Ma uitam la tine inghetata. Si la
propriu, si la figurat. Nici macar ochii nu mi se miscau. Te priveam fix si
parca te auzeam. Dar nu te intelegeam. Am stat asa minute intregi. Mi s-au
parut ore. N-am spus nimic... cred ca nici n-am respirat. Apoi cineva de sus
m-a pornit. Si am spus „buna seara! Imi cer scuze, dar nu va cunosc”. Si am
plecat.
Ma uit de la geam la tine. Te vad
cum stai in masina si imi scrii un e-mail probabil kilometric. In care ai sa
imi spui ca mi-am batut joc de tine, ca nu intelegi cum de nu te mai recunosc,
unde ma intrebi pentru a mia oara cum am putut sa plec. N-am sa iti raspund. O
stiu si eu, o stii si tu.
Adevarul este ca nu te cunosc. Nu
te-am mintit si nu as fi capabila sa imi bat joc. Vezi tu, eu cunosteam un
barbat ce seamana cu tine. Fizic. In rest, n-aveti nicio treaba. El, daca l-as
fi parasit, spre binele meu, n-ar fi venit dupa mine. Nu pentru ca nu iubeste,
ci pentru ca o face. El ar sti ca imi face rau. El, chiar daca s-ar tavali de
dor si durere, n-ar veni nici macar sa ma zareasca de la distanta.
Tu nu esti el... pentru ca daca
ai fi fost, acum eu n-as fi citit un e-mail kilometric plin de intrebari si
reprosuri. De ce ma intrebi de ce am plecat, daca stii atat de bine? De ce ma
intrebi cand o sa ma intorc, daca stii ca n-o s-o fac vreodata?
Ma iubesti? Uita-ma. Pentru ca
iubirea ta, ma duce printre nebuni. Pentru ca atunci cand sunt cu tine, la
suprafata sunt cea mai fericita femeie din lume, dar in interior, imi plesneste
fiecare vas de sange. Pentru ca atunci cand ma privesti si imi spui ca ma
iubesti, nu radiez de fericire... ci de teama. De teama... ca n-o sa pleci
vreodata din viata mea!
Nu te cunosc... nu ma mai cunosc
nici pe mine!
Imi este teama ca voi innebuni si imi voi dori sa suferi din cauza mea.
p.s poza nu imi apartine, am salvat-o acum foarte mult timp de pe http://postsecret-ro.blogspot.com/
