eu...

Fotografia mea
am ochii negri si pe vremea cand imi pasa, te iubeam pe tine!

Am tot ceea ce altii viseaza, dar nu am ce vreau eu

Azi mi-am privit reflexia in oglinda din lift. Pentru prima data, m-am vazut asa cum eram, fara sa ma gandesc la cum ma vad altii, la cum se gandesc altii la mine. Mi-am iesit din mine pentru 5 secunde si m-am analizat din afara.

Nu ma consider o femeie frumoasa, nu sufar de falsa modestie, pur si simplu nu sunt. Sunt o femeie aranjata, ingrijita, care are un simt al esteticului ceva mai dezvoltat. Dar nu frumoasa. Placuta as spune. Castig suficient de multi bani incat sa imi permit la 22 de ani sa imi cumpar tot ce vreau cand vreau, fara sa ma gandesc la nimic altceva. Imi castig banii de la 16 ani si nu regret o secunda traseul pe care l-am urmat. Am o functie de conducere intr-o mare companie. O functie pentru care altii trebuie sa invete 5 ani. O functie pe care am luat-o de la minus 100 si am dus-o la un nivel mult peste milioane. Nu ma laud. Realizarile vorbesc pentru mine. Imi permit multe si am multe. Azi dimineata mi-am deschis sifonierul si am vazut zecile de haine care ma asteapta sa le imbrac. Unele, pentru prima data. Se spune ca cele mai frumoase haine pentru o femeie, sunt mainile unui barbat care o iubeste. Caut in fiecare dimineata mainile alea in pat si nu le gasesc. Deschid apoi sifonierul si ma gandesc ca trebuie sa imi mai cumpar ceva pentru a suplini oarecum lipsa acelor maini.

Stiu ca nimic nu le-ar inlocui. Banii nu aduc fericirea. O intretin al dracului de bine, asta e adevarat. Dar mai fericita decat am fost intr-o garsoniera de 20 de metri patrati, goala, intr-un cartier marginas al Bucurestului, n-am fost nicaieri. Ma imbracau perefect mainile alea doua. Acum ma imbraca doar camasile de milioane pe care le am. Nu imi produc senzatii sau satisfactii. Am tot ceea ce altii viseaza, dar nu am ce vreau eu. Cineva m-a intrebat intr-o zi daca as renunta la tot ce am acum pentru o mare iubire. Poate credeti ca am raspuns afirmativ. Va inselati. O mare iubire nu mi-ar cere sa renunt la munca depusa de 4 ani de zile. Zi si noapte. Noapte si zi. O mare iubire m-ar privi sub asternut, asa goala si simpla si ar fi mandra de mine. Nu, nu as renunta. La nimic.

Am tot. Am muncit pentru fiecare banut pe care il am sau pe care l-am cheltuit. Nu ma plang si nici nu ma laud. Din toata povestea asta, eu am pierdut. Nu stiu daca vreau sa lupt, nu stiu nici daca am pentru ce. Cu fiecare zi care trece imi dau seama ca sunt tot mai departe de un raspuns concret care sa imi puna ordine in ganduri. Nu invinovatesc pe nimeni de esecul meu si al lui. Nici pe el si nici pe mine. Noi ne-am iubit. Am avut totusi o soarta care ne-a schimbat pe fiecare il alt fel. Ne privim in ochi si ne vorbim cu licarul lacrimilor. Suferim, e lesne de inteles. Dar nu ne mai aratam asta. E tarziu acum si nu stiu cui ii mai pasa. Nu ma vedeam mama copiiilor lui. Ma vedeam mult mai simplu: iubita lui. Nu imi pasa de nimeni si nimic atata timp cat puteam sa fiu iubita lui.

Imi spunea ca e norocos, m-a gasit dupa atatea zeci de relatii de prisos. Era norocos, un noroc pe care l-am avut amandoi pentru prea putin timp. Dar ne-am iubit. Sunt sigura de asta.
Ma uit din nou in reflexia din oglinda. Pantofi frumosi, blugi de calitate, camasa alba de firma; ceas, ochelari de soare in mana. Se deschid usile si ma intorc sa ies si imi vad din nou reflexia: pantofi frumosi, blugi de calitate, camasa alba de firma, ceas, ochelari de soare in mana.

Neata scumpo. Iar ne-am imbracat la fel.

Zambesc... amar... noi, odata ne-am iubit... acum avem in comun un stil vestimentar si o poveste de dragoste... care moare pe zi ce trece...

Am tot! Tot ceea ce altii viseaza, dar nu am ce vreau eu!

15 comentarii:

Kali spunea...

Ma crezi sau nu,mi'a caut o lacrima cand am citit postul tau:)

josephine spunea...

@kali ma crezi sau nu... mi-a curs o lacrima cand am scris. una singura. mai am foarte putine de varsat si nu vreau sa le irosesc.

Nicolle spunea...

viata merge inainte, se vor varsa nenumarate lacrimi dar intr-o zi va veni si fericirea pentru tine, asta imi auzeam acum ceva timp de la prietenele mele, ma consolau....fericirea (adica un el) nu a venit dar am gasit fericirea in miiiii de chipuri si intr-o zi totul va fi mai bine....pentru mine, pentru tine si pentru toate cele care si-au pierdut o parte din ele

Corpse Kid spunea...

M-a mişcat confesiunea ta... Şi da, şi eu pot să zic că te invidiez! Oricine işi doreşte să ducă o viaţă comodă, dar parcă tot e mai frumos în 2..

Nu are niciun sens ce zic. Nu sunt în stare să zic ceva de iubire... Acum o lună şi ceva, prietenul meu m-a părăsit..după o relaţie de 2 ani. Simplu şi scurt..

În orice caz, ignoră-mă .. nu voiam să-ţi stric seara :)

josephine spunea...

@Nicolle ride the storm... life goes fucking on :) e chestie de accent doar ;))

@Corpse Kid nu imi strici seara... nu ai cum! mai bine ca s-a terminat, decat sa te complaci intr-o relatie in care unul, nu isi mai gaseste locul. noi, de asta ne-am despartit. pentru ca lui ii era teama sa fie el asa cum L-a lasat Dumnezeu in preajma mea. De frica sa nu se ataseze, sa nu depinda de mine prea mult. acum, a primit ce si-a dorit: e dependent de mine din toate punctele de vedere. fara ca macar sa imi fi dorit asta... avem o viata lunga si a dracului de complicata. vorba unui prieten: "bah, eu sunt un om simplu, nu ma agit, nu ma zbat. ma doare in p... si... e al dracului de bine".


pe mine ma doare intr-un loc de mi se face pielea pe gaina. simt cum mi se strange parul pe cap. dar rad. ce sa fac?!

Ionut spunea...

E frumoasa viata in 2, dar cum nu noi ne alegem destinul, n-avem decat sa asteptam si sa speram ca va fi mai bine. Va exista si pt tine o alta iubire :)

ciocolatika spunea...

foarte frumos ai punctat .
felicitari pentru munca ta si pentru tot ceea ce ai.....din pacate doar prin filme exista fericirea aia perfecta(cel putin asa cred eu , asta mi-a aratat mie viata )..si cu banii si cu el , cateodata pretul pe care trebuie sa il platim pentru un lucru poate fi cam mare dar cel mai important e sa nu regretam nimic .

esti un model de femeie independente si de succes . eu te admir .

septimia spunea...

nu e un model de urmat. toti vrem asta: bani si o slujba de succes. si cu orele petrecute acasa cum ramane? alea in care esti singura, pe pat, cu o inghetata in mana si te uiti pt a nu stiu cata oara la acelasi film prost?sau alea in care incepi sa realizezi ca de fapt viata ta e goala,dar incepi sa tipi la tine si sa iti spui ca tu ai ce vor altii? tot ce vezi tu pe strada(aici) e imaginea unei femei fericite. depinde de tine cat de tare te complaci in eticheta imaginii. si am pornit cu ideea unui comentariu despre text. e o marturisire.apreciati asta!

josephine spunea...

da... Nu ma invidiati. Adevarul e ca evit maxim momentul ala in care sa fiu singura cu o inghetata in mana, uitandu-ma la un film prost. Muncesc in loc sa fac asta. Mi-e mai simplu. Nu ma invidiati. In vreme ce altii au timp de omorat cu carul eu tanjesc dupa o zi la plaja cu o carte in mana si telefonul pe silent.
Nu ma plang. Iubesc ceea ce fac si sacrificiile sunt pe masura satisfactiilor... Deh.. Daca n-am putut sa fiu dependenta de un barbat cu bani...

Nu ma invidiati. Doriti-va ce am eu dar adaugati si mainile unui barbat care sa va imbrace...

Nu mai visez la iubire. Vreau simplitate.

ovi spunea...

hi...
nu vreau inghetzata... dar un film prost... de limba romana tot mi-ar place... imi recomanzi unul??
ovi

aaaa... felicitari pentru reusitele profesionale... si la mai mare... viatza se masoara mai putzin in realizari... mai mult in trairi...
cu tot respectul,
ovi

Andy spunea...

Foarte frumos...este si mai frumos ca v-ati regasit dupa atata timp...sper ca si eu il voi regasi dupa un timp, dar nu acum..e prea devreme.

Saddeea (&) spunea...

noah, eu nu prea pot sa fac un comentariu referindu-ma la experienta mea de viata pentru ca nu e prea vasta...dar vreau totusi sa te felicit pentru blog si pentru modul simplu, clar, direct si totusi fin in care alegi sa iti insiri gandurile aici...:)

sabthaglam spunea...

foarte frumos ai scris, si asta pentru ca vorbele au pornit din suflet. Felicitari pentru tot ceea ce esti!

Anonim spunea...

cum te suporta pamantul?

josephine spunea...

@anonim

ma suporta chiar foarte bine :))