Orgoliu vs Tradare

Eu am un orgoliu prostesc. Dus la limite extreme. Dar stii ce?! Tocmai orgoliul asta prostesc, ma tine pe mine din jelit jegosii care mi-au tradat incredere, inima si orice altceva.

Voi toate iertati pentru ca „iubiti”, eu nu iert tocmai pentru ca am iubit. Si daca eu am iubit, tu de ce mortii ma-tii m-ai inselat, de ce m-ai tradat?! Exact... exact asta spun si eu... pentru ca poate m-ai iubit, dar nu m-ai respectat. Poate ai crezut ca merge si asa. Poate te-ai gandit ca o sa urlu cinci minute si apoi o sa plang isteric, dar in mai putin de o ora voi fi uitat si voi fi deasupra ta sa iti deschid apetitul.

Te-ai inselat.

m-ai inselat.

Nu iert. Nu uit. Pentru ca nu vreau. Nu ma intereseaza ca putrezeste sufletul in mine, ca se descompune sau ca se impute. Ma intereseaza doar ca e integru, nepatat de o jigodie ca tine. De fapt, ca voi toti. Tradatorii.

Eu nu insel. Nu tradez. Daca nu vreau sa fac un lucru o sa ti-l spun verde in fata. Nu ma voi obosi sa te mint. Nici in iubire, dar in special intre prieteni.

Am un defect din fabrica... dar sunt o norocoasa! Pentru ca de cate ori un dobitoc s-a gandit sa imi tradeze incredere si sa imi zbuciume intreg universul, eu am inchis ochii, am tras aer in piept si am zis doar „sper ca asta sa merite”. Si am plecat. Nu m-am mai intors niciodata si nu am varsat nicio lacrima pentru persoana in cauza. Bah dar stii cum?! NICIUNA! Cu o parte dintre ei am continuat sa ma intalnesc la ordinea zilei. Cu altii m-am intalnit dupa cativa ani. Indiferent de situatie, nu i-am iertat. Chiar daca am trait lucruri extraordinare cu ei, i-am ucis in mintea mea si am inlocuit amintirile cu ganduri groaznice despre ei. Astfel, nu am mai tanjit niciodata dupa iubirea lor.

Prietena mea cea mai buna a fost inselata acum 4 ani. A iertat, sunt inca impreuna. Nu stiu cum, dar ma jur ca sunt sigura ca noaptea cand pune capul pe perna, inainte sa inchida ochii, se gandeste daca nu cumva o va mai trada.

O cunostinta veche a fost inselata. Nu doar ca a iertat si a trecut peste, ci continua sa aiba o relatie cu el. Iar el, continua sa o insele. Constant. Si ea tot constant il iarta.

Am un prieten drag care era inselat de iubita lui. Numai eu o vazusem de cateva ori inselandu-l cu diversi barbati. Evident ca nu i-am spus nimic, pentru ca in relatia unei curve, nu te bagi. Curva este suficient de perversa si versata sa isi gaseasca scapare din orice cotlon intunecat ai baga-o. I-au zis altii. I-au aratat. S-au filmat. N-a crezut. Acum jumatate de an, curva, si-a transferat toate conturile prostului pe numele ei si a plecat in lumea larga. Sarac lipit pamantului, boul continua sa planga dupa ea. Ba chiar mai mult, o cauta.

Ei bine... eu ma bucur ca dintre cei 4 care m-au tradat vreodata, nu mi-a fost dor de niciunul dintre ei. Nu ii consider dusmani, ci consider ca nu exista. Dupa cum mi-au spus de mai multe ori, asta doare mai tare.

De la unul dintre ei... am ADN-ul.

nimic nu poate fi pentru totdeauna!

M-am intors de cateva zile. Si sunt bine. Excelent chiar.

Nu am in intentie sa va spun cat de frumoasa este zona respectiva, cat de superb este totul, cat de impecabile sunt serviciile unor resorturi de lux. Va spun doar ca va doresc din tot sufletul meu, sa ajungeti acolo. Sa mergeti acolo cu cei dragi, sa va scaldati trupurile in apele oceanului, sa priviti rasaritul, dar mai ales apusul soarelui. Nu va recomand sa mergeti impreuna cu copiii, ci ori singuri cuc, ori cu un „celalalt” ori cu un grup de prieteni. Cand va duceti acolo, sa trageti aer adanc in piept si sa va relaxati. Eu am uitat si de telefon, si de e-mail si de mine si de tot. Nimic nu aveam in minte. M-am simtit ca o blonda parasita de neuroni si de orice urma de gand. Pentru prima data in viata mea, m-am simtit proasta, goala. Pe dinauntru.

Toate zilele au decurs la fel. Una singura a fost diferita. Dar toate, au fost absolut superbe. O sa va povestesc in linii mari doar ziua respectiva.

Eram la plaja de cateva ore, terminam si ultimul capitol din a 4a carte pe care o citeam. Sunt o drogata in privinta cartilor, de mica am fost fascinata de lumi imaginate de diversi oameni si intotdeauna mi-am trecut sufletul prin trairile personajelor. Cateodata cred ca de asta m-am maturizat si asa devreme. Pentru ca sufletul meu era sitit in permanenta prin nenorociri, deziluzii, iubiri perfecte si prietenii. Traiam prin ei . acum eram fericita ca eram iubita. Nu eu, ci personajul din carte, dar ce mai conta.

Auzeam pasi in spatele meu si instinctiv m-am uitat spre paharul de mojito. Era plin. Am aruncat rapid si o privire spre ceas: inca nu era ora mesei. Atunci... de ce auzeam pasi? Am continuat sa citesc fara sa privesc inapoi si cand pasii erau suficient de aproape am auzit „thank you, I got it from here”.

Vocea asta o stiam in toate limbile, o cunosteam in toate starile posesorului, dar nu o mai auzisem pe meleagurile alea. Nici nu o asteptam. S-a apropriat de mine si mi-a spus ca de obicei: Buna iubire! Ce faci?

m-am uitat in mare parte siderata la el, dar totusi, parca ceva din mine era pregatita pentru asta.

Citesc. Stii ca mereu imi doream zile libere doar pentru mine sa fiu eu, cu cartile si cu soarele.

Da stiu. Tocmai de asta m-am gandit ca aici te vei simti excelent.

Ce e cu tine aici ? nu faci parte din poveste, nu ? stiu ca ai rezervat de fapt vila pentru doua persoane si ca de fapt biletul meu de avion avea locul rezervat la geam, asa cum imi place mie. Locul de langa mine era liber. Mi s-a spus ca pasagerul respectiv nu a urcat in avion. Aici am un pat mare, matrimonial. Camera este plina de orhidee. Ieri mi-au pus maci. Toti stiu exact ce imi place fara sa le fi spus vreodata. Mi-am dat seama ca tu esti organizatorul, dar nu inteleg cum de ai stiut atatea detalii despre excursia asta si de ce ai planuit-o pentru doi, daca aici am venit singura?! De ce te-ai exclus inca de la inceput din poveste si de ce te incluzi acum ?

Am vrut sa venim impreuna. Era planuit inca de cand eram impreuna, era totul aranjat si rezervat. Chiar daca nu mai vroiai sa ai de a face cu mine, tot nu mi-am calcat pe inima sa anulez totul. Mi-am dorit sa vii singura, m-am bucurat cand cei de la agentie m-au sunat si mi-au spus ca te-ai urcat in avion. Zilele urmatoare m-am perpelit si incercam sa imi imaginez ce faci, cand, cum... si aseara mi-a fost dor de tine si de fericirea ta. De asta sunt aici acum. Nu raman. Maine dimineata am  avion. Ma gandeam ca putem lua masa de seara impreuna, dar este in ordine daca nu vrei. Te inteleg.

E ok. Si acum ce ai in plan sa faci?

Nimic. Vreau sa stau sa lenevesc. Voi lenevi la 500 de metri distanta de plaja ta... deci nu te voi deranja.

Nu ma deranjezi, dar te rog sa  pastrezi distanta.

Radea. Sigur iubire.

Inca nu ai aflat cum ma cheama? Nu ma cheama „iubire” ...

Stiu iubire, dar pentru mine asa te va chema intotdeauna.

Esti bronzat. Ai fost in concediu cu cei mici ?

Da. Am profitat un pic de soare si i-am dus acolo unde mi-ai spus tu ca e foarte tare.

Da. Foarte bine. Sunt sigura ca si ei i-a placut.

A fost foarte frumos, dar totusi mi-ai lipsit. Mult. Imi lipsesti mereu. Stiu ca nu vrei sa mai vorbim despre asta, dar imi lipsesti.

Stiu.

Am inteles. te las atunci. Nu vroiam sa te intrerup. Ne vedem mai tarziu.

Ok.

Si a plecat. L-am privit cum se indeparta cu capul in pamant si mainile in buzunar. Cand oare am ajuns sa fac un om atat de mandru si bun sa stea cu capul in pamant? Nici nu stiam ca pot sa fac asa ceva. S-a asezat undeva in departare intr-un hamac si a inceput sa citeasca dintr-o carte. O ora mai tarziu m-am apropriat.

Ma gandeam ca nu ti-am multumit pentru zilele asta superbe si pentru ca te-ai gandit ca mi-ar prinde bine.

Iei loc?

M-am intins langa tine. Te priveam cum te emotionai cand imi simteai parfumul, cand imi priveai ochii. Cum tremurai pentru ca imi simteai pielea atat de aproape.  Ne-am privit minute in sir fara sa ne spunem nimic. Nu stiam daca imi era dor, daca imi fusese dor vreodata.

M-am apropriat si mai mult si te-am sarutat. Suav, cu ochii inchisi. In secundele alea, mi-as fi dorit sa fie pentru totdeauna.

In sfarsit... singura! :)

Sunt departe. Ca de obicei, dar de data asta si mai departe.

Saptamana trecuta imi treceam in revista agenda si incercam sa creez cat mai multe „gauri negre” in care as putea fi doar eu cu mine pe calduri de 40 de grade. Stabileam itinerarii si ma gandeam cum pot face sa fiu doar eu cu mine. Ii spusesem secretarei ca imi doream sa fiu singura. Ea se uita la mine mirata si imi spuse: „de ce singura? Esti atat de implinita in doi, de ce vrei sa fii singura?”

N-am stiut ce sa ii raspund si nu i-am raspuns. Am dat din maini a lehamite. Vroiam sa fiu singura doar eu cu mine, nu pentru ca fusesem cu cineva care ma sufocase, ci pentru ca fusesem singura si totusi nu ma ocupasem deloc de mine, de mintea si de sufletul meu. Tocmai acum cand imi permiteam luxul asta, nu o faceam.

Ma uit prin corespondenta. Invitatii la diverse evenimente la care nu am ajuns si altele la care nu voi ajunge. Si un plic fara expeditor. Deschid curioasa si vad un bilet de avion. Pe numele meu. O saptamana de zile. Plecarea... a doua zi. O chem pe C. Imi spune ca nici ea nu stie, ca a primit plicul o data cu celelalte de la paznic. Citesc inca o data locatia si deja stiu de la cine e biletul, dar nu inteleg de ce.

O data mai demult, primisem un mail cu o oferta pentru locatia asta si tu ma intrebasei daca vreau sa mergem impreuna. Ti-am zis zambind ca mi-ar placea sa merg singura. Sa ma bucur de insula aia exotica si de linistea oceanului singura. Nu ti-a convenit raspunsul meu, dar, din fericire, am stiut dintotdeauna cum sa te impac.

Oare de ce mi l-ai trimis tocmai acum? Acum, cand chiar de asta am nevoie?  Cum de ai stiut? Cum de inca mai stii ce am nevoie si cand? Nu inteleg cum de inca nu m-ai uitat.

Am pus-o pe C. sa vada despre ce este vorba. Mi-a spus ca rezervarea este pentru o camera single si ca totul este pus la punct in cele mai mici detalii. Totusi, cei care au facut rezervarea, nu au vrut sa spuna si numele celui care a achitat toata distractia. Nu stiu exact de ce aveam nevoie de o confirmare, cand eram sigura ca tu esti in spatele povestii.

M-am tot gandit si partea analitica a mea a iesit la suprafata. Am analizat fiecare litera de pe bilet si fiecare discutie a noastra referitoare la acest subiect. Am calculat pe calendar cate zile au trecut de cand nu ti-am vorbit sau de cand nu m-ai vazut. Ne-am intalnit la Frankfurt ultima data, intr-un terminal din aeroport. Am schimbat cateva zeci de cuvinte fade, aparent fara sens. Apoi ne-am petrecut restul timpului uitandu-ne unul in ochii celuilalt. Fix. Clipind rar pentru a nu risipi momentele cand ne puteam adulmeca.

Mi-am luat geanta si am plecat la o ultima intalnire pe ziua respectiva.

Nu ma intorc la birou, ma gasesti la telefon.

Te-ai hotarat? Pleci?

Nu stiu.

Si chiar nu stiam.