mare e gradina... si cand poarta e deschisa... tot se mai sare gardul!

m-am relaxat maxim zilele astea la Predeal... frumos. Superb. As gasi multe cuvinte sa descriu, dar nu vreau sa va spun cam cat de bine a fost. Vreau sa va povestesc cateva fragmente cu romani tipici. Cum spune un prieten de-al meu, cu tarani de la tara statuti in oras.

Predeal, 1400 m, in jur de -12 grade, 13:00
Din telescaun coboara diverse figuri. Care mai de care mai colorate. Care mai de care mai imbracate in geci de piele. Cu pantofi in picioare. Repet, cota 1400, in jur de -12 grade. Cand te dai jos din telescaun, te grabesti sa eliberezi zona respectiva. Ei nu. In jur de 30, cate 4 in telescaun. Extrem de amuzant.
Paznicul: nu aveti voie sa stati aici. Va rugam eliberati zona!
Ei: - dar nu stam. Facem doua trei poze si plecam ca e frig rau.
Paznicul: Da da, dar nu aveti voie sa stati aici, vin cei cu skiurile trebuie sa va dati la o parte
Ei: da da.
Dupa 5 minute, ei tot acolo! Cei care venisera cu skiurile in picioare erau total debusolati. Nu mai aveau pe unde sa treaca de minunatii fotografi. Se aude din multime „fah de ce am venit noi aici?! Ca e frig sa moara mama de nu imi vine sa plec si sa te las aici”. Din aceeasi multime: „mama, sa-ti futi una de nu iti vine sa iti bati copiii de frig! O calc pe cap pe asta a mea cu muntele ei cu tot”. Dupa ei, potopul!
Am o singura multumire: sunt sigura, ca la coborare, au degerat ingrozitor in telescaun. Si sper ca macar 2-3 dintre femeile alea sa isi fi pierdut gentile pe care le carau la cota 1400.



Sinaia, un restaurant excelent, undeva sus sus de tot, era cald inauntru, in jur de 15:00
2 barbati, 3 femei, 2 fetite. Barbatii amandoi cu bratari la mana mai mari decat ceasul meu. De aur, evident.
Unul din ei: Ginutzo, ce e aia foccacia?
Ginutza: adica in loc de paine.
El: aaa... un fel de turta?!
Ginutza: da. Doar ca e alba.
....................................
Celalalt: preparate traditionale?! Adica cum?!
Tot el dupa cateva secunde: aaa... adica d-astea d-ale noastre.
Unul din ei: bocatini cu costita? Asta ce e ? aaaa... stiu... e limba de vacuta cu costita
Celalalt: nu suna bine. Dar uite „langustini”, d-astea vreau. Ba nu, paste quatro formagio.
Vine dra sa le ia comanda.
Unul din ei: eu vreau paste d-astea cu 4 feluri de branza. Dar stiti ce?! Au si branza?
Ea: da, au 4 feluri de branza.
Unul din ei: aaaa... da ?! aaa si stiu eu ca le mai puneti voi si parmezan pe deasupra ca mie imi place branzeturile.
Ea: (total socata) da, desigur. Penne sau spaghete?
Unul din ei: ah?
Ea: ceva de baut?
Unul din ei: da. Apa. Dreapta.
Ea: plata?!
Unul din ei: asa da. Nu mai stiam cum se zice.
Ea: dvs?
Celalalt: eu vreau niste paste. Cele mai bune.
Ea: (se lasa pagubasa) cu sos rosu sau alb?
Celalalt: ah? Ce sos? Au sos? Nu, eu vreau paste.
Ea: am inteles. Altceva?
Amandoi: nu atat. Sa fie bune. Cele mai bune.

Socant. Dar incredibil de amuzant. Nu pot sa reproduc tot, dar credeti-ma ca a meritat fiecare minut pe care l-am petrecut la masa aia. Desi la un moment dat, eu nu mai eram atenta. Mi-era frica sa nu ma prostesc.

Superb in Predeal. Zapada. Soare. Partie. Pacat ca erau extrem de multi tarani de la tara statuti in oras cu diverse terenuri vandute pe la periferii. Nu stiu exact care cuvant se potriveste mai bine: pungasi sau pungari?