Amintirile pot fi crunte. Pot fi cronice. Pot fi dureroase. Amintirile
dor uneori ca o operatie fara anestezie.
Doare sa te uiti in oglinda si sa stii exact care sunt
firele alea de par pe care ti le-a atins ultima data. Sa vezi exact locsorul
ala de pe frunte unde ti-a lasat ultimul sarut. Sa ii vezi urma mainii in palma
ta, asa cum te-a strans ultima data. Sa vezi o particica din buza de sus inca
rosie de la ultimul lui sarut. Doare. Mai ales, cand nimeni altcineva nu le mai
vede. Sa tragi aer in piept si sa spui „asa a fost sa fie!”. Si chiar sa crezi
ca asa a fost sa fie.
Slava Cerului ca au inflorit magnoliile! Miros a nou, a
speranta, a mai bine. Era o vreme cand totul in jur mirosea doar a tine.
Asa a fost sa fie!!!
