa crezi ca nu o sa te fac fericita? Sau ca o sa te ranesc?

Hai taci. Ma simt ca intr-un film prost. Cred asta pentru ca asta e adevarul. Sunt o realista, luate-ar dracu sa te ia. Iar tu stii asta! Intotdeauna, nu vad partea buna sau partea rea a lucrurilor, ci o vad pe aia reala. Aia care o sa se intample. Asa spuneti toti. Indrugati verzi si uscate si de fapt sunteti doar o adunatura de lasi care isi masoara barbatia prin numarul de femei cu care s-au culcat. Desi pentru majoritatea, asta inseamna doar cele din filemele porno si din revistele de profil. Asa ca ce sa ne mintim. Asta e adevarul. Tot la partea asta o sa ajungem mai devreme sau mai tarziu.

Ce e cu tine femeie? Tu nu erai asa! Cum de ai ajuns asa de superficiala si de plina de amaraciune???

Superficiala??? Eu sunt aia superficiala idiotule, ca daca imi pun acum niste tocuri si ma dezbrac, uiti unde ti-e inima si incepi sa gandesti cu alt cap!

Femeie ce e cu tine?

Mai lua o inghititura de whisky. Se apropie de ea si ii lua cana din mana si o varsa in chiuveta.

Heii. Ala era al meu. Cumparat de mine. Ce dracu e cu tine?!

Hai lasa ca o sa iti iau altul!

Nu vreau altul. Vreau sa pleci!

Te iubesc. Intelegi?! Asa cum esti tu, nebuna, sarcastica, ironica, realista si insensibila, eu tot te iubesc.

Hei nu sunt deloc insensibila! Tu nu ai vazut cati pantofi mi-am luat ? daca eram insensibila ii lasam sa putrezeasca cine stie cat in magazin. Pleaca te rog.


El radea. O privea asa ametita cum era si cum debita prostii, dar exact pentru asta o iubea: si atunci cand iti venea sa o omori si apoi sa ii arunci cadavrul in vreun rau, ea si atunci te putea face sa razi.


Ce pantofi ti-ai luat? Arata-mi!

Nu vreau. de ce sa iti arat pantofii mei?

Ca vreau sa vad daca ti-am luat o pereche pe care o ai deja.

mi-ai luat pantofi?

Da. Logic. Iti eram dator o pereche de pantofi. Ti-am luat-o a doua zi dupa ce am mancat inghetata in noaptea aia.

Si de ce nu mi i-ai dat?

Pentru ca nu am avut curaj sa te sun. Ma simteam un prost ca primul lucru pe care l-am facut a doua zi dimineata, a fost sa iti cumpar pantofi.

Si unde sunt?

In masina.

Adu-i.

De ce?

Vreau sa ii vad.

Dar de ce?

Auzi, acum mi-ai captat atentia, bucura-te de ea.

Ok. Ii aduc. In timp ce se indrepta spre usa isi dadu seama ca era in stare sa il trimita pana jos sa ii ia pantofii ca apoi sa inchida usa si sa nu il lase sa mai intre. O cunostea. Sigur asta urma sa faca. Se aproprie de usa si scoase cheile din usa si iesi.

Hei alea sunt ale mele. ce faci cu ele?

Ma duc pana jos si ma intorc. Nu vreau sa gasesc usa inchisa cand vin si daca totusi va fi inchisa, vreau sa o pot deschide macar.


Profita ca el plecase si il lua in brate pe micul Jack. Tu o sa ma faci sa ma simt ceva mai bine! Lua inghitituri adanci direct din sticla. Simtea cum o arde pe gat, dar nu ii pasa. Cel putin nu isi simtea pieptul cum se zbate de atata durere. Se duse in dormitor si se intinse in pat. Il lua si pe micul Jack.


Cateva minute mai tarziu veni si el. Intra si nu fu surprins sa o zareasca intinsa in pat cu sticla de whisky langa. Stia ca asa o sa o gaseasca pentru ca asa e ea. Whisky-ul era anestezia ei. Asa nu simtea durerea. Cel putin nu cea care trebuia. Isi aminti ca fusesera de mult impreuna la o petrecere la care ea nu vrusese sa mearga dar era aproape obligata de circumstante sa o faca. Avea in picioare niste pantofi care urau picioarele si care ii omorasera degetul mic de la piciorul drept. Bause 4 pahare de vodka sa nu mai simta durerea aia. Isi aminti cat rase de ea ca abia isi mai tinea echilibrul, dar era fericita ca degetul nu o mai durea. Glumea chiar ca nu o mai doare pentru ca nu mai face parte din corpul ei, ci din pantof.


Ia sa vad pantofii. Ii spuse in timp ce incerca sa se ridice in capul oaselor. Opa. Cred ca mai bine stau aici.

Scoase pantofii din cutie si ii vazu surprinderea pe fata.

Sa nu imi spui ca sunt 39?!?!

Ba da. Nu 39 porti?!

Ba da. Dar tarfa aia nenorocita mi-a zis ca nu mai au in niciun magazin din Bucuresti 39 asa ca sa mi-i scot din cap. Si uite ca tie ti-a gasit 39.

a... deci i-ai vrut si tu pe astia?

Normal. Nu auzi? Si mi-a zis ca nu mai sunt! Unde i-ai gasit?!

In Baneasa.

Tarfa nenorocita.

Hai lasa. Ca si astia, tot ai tai sunt. Ia vezi daca iti vin.


Prietene ai innebunit de tot! Mie mi-e greu sa mai ridic capul de pe perna si tu vrei sa ma ridic pe tocuri? Cred ca oricum o sa adorm din moment in moment asa ca stii ce ai de facut: trage usa dupa tine, ca se incuie singura.


Da da stiu mormai el in timp ce lua pungile de pe pat si stranse tot ce era in jur. Ea adormise deja. De fapt inca mai vorbea, dar cu siguranta vorbea in somn si intr-o alta limba. Se duse in bucatarie si puse lucrurile la locul lor. Apoi cand ea era deja la al doilea vis, o dezbraca si o imbraca in pijama. Stia cat uraste sa doarma imbracata in blugi. Ar fi vrut si sa o demachieze, dar habar n-avea cum se facea asta. Se dezbraca de haine si se baga in pat langa ea. O lua in brate si ii o saruta pe frunte.



Te iubesc femeie nebuna ...




3 comentarii:

Di spunea...

scrii super fain... imi place mult povestea... dar e chiar o poveste?

Deea spunea...

Minunat. M-ai tinut in suspans pana la final. Imi place de tine! :)) Imi plac replicile tale acide, ironice. Ironia e o mare dovada de inteligenta. Imi place ca esti fluenta in scris, in idei. Imi place ca esti rea, chiar daca el gaseste mereu o cale sa te faca sa renunti la atitudinea asta. E normal, iubirea ne transforma.
Eu, uneori, imi urasc momentele de realism acut. De luciditate. Sufar ca niciodata. " Cata luciditate, atata drama." Vreau sa fiu naiva si sa cred in iubire. Desi nicio minciuna nu tine prea mult. Chiar si cand ne mintim pe noi insene.
O sa revin des pe aici.
:)

Maddu Madd gets mad spunea...

Buna treaba! I love it!