Miroase din nou a magnolii...

Mi-am amintit azi o scena in care am jucat amandoi. Eu plangeam si tu te imbracai privind in jos intr-un punct fix. Iti fereai privirea de ochii mei plansi, de inima mea zdruncinata si incercai sa nu te lasi impresionat de tragedia pe care o jucam. Eu imi zmulgeam parul din cap si tremuram cu fiecare frantura din corp. Eram uda de atatea lacrimi si lumea mea se naruise.

Stii...eu trebuie sa mai ratacesc prin lume. Eu trebuie sa imi traiesc viata. Sunt tanar. Si tu esti tanara si tu mai ai de trait. Trebuie sa traim amandoi, dar separat. Apoi, daca ne e scris, o sa fim impreuna! Dar trebuie sa mai ratacesc prin lume...

Si mi-ai sarutat fruntea si m-ai ucis cu un ultim te iubesc...

Traiam apocalipsa. Am plans ore, zile, luni si uneori cred ca si ani. Am urlat ca o sa te iert pt ca te iubesc, ca te-as fi iertat daca te-ai fi intors. Apoi, mi-am spus ca nu ma meriti, ca merit mai mult. Ca o sa te resping doar de dragul de a o face chiar daca o sa plang in fiecare zi dupa. Meritai asta pt ca mi-ai ranit orgoliul. Dar nu meritam eu asta.

Azi ieseam din aeroport, oarecum obosita si extenuata de ultimele zile. Imi cautam masina in parcarea aeroportului si ma gandeam ca mai bine o lasam parcata la metrou si banii pe care urma sa ii platesc pe parcare in aeroport sa ii fi dat cuiva amarat. Deliram in mintea mea. Si cineva m-a prins de mana... am simtit un miros dulceag de parfum barbatesc pe care il stiam atat de bine. Am inchis ochii pentru cateva secunde si mi-am adus aminte de scena aia de mai sus. Exact asa miroseai si atunci.  M-am intors si te-am privit zambind. Nu te vazusem chiar de atunci, din ziua aia de 1 aprilie cand dupa ce m-ai lasat singura in casa la ma-ta si singura in general, am plecat trantind usa dupa mine cu ochelarii de soare sa nu mi se vada siroaiele de lacrimi. Suspinam de cutremuram pamantul si cadeau magnoliile in urma mea. Iar eu tot mirosul tau il aveam intiparit in minte. Si m-am intors si am rupt o magnolie si mi-am bagat-o in nas sa imi resetez simturile sa nu te mai simt. Si am mirosit-o zilele intregi pana cand n-am mai avut ce.

Erai acelasi. Chiar daca acum esti mai inalt, mai frumos, mai destept, mai matur. Esti acelasi imbecil care mi-a frant inima.

Ce faci mandra mea?

Ratacesc prin lume!

Si? Cum e ? eu am cam terminat...

Eu mai am!

Mi-am grabit pasii catre masina si nu mi-am dat seama ca veneai dupa mine urland ca ma vrei inapoi. Am acelasi numar prostule! suna-ma, ca sa stiu sa nu iti raspund!

Tu esti acelasi imbecil frumos. Dar eu nu mai sunt aceeasi proasta!

Ratacesc prin lume... abia ce m-am invatat cu gustul ratacirii... Iar daca ne-a fost scris sa fim impreuna la final, am racait cu lama  si am sters cu guma... Eu merit mai mult!

De ce toti barbatii din viata mea, ma vor cel mai tare atunci cand nu ma mai pot avea?!

GATA!!!

Gata. Nu pot sa mai traiesc in lumea ta, am nevoie sa ma intorc in zilele mele. Sper ca vei intelege.

Chiar daca nu ai inteles ca in relatia noastra, gelozia nu era sarea si piperul, ci apa ce avea sa stinga focul. Chiar daca nu ai inteles in ziua aia cand ti-am urlat din toti plamanii ca intr-o zi o sa mi se ia si ai continuat sa imi reprosezi nimicuri ca un adolescent indragostit.  Chiar daca nici acum nu intelegi ca nu iti raspund la telefon tocmai pentru ca esti tu. Chiar daca nu mi-ai inteles niciodata motivele pentru care te-am iubit atat de gresit si intens, atat de putin timp.

Gata.

Iti multumesc pentru toate motivele de fericire din ultimul timp, pentru toate noptile si zilele de iubire. Iti multumesc ca esti tatal copiiilor tai si sotul ei si ca mi-ai fost amant. Sa iti vegheze Dumnezeu toata viata si sa ai toti ingerii aproape de tine si de toti ai tai. Iti pastrez in suflet cele mai intense si magulitoare saruturi. Pastrez in sufletul meu si in licarul ochilor toata iubirea ce ti-am purtat-o. Iti multumesc ca ai fost al meu si ca am fost a ta de-a dreptul!

Dar acum... GATA!!!

Pentru prima data in viata mea, ies dintr-o poveste de iubire, sifonata, dar cu inima intacta. Fara regrete si resentimente. Fara intrebari si dorinta de raspunsuri mute. Oare m-am maturizat???

Adio iubirea mea interzisa... adio amantul meu frumos... viata sa fie blanda cu tine, pentru ca meriti!!! Pastreaza-ma in rugaciunile tale dragul meu, caci de asta am nevoie!!! 

Mi cama huele a ti... 

Furtuna in Rai.

Stim cu totii si in special stiu eu, ca eu, nu insel. Si nu din principiu, ci pentru ca nu sunt buna la capitolul asta. Nu doar o data am acceptat sa fiu obiectul inselaciunii altora, dar eu pur si simplu nu sunt capabila sa fac asta. Mi-am dorit de cateva ori sa insel diversii dobitoci care „si-o meritau”, dar de fiecare data am sfarsit prin intreruperea relatiei inainte de inceperea unei alte relatii. Nu inteleg gelozia celor care m-au iubit, pentru ca e clar ca e inutila.

Relatia asta totusi e altfel. In relatia asta, o alta relatie cu un alt barbat, nu s-ar contoriza ca inselat. Asa e normal. El e casatorit, eu imi pot permite si altceva. Dar in cealalta relatie, cu inselatorul, s-ar considera ca il insel cu inselatul. Ma intelegi?! Eh si daca tot imi da cu rest, atunci nu insel. Pentru ca e clar ca imi lipseste gena asta din ADN, desi as fi jurat ca am luat-o de la tata.

Azi a fost furtuna in Rai. Eu nu eram acolo, asa ca nu pot detalia prea multe de la fata locului. Se pare ca totusi eu am starnit furtuna. Eu eram cam la mii de kilometri distanta. LA PROPRIU. Si totusi... uite ca pot sa fac si d-astea... si eu habar n-aveam.  Eram calma si linistita in discutiile si intalnirile mele. Primeam mail dupa mail si sms dupa sms. Nu aveam timp sa vad despre ce e vorba. Imi imaginam totusi ca undeva, cineva are o problema. Intr-un final reusesc sa imi arunc privirea peste cele 8 mail-uri si cele 11 sms-uri primite. Nu am priceput o iota. Habar n-aveam ce vroia sa zica. Raspund sec si oarecum plictisita „what the fuck? Explain better baby, I have no idea what you’re talking about”. Inca o avalansa de sms-uri careia nu doar ca nu ii fac fata, nici nu vreau. Pentru ca nu inteleg. Si pentru ca muncesc. Si daca nu ai murit slash esti pe cale sa o faci, atunci poate astepta. Imi inchid telefonul si imi continui sirul de intalniri.

Cateva ore mai tarziu il sun si zic „ce faci iubire? Ajung la 17:00, vii sa ma iei sau trimiti pe cineva cu masina?”. Restul, nu il pot reproduce. Pentru ca a fost cel mai lung monolog de gelozie pe care mi-a fost dat sa il ascult. Nu intelegeam nimic din ce vroia sa spuna si chiar nu ma prindeam care e faza. Am auzit si am inteles doar ultima propozitie: „ si eu te iubesc ca prostul!”. POFTIM??? Ma iubesti??? Oare barbatii nu stiu ca noi femeile avem o gena, o chestie care zace in noi toate, mai mult sau mai putin adanc, care atunci cand auzim cuvintele alea putem reactiona doar in doua feluri: ori pisam ochii si ne inmuiem ca niste rahati in ploaie, ori ramanem socate si o taiem la fuga. Eu cel putin, doar asa am reactionat toata viata mea. Acum ma inmuiasem logic. Nu era chiar contextul fericit, dar eu, eu eram fericita. Uite mah, ma iubeste prostul! Am reusit cu el ce n-am reusit cu toti singuraticii care mi-au iesit in cale. L-am facut sa ma iubeasca.... si cum filozofam eu in extaz in mintea mea euforica, realizez ca mi-a inchis telefonul. M-am enervat groaznic si ce a putut sa fie la gura mea, nu stie nimeni. Ca din fericire, nimeni nu vorbea romana acolo. L-am sunat si iar incepuse cu SF-uri din care eu nu intelegeam ce vrea sa spuna, asa ca l-am oprit: ALO, PRIETENE!!! CALMEAZA-TE ! CARE E PROBLEMA TA DE ITI PERMITI SA IMI INCHIZI TELEFONUL? TI SE PARE TIE CA NE TRAGEM DE SIRETURI? PENTRU CA DACA NE-O TRAGEM, CREDE-MA, NU NE TRAGEM DE SIRETURI!!!

Si cu el te tragi de sireturi?!!????

Si atunci m-am prins... mi-a picat si mie fisa si am inteles intr-un final care era subiectul si predicatul monologului. Tu esti gelos?!?! DA! De ce?!? Si mi-a explicat. Si am izbucnit isterica in ras. Omule, pentru anii tai, esti tare naiv. Nu ai de ce sa fii gelos si vino sa ma iei la 17:00. Nu mai stau acum sa iti explic cum una si cu unu fac doua nu mai multe ca am treaba, si prin asta sa nu intelegi ca ma intind prin patul vreunui elvetian d-asta, ca n-o fac. Ci muncesc. Nu mai abera. Vin acasa... asteapta-ma!

Si am inchis.

Asta imi trebuia. Un barbat superb si insurat care... E GELOS!

E furtuna in Rai... eu habar n-am, ca pe mine nu m-au primit acolo!

barbatul din vitrina...

NB: stiu ca am o viata frumoasa. Sa mor. Chiar stiu! Ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare seara pentru asta. Chiar daca jelesc, chiar daca rad. Dar e a mea. Toata! Toata viata asta e a mea. Am un simt al proprietatii dat dracu si viata asta a mea, nu imi place sa o impart. Sau sa rog pe altcineva sa traiasca pentru mine. E rolul meu, e rolul vietii mele!

Iubitul meu, cel caruia ii sunt amanta, imi face zilele si mai frumoase. Este barbatul din vitrina. Barbatul din catalog, extras din Nekerman. Sunt rasfatata si iubita cum n-am fost de toti iubitii mei la un loc. Ma alinta, ma dezmierda, ma iubeste, ma adora, ma mangaie  de parca as fi singura din viata lui. Iar eu ma bucur ca un catelus parasit de fiecare atingere. Cum citeam acum ceva timp la femmeletale, asa sunt eu. Cu o lipsa acuta de afectiune incat m-as indragosti si de un stalp de telegraf. Si sa mor, as face si un bec cu el, daca ma intelegi ce vreau sa spun. Sunt satula de figuristi si impresionisti si de pusti de bani gata ca de mere acre. Eu am muncit handicapatilor, nu mi-a dat mami si tati bani sa ma duc la mall sa imi iau haine. Asadar nu pot sa respect un barbat care din asta traieste si care nu are niciun fel de aspiratii decat de „tocare”. Am si eu prieteni nascuti in puf si unii dintre ei muncesc frate. Stiu ca e criza financiara, stiu ca e groasa treaba. Pe el il respect. Pentru ce e si pentru ce a fost si pentru fiecare brobinta de sudoare pe care o are pe frunte. Iar eu cand respect barbatul de langa mine, e mai ceva decat daca l-as iubi.

Totusi, iau relatia asta din mers, incet, pas cu pas. Nu stiu ce o sa se intample pe parcurs, dar ii stiu finalul. Prima poveste pe care o traiesc stiind cum si de ce o sa se termine. Fiind constienta ca nu e pentru totdeauna. Pentru ca nu e. Si totusi... e atat de bine!

Mi s-a pizdit masina. Zic „pizdit” pentru ca s-a „pizdit” pe bune. Se pare ca o masina condusa de o femeie are mai multe sanse sa ajunga in service decat una condusa de un barbat. Hai sictir! zic eu. Dar masina mea vroia la service, ca facea nu stiu ce nu stiu cum.  Cum eu habar n-aveam ca masina mea plange, pentru ca mi-e nu mi-a zis „fah proasto! Plang, ma doare motoru”, nu stiam nici ca trebuie dusa sau nedusa. Dar iubitul meu mi-a luat masina sa o parcheze pe locul ei proaspat eliberat de boul care a parcat in locul meu. Eu eram in baie. Habar n-aveam. Intru in baie, masina mea sanatoasa. Ies din baie, masina mea bolnava. La dracu! Cum puii mei sa aiba ceva „!?!?! E NOUA!!!
Daca iti zic iubire ca e pizdita crede-ma ca e pizdita. 
Adica cum e mah pizdita??? Logic ca e pizdita, e condusa de o posesoare de ... ma intelegi?! 
Da iubire, dar trebuie dusa la service. Sa o duci maine si te duci cu taxi-ul. Mi-a picat cerul in cap. Lumea mea s-a naruit, au inceput coruri de ingeri sa murmure rugaciuni, toate babele de la mine de la tara jeleau. Cum se poate asa ceva?! Eu sunt dependenta de masina. Si de telefon. Dar de masina. Cum sa o duc eu acolo si sa o las singura?? Cum?? Dupa o jumatate de ora de lamentari, iubitul meu da verdictul:  duc eu masina la service, tu o iei pe  a mea ca eu si-asa sunt plecat si cand ma intorc facem schimb. Si vad eu ce si cum la service ca tu o sa uiti sigur de la mana pana la gura. 
Aaaaa.... imi dai masina ta ?!?!?!?!?! pe bune?!???!!?!?!? MIEE????????? Din nou activasem sonografia :corurile de ingeri erau pe Ave Maria, babele se oprisera din jelit, tot stadionul isi tinea rasuflarea. DA! Iei tu masina mea, dar ai grija, nu tu cola, nu tu ruj, nu tu nimic ce poti sa intinzi pe acolo, m-ai inteles? Iubire, sa nu ma superi !

Aveam lacrimi in ochi. Poate nu ma intelegeti, dar omul asta imi dadea masina lui sa o conduc mai bine de o saptamana. Omul asta avea incredere in mine. Ma rog, aproape incredere :) . Masina aia care costa cat tot apartamentul meu si pentru care ar trebui sa imi vand un rinichi sa ii schimb cauciucurile. Iubitul meu zice ca exagerez ca nu sunt chiar asa scumpe. In fine. Am condus minunatia o saptamana. Intram in masina si ii simteam mirosul si ma jur ca nu vroiam sa mai ies. Puneam mana pe volan si ii simteam palmele inaintea mea. Eram in permanenta fericita. Intre timp, iubita mea era abandonata, fara benzina, la service. I-am zis sa o duca fara benzina ca nu vroiam sa mi-o pangareasca romanii mei pe acolo. Totusi, am muncit pentru masina aia.

Uite ca fuse si se duse. Trecura repede zilele. Eu am muncit in acelasi ritm: nebun. Mai ales ca el nu ma stresa decat la telefon si sunt aproape sigura ca nu ma verifica pe mine, ci masina. Dar ce mai conteaza?! A venit si am facut schimb de masini. A intrat in masina lui si primul lucru pe care l-a zis a fost: cum scot eu mirosul asta din ea acum? Cum o sa mai pot conduce eu cand masina asta respira parfumul tau? Cum o sa mai pot sa ma concentrez eu acum?

Din pacate, masina mea nu miroase a el. Si intre noi fie vorba, mie mi se pare la fel de pizdita. Adica in sensul bun. Nu stiu frate ce cacat au schimbat intr-o saptamana ca eu am crezut ca ii schimba toata caroseria in atata amar de vreme.

Am plecat spre benzinarie. Am alimentat si inainte sa platesc cautam o dracie d-aia care sa miroasa a cocos sa te ia cu ameteala cand intri. Si intra o doamna. Inalta, supla, frumoasa, ochelari de soare cu un telefon in mana. Tresar. Instinctiv ma uit pe geam spre parcare si rasuflu usurata cand vad ca afara e masina mea, nu a lui. Pentru ca femeia asta, era cu siguranta nevasta-sa.

Si sa ma ia dracu...

Am momente cand habar n-am cine sunt. Cand uit complet viata cui traiesc. Clipe in care tresar ca din vis si nu imi amintesc ce am visat. Sau daca am visat.

Mi-a sunat sufletul. Ma chema la el. Am zambit complice si m-am bucurat ca aveam timp sa fiu optiunea lui in seara aia. Mi-am luat pantofii in mana, trench-ul pe mine si am rupt-o la fuga pe scari. Urasc sa tropai pe scari in tocuri de 12 cm. Am senzatia ca toti vecinii m-ar uri pentru asta. M-am incaltat si m-am urcat in masina. Eram fericita si zambeam. Abia asteptam sa ajung la tine. N-am injurat nici macar un semafor si doar sti...asta e o realizare! Murmuram o melodie intr-o limba pe care nu o cunosteam. Mi-am vazut telefonul aprinzandu-se si m-am bucurat ca am prins inca un rosu. Opresc, deschid mesajul si vad poza pe care o am in contacte la numele tau. Oftez zambind. Cel mai amar zambet al meu. Tresar. Era verde. Accelerez si nu mai tin cont de nimic pana la tine. Daca tot am de gand sa nu tin cont de nimic, ei bine, n-o sa tin cont de nimic. Reguli de circulatie, de conduita, de viata. GATA! Ma revolt.

Si sa ma ia dracu, daca asta merit. Sa ma ia si sa ma arda intr-un cazan plin cu smoala, sa imi smulga unghiile cu care te-am zgariat pe spate, sa imi scrijeleasca pielea pe care ai sarutat-o, sa imi taie buzele umede inca de saruturile tale, sa imi coasa gura cu care ti-am soptit vorbe de iubire. Sa imi arda parul fir cu fir si sa imi desprinda sanii pe care i-ai adorat adesea. Sa imi taie urechile cu care te-am ascultat si sa le dea dracilor sa se joace cu ele. Sa imi bata cate un cui in fiecare particica din corp care te-a atins. Sa imi ia carnea de pe maini sa nu mai simt. Sa imi scoata ochii cu care te-am privit si sa mi-i arunce in zare. Or sa se faca ploaie.

Am ajuns. Urc pe scari, tropaind la fiecare pas. Imi permit sa fac galagie in viata asta, care nu e a mea.

Intru in apartament si observ ca inca n-ai venit. Aprind lumina si vad telefoanele, cheile de la masina si un pachet de tigari pe masa. Dar tu, tu nu esti. Ma uit in jur si habar n-am ce se intampla. Te caut in agenda si vad din nou poza. Poza, care ma tine in viata. Care ma pastreaza cu picioarele pe pamant. Se aude o cheie in usa si tresar din nou. Intri in apartament cu un buchet imens de flori de camp. Si cu un zambet pentru care as face orice!

Iarta-ma iubire ca m-ai asteptat. Mi-am dat seama cand am ajuns aici, ca saptamana asta, nu ti-am luat nici macar o floare. Am crezut ca aveam sa ma intorc la timp...

Te sarut patimas si imi infig usor unghiile in gatul tau. Suficient incat sa imi amintesc ce ma asteapta. Dar insuficient, pentru a ma opri...

Poza aia ... din care ma privesc toti ai tai cu un zambet larg... poza aia ... ma tine in viata! Caci altfel, as visa inzecit mai mult!