te-am iubit, fraiere!

Cui pe cui... nu se scoate!!!

2011-10-11T16:11:00.000+03:00

N-am mai scris de ceva vreme...adevarul e ca de data asta, am avut ocazii sa scriu... si de multe ori, chiaram inceput sa o fac, dar m-am razgandit pe parcurs. Fara motiv. Asa cum traiescin ultimul timp: fara motiv!

Am vrut sa renunt. Am iesit peusa cu bagajale si mi-am jurat ca n-am sa ma mai intorc. Cand am ajuns lamasina, cu lacrimile siroaie pe sub ochelarii de soare, deja aveam mustrari deconstiinta. Poate totusi ar trebui sa te anunt, poate iti vei face griji, macarsa iti spun ca sunt ok. Chiar daca nu eram. Am deschis repede un mail petelefon sa iti dau un ultim mesaj. Si am vrut sa iti scriu doar „am plecat, numa cauta, sunt bine” dar am sfarsit prin a nu-ti mai scrie nimic. Am plecat. Sinu m-am uitat in urma. Norocul, de fapt pe atunci il numeam ghinion curat, afost ca trebuia sa plec o luna si doua saptamani undeva foarte departe. Unde tu,n-ai fi avut drum asa usor. Si am plecat. Nici nu vroiam sa imi mai deschid mail-ul...am rezistat chiar o zi intreaga fara sa il deschid... apoi il verificam din 10in 10 minute... primeam mesaj dupa mesaj... ma intrebai unde sunt, de ce nu itiraspund, cand ma intorc, de ce nu iti spune secretara, cum am putut sa plec etcetc... sute de intrebari la care nu aveai raspuns... eu aveam o singuraintrebare si nu iti era adresata: DOAMNE, DE CE M-AM INDRAGOSTIT DE UN BARBATINSURAT?!!??

Incet, incet am crezut ca m-aminvatat cu lipsa ta. M-am intors acasa si masina ta nu era in fata blocului. Amintrat in apartament si nimic nu era schimbat. Toate erau la locul lor. Pana sihainele tale uitate de-a lungul vremii. Prima noapte a fost cea mai groaznica. La4 dimineata, schimbam lenjerii... toate miroseau a tine. Totul mi se parea caare urme din tine. M-am hotarat sa ma mut in perioada urmatoare si am zis ca nici de data asta nu osa ma uit in urma. A treia seara am cedat. Nu te-am sunat pe tine ... ci l-amsunat pe el. Nu il mai vazusem de aproape 2 ani... Mi-a raspuns si mi-a spus cade-a lungul timpului a incercat sa mai dea de mine, dar n-a avut noroc...Ghinion! Nu noroc...

Ne-am intalnit chiar in searaaia. Intr-un parc. Nici nu mai stiu de cand nu am intrat intr-un parc sa staucu cineva de vorba pe o banca. Am facut conversatie de fatada aproape o ora. Apoiel s-a uitat in ochii mei si mi-a spus: lasa vrajeala, cu rasul asta fals si cuimpresia asta ca totul e bine si spune-mi de ce esti trista? Ce s-a intamplatcu tine de nu iti mai stralucesc ochii?

Zambesc trist si ii spun: audevenit matzi... nu mai stralucesc pt ca nu mai au de ce. S-au saturat de preamulta fericire.

In zilele ce au urmat, amincercat sa te inlocuiesc cu el. Am zis ca poate mama avea dreptate si „cui pecui se scoate”... dar nu e asa.

Parfumul tau, tot il mai simt cunarea dreapta... desi stanga pare ca l-a uitat. Vocea ta inca o mai aud cuurechea dreapta, desi stanga nu mai stie cine esti. Te zaresc adesea in dreaptamea, desi niciodata nu esti acolo...

Cui pe cui... nu se scoate!

Cu talpile goale...

2011-04-26T23:42:00.000+03:00

Ma tot intrebati unde sunt… de ce nu mai scriu …

Sunt in IAD. La propriu. In fiecare zi merg in talpile goale prin foc. In fiecare zi imi vad pielea rosie si basicata de caldura in exces. Sunt in iad si nu vad nicio portita de iesire.

Dar ati auzit de oameni fericiti ? Acei oameni pe care ii vedeti pe strada si care radiaza si care va fac sa va intrebati : „asta ce are ?! a castigat la loto?”. Ei bine, eu asa merg pe strada in fiecare zi: de parca as fi castigat la loto. A inceput si sa imi fie greu de atata fericire. Imi este din ce in ce mai bine in toata povestea asta. Dar... Un „dar” imens chiar.... stiu ca este doar o fatada... si ca nu ma plimb pe strazi jubiland de fericire, ci de fapt ma plimb schelalaind prin flacarile iadului.

Este totul ca o iluzie optica. Numai ca nu imi mai dau seama daca iluzia este iadul sau fericirea...

Cand o sa scap de aici...oare o sa am riduri de expresie sau arsuri de gradul III?!?!

si totusi...

2011-01-27T23:55:00.002+02:00

- Esti fericita?!
- Par a nu fi?

- Nu... cred ca esti fericita... dar nu inteleg... de ce... De ce te fac eu fericita? Varsta ta si mintea ta ti-ar obtine totul intr-o clipa. Cum de eu care nu iti pot oferi totul, te fac fericita?

-   Tocmai de asta. Nu imi poti oferi totul. Nu vrei totul de la mine. Pentru ca stii ca nu ti-l pot oferi. In schimb ma lasi sa invat sa iubesc egoist. Sa invat din ridurile tale.
-   Adica sunt batran.
-   Experimentat as zice, stiu bine ca nu esti batran.
-   Nu vrei banii mei, nu vrei sa ma desparti de ea, nu vrei sa imi cresti copiii, nu vrei nimic...
-   Cum nimic? Ai impresia ca voi plati eu nota la hotel?!
-   Nu... asta e o nimica toata. Ai putea sa stai aici oricand.
-   Da. Dar singura. Si ce farmec ar mai avea?!
-   Spune-mi... esti fericita?
-   Deocamdata, da.
-   Cand n-o sa mai fii fericita ce o sa se intample?
-   O sa te privesc in ochi, o sa iti sarut fruntea, o sa iti sarut buzele si o sa imi iau la revedere.
-   Aham. Pleci fara sa te uiti in urma?
-   Dupa atata timp petrecut impreuna, nu stii ca eu niciodata nu ma uit in urma? Daca m-as uita, as vedea lucruri pe care vreau sa cred ca le-am uitat. Iar atunci cand voi pleca de langa tine, te voi fi uitat demult.
-   Aham. Auzi, dar nu crezi ca as putea sa te parasesc eu primul? Sa imi caut o pitipoanca de pe Dorobanti, pentru care banii mei si numele sa fie suficiente?
-   Nu. Nu ai putea. In primul rand, pentru ca s-au mutat pe Decebal. Apoi, de fiecare data cand ai auzi-o cerand o noua pereche de pantofi sau o noua geanta, ti-ai aminti privirea mea cand te zaresc. Ai vedea ca ei nici pentru genti si pantofi scumpi primiti de Bogdaproste nu ii sclipesc ochii cum imi sclipesc mie cand te vad.
-   Asa e. Adevarul este ca te iubesc doar pentru asta. Te luminezi la fata de parca esti un copil mic care a gasit darurile de Craciun.
-   Halal comparatie. Stii doar ca nu suport Craciunul.
-   Sau darurile.
-   Sunt fericita. Hai pentru moment sa lasam lucrurile asa.

Ti-am sarutat fruntea si buzele si ti-am spus noapte buna. Puteam sa jur ca in ochii tai era teama ca te-as putea parasi. Adevarul este ca te-am mintit. Chiar cred ca in tine, ca in fiecare barbat, zace gena aia care te poate ajuta sa treci de la o femeie la alta fara remuscari, amintiri sau resentimente. Gena aia pe care mi-as fi dorit sa o fi ales de pe tava atunci cand am avut sansa. Nu te condamn. In locul tau sa fiu, treceam la urmatoarea demult.

Si totusi esti aici... si totusi sunt fericita!

„Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.”

Singuratate.

2010-12-12T00:06:00.000+02:00

Un singur rand de chei in cos. O singura periuta de dinti. Un singur prosop in baie. Un singur sampon in dulapior. O singura pereche de papuci de casa. Un singur pahar in cosul de vase. O masa de cinci persoane, un singur tacam pe masa. Un pat imens, o singura persoana doarme in el. O singura perna sifonata.

Iar la usa, asteapta un singur geamantan. Cand sunt singura, plec. In ultimul timp, mai des plec decat vin. Pentru ca sunt singura care ma asteapta acasa.

Adica, nimeni!

Recidivez

2010-11-12T00:36:00.000+02:00

Sunt in atentia tuturor si toti prietenii mei ma au in consemn. Ma supravegheaza 24 din 24 de ore sa nu cad prada din nou iubirii interzise. Toata lumea e cu ochii pe mine si toti se intreaba daca voi rezista.

Niciunul nu se intreaba totusi, daca asta imi doresc.

Dar seara, cand voi toti va duceti la culcare, eu revin in patul lui. Respir la pieptul lui si ma las prada saruturilor lui. Vad cum imi lasa urme de iubire pe corp si vad zgarieturile cand vreau sa plec. Ma smulg din bratele lui si ma furisez din nou in viata mea.
Acolo unde, pt voi, sunt perfecta. In realitate, gandesc cu sufletul. Iar sufletului meu ii este bine.

Dar doar langa tine.

Te iubesc nefiresc de prostesc!

Dezintoxicare... de tine...

2010-09-04T22:55:00.000+03:00

N-am mai scris de ceva timp. Pentru ca nu am avut cuvintele cu mine. Mi le-am lasat pe toate acasa, la mare departare si am inceput procesul de dezintoxicare.

Sa fii lucida si sa te indragostesti de un barbat insurat este sinonim, din punct de vedere al gradului de prostie, cu a te droga cu heroina de 2 ori pe zi. Mai ales atunci cand esti constienta ca relatia asta nu poate degenera intr-un divort al implicatului si intr-o relatie serioasa cu tine. Mai ales cand ii admiri relatia impecabila de familie (ignorand pata pe care o faci tu) si sotia si toti ceilalti membri ai familiei. Cu fiecare lucru pozitiv pe care il adaug CV-ului lui, adaug inca un gram de heroina in doza. Si mi-e teama ca intr-o zi o sa fac poc. Si atunci fac ce am invatat sa fac cel mai bine: fug si uit. Sau uit si fug. Nu mai stiu nici eu care e exact ordinea. Si pierd contactul cu el, cu lumea lui si cu lumea noastra. Pentru ca imi daunez mie. Eu ma stric pe mine. Nu stric gradina unui vecin, ci stric propria-mi curtea. Terfelesc toate rasadurile mele. Distrug toti pomii din curtea mea. Ma desprind din mine si ma vad din exterior: Frumoasa si epuizata. Indragostita si indurerata. Am gasit exact ce cautam: o drama. Mi-era atat de teama ca nu mai sunt capabila de iubire, incat mi-am dorit sa simt durere din iubire. Si acum, dupa ce m-a epuizat durerea asta, dupa ce a stors din mine fiecare farama de viata... acum sunt singura. Asa cum eram si inainte de tine. Dar atunci eram singura si goala. Acum sunt plina. Plina cu faramele si amintirea iubirii tale.

N-o sa plang pe bloguri. Nu am chef sa fac nimic. M-am intors „acasa” pentru ca am primit un mesaj care m-a trezit la realitate.

Un prieten foarte bun, s-a dus sa ma astepte in cer. Pana la urma... aveau dreptate...

La sfarsit...e doar un cimitir ... si multa ceata!

Chiar daca lumea s-a-mpartit stupid la doi...

2010-07-27T00:31:00.000+03:00

Stupid. Asta e cuvantul cheie: stupid!!! Este stupid. Fara logica, fara sens si fara explicatie. Tot ce fac si are legatura cu tine, e stupid. Tot ce faci si are legatura cu noi, e stupid. O stiu eu si o stim amandoi si totusi, suntem in acealasi loc. Practic ne indepartam frecvent, dar suntem tot acolo. Eu fac doi pasi de langa tine, tu faci doi spre mine. Si tot asa. Jucam o hora stupida. Te urasc. De fapt ma urasc mai mult pe mine. Ma urasc ca te-am facut sa te urci cu mine in avion si te prefaci ca nu ma cunosti si sa mergem la mii de kilometri distanta, intr-un oras in care nu cunoastem pe nimeni. Iar pe tine te urasc ca ai venit. Ca nu m-ai refuzat, ca sunt mereu pe primul loc in viata ta. Ca persoana mea e atat de importanta pentru tine. Te urasc sa stii.

Mai ales atunci cand ma iei in brate si ma lasi sa vorbesc minute in sir despre orice: ziare, pantofi, haine, fotbal, bani. Nu imi spui nimic, dar adulmeci fiecare cuvant. Si fiecare firicel de parfum pe care il am pe gat. Cand zambesti cand injur si cand te incrunti cand plang. Te urasc cand ma iei de mana si te joci cu unghiile mele. Cand imi analizezi fiecare particica din corp de parca ai vrea sa ma desenezi din minte mai tarziu. Cand imi trimiti 50 de mesaje unul dupa altul cu „ma gandesc la tine” urmat de 49 de „si acum” „si acum” „uite acum” „acum”. Cand imi spui ca soarta nu e dreapta cu noi, ca noi ne-am mai iubit si alta data. Cand esti gelos pe toti in jurul meu si imi spui ca sunt oarba ca nu ii vad cum ma adulmeca. Cand razi cu lacrimi atunci cand spun ceva amuzant. Cand imi respiri aerul. Cand ma sufoci. Cand imi spui ca pana la mine ai trait frumos, dar acum esti fericit. Cand imi spui ca trebuie sa pleci, dar mai ales atunci cand o faci.

Si cel mai mult te urasc...... cand nu esti NUMAI al meu...

Orgoliu vs Tradare

2010-06-28T02:12:00.001+03:00

Eu am un orgoliu prostesc. Dus la limite extreme. Dar stii ce?! Tocmai orgoliul asta prostesc, ma tine pe mine din jelit jegosii care mi-au tradat incredere, inima si orice altceva.

Voi toate iertati pentru ca „iubiti”, eu nu iert tocmai pentru ca am iubit. Si daca eu am iubit, tu de ce mortii ma-tii m-ai inselat, de ce m-ai tradat?! Exact... exact asta spun si eu... pentru ca poate m-ai iubit, dar nu m-ai respectat. Poate ai crezut ca merge si asa. Poate te-ai gandit ca o sa urlu cinci minute si apoi o sa plang isteric, dar in mai putin de o ora voi fi uitat si voi fi deasupra ta sa iti deschid apetitul.

Te-ai inselat.

m-ai inselat.

Nu iert. Nu uit. Pentru ca nu vreau. Nu ma intereseaza ca putrezeste sufletul in mine, ca se descompune sau ca se impute. Ma intereseaza doar ca e integru, nepatat de o jigodie ca tine. De fapt, ca voi toti. Tradatorii.

Eu nu insel. Nu tradez. Daca nu vreau sa fac un lucru o sa ti-l spun verde in fata. Nu ma voi obosi sa te mint. Nici in iubire, dar in special intre prieteni.

Am un defect din fabrica... dar sunt o norocoasa! Pentru ca de cate ori un dobitoc s-a gandit sa imi tradeze incredere si sa imi zbuciume intreg universul, eu am inchis ochii, am tras aer in piept si am zis doar „sper ca asta sa merite”. Si am plecat. Nu m-am mai intors niciodata si nu am varsat nicio lacrima pentru persoana in cauza. Bah dar stii cum?! NICIUNA! Cu o parte dintre ei am continuat sa ma intalnesc la ordinea zilei. Cu altii m-am intalnit dupa cativa ani. Indiferent de situatie, nu i-am iertat. Chiar daca am trait lucruri extraordinare cu ei, i-am ucis in mintea mea si am inlocuit amintirile cu ganduri groaznice despre ei. Astfel, nu am mai tanjit niciodata dupa iubirea lor.

Prietena mea cea mai buna a fost inselata acum 4 ani. A iertat, sunt inca impreuna. Nu stiu cum, dar ma jur ca sunt sigura ca noaptea cand pune capul pe perna, inainte sa inchida ochii, se gandeste daca nu cumva o va mai trada.

O cunostinta veche a fost inselata. Nu doar ca a iertat si a trecut peste, ci continua sa aiba o relatie cu el. Iar el, continua sa o insele. Constant. Si ea tot constant il iarta.

Am un prieten drag care era inselat de iubita lui. Numai eu o vazusem de cateva ori inselandu-l cu diversi barbati. Evident ca nu i-am spus nimic, pentru ca in relatia unei curve, nu te bagi. Curva este suficient de perversa si versata sa isi gaseasca scapare din orice cotlon intunecat ai baga-o. I-au zis altii. I-au aratat. S-au filmat. N-a crezut. Acum jumatate de an, curva, si-a transferat toate conturile prostului pe numele ei si a plecat in lumea larga. Sarac lipit pamantului, boul continua sa planga dupa ea. Ba chiar mai mult, o cauta.

Ei bine... eu ma bucur ca dintre cei 4 care m-au tradat vreodata, nu mi-a fost dor de niciunul dintre ei. Nu ii consider dusmani, ci consider ca nu exista. Dupa cum mi-au spus de mai multe ori, asta doare mai tare.

De la unul dintre ei... am ADN-ul.

nimic nu poate fi pentru totdeauna!

2010-06-16T16:06:00.001+03:00

M-am intors de cateva zile. Si sunt bine. Excelent chiar.

Nu am in intentie sa va spun cat de frumoasa este zona respectiva, cat de superb este totul, cat de impecabile sunt serviciile unor resorturi de lux. Va spun doar ca va doresc din tot sufletul meu, sa ajungeti acolo. Sa mergeti acolo cu cei dragi, sa va scaldati trupurile in apele oceanului, sa priviti rasaritul, dar mai ales apusul soarelui. Nu va recomand sa mergeti impreuna cu copiii, ci ori singuri cuc, ori cu un „celalalt” ori cu un grup de prieteni. Cand va duceti acolo, sa trageti aer adanc in piept si sa va relaxati. Eu am uitat si de telefon, si de e-mail si de mine si de tot. Nimic nu aveam in minte. M-am simtit ca o blonda parasita de neuroni si de orice urma de gand. Pentru prima data in viata mea, m-am simtit proasta, goala. Pe dinauntru.

Toate zilele au decurs la fel. Una singura a fost diferita. Dar toate, au fost absolut superbe. O sa va povestesc in linii mari doar ziua respectiva.

Eram la plaja de cateva ore, terminam si ultimul capitol din a 4a carte pe care o citeam. Sunt o drogata in privinta cartilor, de mica am fost fascinata de lumi imaginate de diversi oameni si intotdeauna mi-am trecut sufletul prin trairile personajelor. Cateodata cred ca de asta m-am maturizat si asa devreme. Pentru ca sufletul meu era sitit in permanenta prin nenorociri, deziluzii, iubiri perfecte si prietenii. Traiam prin ei . acum eram fericita ca eram iubita. Nu eu, ci personajul din carte, dar ce mai conta.

Auzeam pasi in spatele meu si instinctiv m-am uitat spre paharul de mojito. Era plin. Am aruncat rapid si o privire spre ceas: inca nu era ora mesei. Atunci... de ce auzeam pasi? Am continuat sa citesc fara sa privesc inapoi si cand pasii erau suficient de aproape am auzit „thank you, I got it from here”.

Vocea asta o stiam in toate limbile, o cunosteam in toate starile posesorului, dar nu o mai auzisem pe meleagurile alea. Nici nu o asteptam. S-a apropriat de mine si mi-a spus ca de obicei: Buna iubire! Ce faci?

m-am uitat in mare parte siderata la el, dar totusi, parca ceva din mine era pregatita pentru asta.

Citesc. Stii ca mereu imi doream zile libere doar pentru mine sa fiu eu, cu cartile si cu soarele.

Da stiu. Tocmai de asta m-am gandit ca aici te vei simti excelent.

Ce e cu tine aici ? nu faci parte din poveste, nu ? stiu ca ai rezervat de fapt vila pentru doua persoane si ca de fapt biletul meu de avion avea locul rezervat la geam, asa cum imi place mie. Locul de langa mine era liber. Mi s-a spus ca pasagerul respectiv nu a urcat in avion. Aici am un pat mare, matrimonial. Camera este plina de orhidee. Ieri mi-au pus maci. Toti stiu exact ce imi place fara sa le fi spus vreodata. Mi-am dat seama ca tu esti organizatorul, dar nu inteleg cum de ai stiut atatea detalii despre excursia asta si de ce ai planuit-o pentru doi, daca aici am venit singura?! De ce te-ai exclus inca de la inceput din poveste si de ce te incluzi acum ?

Am vrut sa venim impreuna. Era planuit inca de cand eram impreuna, era totul aranjat si rezervat. Chiar daca nu mai vroiai sa ai de a face cu mine, tot nu mi-am calcat pe inima sa anulez totul. Mi-am dorit sa vii singura, m-am bucurat cand cei de la agentie m-au sunat si mi-au spus ca te-ai urcat in avion. Zilele urmatoare m-am perpelit si incercam sa imi imaginez ce faci, cand, cum... si aseara mi-a fost dor de tine si de fericirea ta. De asta sunt aici acum. Nu raman. Maine dimineata am avion. Ma gandeam ca putem lua masa de seara impreuna, dar este in ordine daca nu vrei. Te inteleg.

E ok. Si acum ce ai in plan sa faci?

Nimic. Vreau sa stau sa lenevesc. Voi lenevi la 500 de metri distanta de plaja ta... deci nu te voi deranja.

Nu ma deranjezi, dar te rog sa pastrezi distanta.

Radea. Sigur iubire.

Inca nu ai aflat cum ma cheama? Nu ma cheama „iubire” ...

Stiu iubire, dar pentru mine asa te va chema intotdeauna.

Esti bronzat. Ai fost in concediu cu cei mici ?

Da. Am profitat un pic de soare si i-am dus acolo unde mi-ai spus tu ca e foarte tare.

Da. Foarte bine. Sunt sigura ca si ei i-a placut.

A fost foarte frumos, dar totusi mi-ai lipsit. Mult. Imi lipsesti mereu. Stiu ca nu vrei sa mai vorbim despre asta, dar imi lipsesti.

Stiu.

Am inteles. te las atunci. Nu vroiam sa te intrerup. Ne vedem mai tarziu.

Ok.

Si a plecat. L-am privit cum se indeparta cu capul in pamant si mainile in buzunar. Cand oare am ajuns sa fac un om atat de mandru si bun sa stea cu capul in pamant? Nici nu stiam ca pot sa fac asa ceva. S-a asezat undeva in departare intr-un hamac si a inceput sa citeasca dintr-o carte. O ora mai tarziu m-am apropriat.

Ma gandeam ca nu ti-am multumit pentru zilele asta superbe si pentru ca te-ai gandit ca mi-ar prinde bine.

Iei loc?

M-am intins langa tine. Te priveam cum te emotionai cand imi simteai parfumul, cand imi priveai ochii. Cum tremurai pentru ca imi simteai pielea atat de aproape. Ne-am privit minute in sir fara sa ne spunem nimic. Nu stiam daca imi era dor, daca imi fusese dor vreodata.

M-am apropriat si mai mult si te-am sarutat. Suav, cu ochii inchisi. In secundele alea, mi-as fi dorit sa fie pentru totdeauna.

In sfarsit... singura! :)

2010-06-09T23:00:00.001+03:00

Sunt departe. Ca de obicei, dar de data asta si mai departe.

Saptamana trecuta imi treceam in revista agenda si incercam sa creez cat mai multe „gauri negre” in care as putea fi doar eu cu mine pe calduri de 40 de grade. Stabileam itinerarii si ma gandeam cum pot face sa fiu doar eu cu mine. Ii spusesem secretarei ca imi doream sa fiu singura. Ea se uita la mine mirata si imi spuse: „de ce singura? Esti atat de implinita in doi, de ce vrei sa fii singura?”

N-am stiut ce sa ii raspund si nu i-am raspuns. Am dat din maini a lehamite. Vroiam sa fiu singura doar eu cu mine, nu pentru ca fusesem cu cineva care ma sufocase, ci pentru ca fusesem singura si totusi nu ma ocupasem deloc de mine, de mintea si de sufletul meu. Tocmai acum cand imi permiteam luxul asta, nu o faceam.

Ma uit prin corespondenta. Invitatii la diverse evenimente la care nu am ajuns si altele la care nu voi ajunge. Si un plic fara expeditor. Deschid curioasa si vad un bilet de avion. Pe numele meu. O saptamana de zile. Plecarea... a doua zi. O chem pe C. Imi spune ca nici ea nu stie, ca a primit plicul o data cu celelalte de la paznic. Citesc inca o data locatia si deja stiu de la cine e biletul, dar nu inteleg de ce.

O data mai demult, primisem un mail cu o oferta pentru locatia asta si tu ma intrebasei daca vreau sa mergem impreuna. Ti-am zis zambind ca mi-ar placea sa merg singura. Sa ma bucur de insula aia exotica si de linistea oceanului singura. Nu ti-a convenit raspunsul meu, dar, din fericire, am stiut dintotdeauna cum sa te impac.

Oare de ce mi l-ai trimis tocmai acum? Acum, cand chiar de asta am nevoie? Cum de ai stiut? Cum de inca mai stii ce am nevoie si cand? Nu inteleg cum de inca nu m-ai uitat.

Am pus-o pe C. sa vada despre ce este vorba. Mi-a spus ca rezervarea este pentru o camera single si ca totul este pus la punct in cele mai mici detalii. Totusi, cei care au facut rezervarea, nu au vrut sa spuna si numele celui care a achitat toata distractia. Nu stiu exact de ce aveam nevoie de o confirmare, cand eram sigura ca tu esti in spatele povestii.

M-am tot gandit si partea analitica a mea a iesit la suprafata. Am analizat fiecare litera de pe bilet si fiecare discutie a noastra referitoare la acest subiect. Am calculat pe calendar cate zile au trecut de cand nu ti-am vorbit sau de cand nu m-ai vazut. Ne-am intalnit la Frankfurt ultima data, intr-un terminal din aeroport. Am schimbat cateva zeci de cuvinte fade, aparent fara sens. Apoi ne-am petrecut restul timpului uitandu-ne unul in ochii celuilalt. Fix. Clipind rar pentru a nu risipi momentele cand ne puteam adulmeca.

Mi-am luat geanta si am plecat la o ultima intalnire pe ziua respectiva.

Nu ma intorc la birou, ma gasesti la telefon.

Te-ai hotarat? Pleci?

Nu stiu.

Si chiar nu stiam.

Dansand in ritm de ploaie...

2010-05-31T23:52:00.001+03:00

Am ajuns acasa... in sfarsit. Cateodata, nici eu nu mai stiu exact ce inseamna acasa pentru mine. Evident, ca de obicei, nimeni. Doar zecile de orhidee inflorite. Cand am plecat, doar cateva aveau boboci, acum au si inflorit. Noroc ca totusi le uda cineva. Le intreb ironic „v-a fost dor de mine nu ?!”.

Zambesc si ma indrept spre frigider. Sper sa gasesc lapte. Mi-e pofta de lapte. De obicei nu beau lapte rece, dar am momente cand mi-e pofta de anumite lucruri, care in mod normal imi displac. Cum ar fi sa imi fie pofta de o cearta lacrimogena, cu farfurii sparte si urlete de reprosuri dupa dezvaluirea unei tradari. Nu imi place deloc scena asta, dar am momente cand mi-e pofta sa o joc. Asa si acum: as fi baut un pahar de lapte rece.

Cum ma asteptam, cum nimeni nu ma astepta, nimeni n-a luat nici lapte. Asa ca bem o cana din Jack & Jonnie si speram ca nu imi va fi letala combinatia. Sorb cate un pic din licoarea magica si privesc peisajul din jurul meu. Blocurile ude si gri, noaptea apasatoare si ploaia... o... ploaia e atat de frumoasa!!! Canta zeci de melodii, se loveste de copaci, de geamuri, de masini si compune o muzica in care imi placea sa dansez desculta. Inchid ochii si imi aduc aminte... era o vreme cand n-aveam nici griji, n-aveam nici inima franta... si dansam in ploaie! Atunci nu mi se udau hainele, nu mi se stricau pantofii, nu mi se intindea rimelul si parul meu arata chiar mai bine ud...

Mirosul asfaltului incins ud... parfumul meu preferat... asta dupa parfumul tau, bineinteles!

NA: acesta a fost un post care doar face referire la starea mea civila actuala(singura cuc), dar care este indreptat in totalitate catre incapacitatea mea de a mai dansa in ploaie. Cel putin pentru moment.

Sufletul meu nu mai are puls

2010-05-25T14:12:00.001+03:00

Pun capul pe perna si imi aud inima batand cu putere intr-un ritm pe care nu il cunosc. Respir ca si cand as fi alergat zeci de kilometri. Cum mai am putere?! Ma ridic in capul oaselor si privesc spre fereastra. Caut raspunsuri pentru intrebari pe care nu le pun. Ma aproprii tot mai mult de geam si vad nu foarte departe un pod. Instinctiv iau trenciul pe mine si ma indrept spre nicaieri. Apa are darul de a ma linisti. Inotand, sau pur si simplu privind-o cum curge, ma calmez.

Desi e 3 dimineata, mai trec cateva masini pe strazi. Oamenii ma privesc ciudat intuind ca plang intr-o limba pe care ei nu o cunosc. Traversez strazile fara sa ma asigur si ajung pe mult ravnitul pod. Merg pana la jumatatea lui si ma opresc. Ma uit ca un criminal in stanga si in dreapta mea si ma bucur ca nu vine nimeni in jur.

Privesc apa cum curge si cum se oglindeste lumina de pe pod in ea. Oare cat e de adanca? Oare sunt pesti care inoata? Reiau in minte evenimentele tragice din ultimele saptamani. Ma tin inca bine. Stiu ca nu s-a terminat inca valul de nenorociri, dar ce e val, ca valul trece. Dar cu ce pret? Maine o sa fiu mai insensibila, apoi poimaine nu o sa ma mai impresioneze mai nimic, pana cand intr-o zi, o sa trec prin lume nepasandu-mi de nimeni si nimic.

Daca as aluneca acum de pe pod, oare si-ar da seama cineva de lipsa mea? Oare s-ar gandi ca m-am sinucis sau ca m-a impins cineva? Poate camerista de la hotel. Joi cand ar trebui sa eliberez camera, cand o sa vada ca depasesc termenul limita, o sa vina sa imi bata la usa. Cum n-o sa ii raspund o sa intre. O sa imi vada toate actele, toti banii si toate hainele acolo. O sa sesizeze politia si o sa ma caute peste tot. N-or sa ma gaseasca, iar ai mei vor fi chemati sa imi ia lucrurile. Voi fi disparut pentru cativa ani buni deja, multi m-or fi si uitat pana cand intr-o zi, trupul meu va fi gasit de un pescar matinal. Desfigurat si neinsufletit.

Derulez in minte tot filmul. Stiu exact ce replici o sa aiba fiecare, stiu cine o sa ma planga si cine nu. Cui o sa ii para rau si cine o sa se prefaca. Cei care se vor bucura. Stiu tot. Las ultima lacrima sa imi cada pe obraz. Azi am mai omorit inca o bucatica din mine, dar drumul e inca lung. Maine dimineata cui o sa ii pese daca voi purta doliu. Cine o sa isi dea seama ca sufletul meu a fost ucis cu sange rece?!

Imi sterg ochii si zambesc.

Acum raul asta este insufletit... are un suflet care vorbeste o alta limba.

O lume redusa la doi

2010-05-12T01:58:00.003+03:00

Aud adesea in jurul meu remarci de genul: “vai cat te invidiez!”. Pana si voi aici, in spatiul meu, imi mai trimiteti mesaje in care imi spuneti cateodata ca ma invidiati. De ce?! Pentru ca pun capul pe perna dupa 16 ore de munca ? Pentru ca adesea adorm in sughituri si suspine si ma trezesc cu ochii lipiti de atata plans? Pentru ca vin acasa doar sa ma schimb si atunci cand raman nu ma asteapta nimeni? Pentru ca in portbagaj pe langa roata de rezerva imi tin si un troler cu haine pentru situatii si calatorii de urgenta? Pentru ca atunci cand trebuie sa asist la un eveniment important din viata altora, o fac singura? Pentru ca toti imi spun „o sa iti vina si tie randul”? pentru ca am suferit in trecut si desi cred ca m-am invatat minte, daca ar veni un stalp de telegraf si mi-ar cere sa il iubesc aratandu-mi minimul de afectiune, nici macar nu as clipi si l-as iubi? De asta ma invidiati??? Pacat...

Eu nu o invidiez pe prietena mea care tocmai a cheltuit 20% din valoarea unui apartament cu 3 camere situat intr-o zona decenta, pe haine si pantofi. Nu o invidiez pe tipa cu care ma intalnesc adesea la diverse congrese internationale si care are functii pe cartea de vizita mai multe decat toti anii mei de scoala defalcati. Nu o invidiez nici pe carierista mea preferata, modelul meu in afaceri, care la 37 de ani tot ce a realizat nu are puls si atunci cand a realizat ceva, nu o tinea nimeni de mana. Nu invidiez nici jucatorii de fotbal profesionist plecati prin tari straine pe bani multi departe de familie si prieteni. Nu ii invidiez pe oamenii astia. Pentru ca sunt singuri. Si singura sunt si eu, nu trebuie sa imi doresc sa le seman altora.

O invidiez in schimb pe tipa aia care statea la masa cu prietenii ei si care desi nu a cerut, a primit de la iubitul ei 2 cuburi de gheata in pahar. Ii invidiez zambetul si sarutul de recunostinta pe care i l-a oferit in schimb. Ii invidiez pe prietenii mei buni care locuiesc impreuna de ani de zile si care desi se mai cearta cateodata, nu uita sa isi faca reciproc zilele mai frumoase. Ii invidiez pe toti cei care seara adorm avand pe cineva in brate sau fiind in bratele cuiva. Pe cei care dimineata se trezesc alaturi de cineva. Pe cei care atunci cand li se intampla un eveniment important, se grabesc sa il imparta cu cineva. Pe cei care pleaca in concedii in insule pustii pentru a fi doar impreuna. Pe cei care rad fara sa spuna bancuri, pe cei care se privesc in ochi si isi spun cat se iubesc fara cuvinte.

Am citit undeva (imi pare rau ca nu imi mai amintesc exact unde) o fraza: „Cred ca lumea a fost prea mare pentru mine. In schimb, o lume redusa la " doi" mi s-a parut ideala!”. Ma caracterizeaza in totalitate alaturarea asta de cuvinte. Chiar daca am o viata frumoasa, din care le iau pe toate cu bune cu rele si Ii multumesc Lui Dumnezeu pentru fiecare fir de praf pe care mi-l da, cateodata as vrea sa am pe cineva alaturi. Spun doar cateodata, pentru ca in restul timpului n-am timp. Pentru ca nu vreau sa mai am timp.

Cred ca lumea a fost prea mare pentru mine. In schimb, o lume redusa la " doi" mi s-a parut ideala!

Vreau lumea mea... redusa la doi!

Pagina alba...

2010-05-07T23:53:00.001+03:00

Am o pagina goala in fata si as vrea sa arunc cuvinte aleatorii care sa iti spuna ce am in suflet.

Dar cum umplu o pagina goala cu ceea ce simt, daca sufletul meu este complet gol!?...

Am o pagina goala in fata... si un suflet cu mult mai gol!

Miroase din nou a magnolii...

2010-04-28T15:06:00.002+03:00

Mi-am amintit azi o scena in care am jucat amandoi. Eu plangeam si tu te imbracai privind in jos intr-un punct fix. Iti fereai privirea de ochii mei plansi, de inima mea zdruncinata si incercai sa nu te lasi impresionat de tragedia pe care o jucam. Eu imi zmulgeam parul din cap si tremuram cu fiecare frantura din corp. Eram uda de atatea lacrimi si lumea mea se naruise.

Stii...eu trebuie sa mai ratacesc prin lume. Eu trebuie sa imi traiesc viata. Sunt tanar. Si tu esti tanara si tu mai ai de trait. Trebuie sa traim amandoi, dar separat. Apoi, daca ne e scris, o sa fim impreuna! Dar trebuie sa mai ratacesc prin lume...

Si mi-ai sarutat fruntea si m-ai ucis cu un ultim te iubesc...

Traiam apocalipsa. Am plans ore, zile, luni si uneori cred ca si ani. Am urlat ca o sa te iert pt ca te iubesc, ca te-as fi iertat daca te-ai fi intors. Apoi, mi-am spus ca nu ma meriti, ca merit mai mult. Ca o sa te resping doar de dragul de a o face chiar daca o sa plang in fiecare zi dupa. Meritai asta pt ca mi-ai ranit orgoliul. Dar nu meritam eu asta.

Azi ieseam din aeroport, oarecum obosita si extenuata de ultimele zile. Imi cautam masina in parcarea aeroportului si ma gandeam ca mai bine o lasam parcata la metrou si banii pe care urma sa ii platesc pe parcare in aeroport sa ii fi dat cuiva amarat. Deliram in mintea mea. Si cineva m-a prins de mana... am simtit un miros dulceag de parfum barbatesc pe care il stiam atat de bine. Am inchis ochii pentru cateva secunde si mi-am adus aminte de scena aia de mai sus. Exact asa miroseai si atunci. M-am intors si te-am privit zambind. Nu te vazusem chiar de atunci, din ziua aia de 1 aprilie cand dupa ce m-ai lasat singura in casa la ma-ta si singura in general, am plecat trantind usa dupa mine cu ochelarii de soare sa nu mi se vada siroaiele de lacrimi. Suspinam de cutremuram pamantul si cadeau magnoliile in urma mea. Iar eu tot mirosul tau il aveam intiparit in minte. Si m-am intors si am rupt o magnolie si mi-am bagat-o in nas sa imi resetez simturile sa nu te mai simt. Si am mirosit-o zilele intregi pana cand n-am mai avut ce.

Erai acelasi. Chiar daca acum esti mai inalt, mai frumos, mai destept, mai matur. Esti acelasi imbecil care mi-a frant inima.

Ce faci mandra mea?

Ratacesc prin lume!

Si? Cum e ? eu am cam terminat...

Eu mai am!

Mi-am grabit pasii catre masina si nu mi-am dat seama ca veneai dupa mine urland ca ma vrei inapoi. Am acelasi numar prostule! suna-ma, ca sa stiu sa nu iti raspund!

Tu esti acelasi imbecil frumos. Dar eu nu mai sunt aceeasi proasta!

Ratacesc prin lume... abia ce m-am invatat cu gustul ratacirii... Iar daca ne-a fost scris sa fim impreuna la final, am racait cu lama si am sters cu guma... Eu merit mai mult!

De ce toti barbatii din viata mea, ma vor cel mai tare atunci cand nu ma mai pot avea?!

GATA!!!

2010-04-19T23:00:00.005+03:00

Gata. Nu pot sa mai traiesc in lumea ta, am nevoie sa ma intorc in zilele mele. Sper ca vei intelege.

Chiar daca nu ai inteles ca in relatia noastra, gelozia nu era sarea si piperul, ci apa ce avea sa stinga focul. Chiar daca nu ai inteles in ziua aia cand ti-am urlat din toti plamanii ca intr-o zi o sa mi se ia si ai continuat sa imi reprosezi nimicuri ca un adolescent indragostit. Chiar daca nici acum nu intelegi ca nu iti raspund la telefon tocmai pentru ca esti tu. Chiar daca nu mi-ai inteles niciodata motivele pentru care te-am iubit atat de gresit si intens, atat de putin timp.

Gata.

Iti multumesc pentru toate motivele de fericire din ultimul timp, pentru toate noptile si zilele de iubire. Iti multumesc ca esti tatal copiiilor tai si sotul ei si ca mi-ai fost amant. Sa iti vegheze Dumnezeu toata viata si sa ai toti ingerii aproape de tine si de toti ai tai. Iti pastrez in suflet cele mai intense si magulitoare saruturi. Pastrez in sufletul meu si in licarul ochilor toata iubirea ce ti-am purtat-o. Iti multumesc ca ai fost al meu si ca am fost a ta de-a dreptul!

Dar acum... GATA!!!

Pentru prima data in viata mea, ies dintr-o poveste de iubire, sifonata, dar cu inima intacta. Fara regrete si resentimente. Fara intrebari si dorinta de raspunsuri mute. Oare m-am maturizat???

Adio iubirea mea interzisa... adio amantul meu frumos... viata sa fie blanda cu tine, pentru ca meriti!!! Pastreaza-ma in rugaciunile tale dragul meu, caci de asta am nevoie!!!

Mi cama huele a ti...

Furtuna in Rai.

2010-04-14T01:31:00.001+03:00

Stim cu totii si in special stiu eu, ca eu, nu insel. Si nu din principiu, ci pentru ca nu sunt buna la capitolul asta. Nu doar o data am acceptat sa fiu obiectul inselaciunii altora, dar eu pur si simplu nu sunt capabila sa fac asta. Mi-am dorit de cateva ori sa insel diversii dobitoci care „si-o meritau”, dar de fiecare data am sfarsit prin intreruperea relatiei inainte de inceperea unei alte relatii. Nu inteleg gelozia celor care m-au iubit, pentru ca e clar ca e inutila.

Relatia asta totusi e altfel. In relatia asta, o alta relatie cu un alt barbat, nu s-ar contoriza ca inselat. Asa e normal. El e casatorit, eu imi pot permite si altceva. Dar in cealalta relatie, cu inselatorul, s-ar considera ca il insel cu inselatul. Ma intelegi?! Eh si daca tot imi da cu rest, atunci nu insel. Pentru ca e clar ca imi lipseste gena asta din ADN, desi as fi jurat ca am luat-o de la tata.

Azi a fost furtuna in Rai. Eu nu eram acolo, asa ca nu pot detalia prea multe de la fata locului. Se pare ca totusi eu am starnit furtuna. Eu eram cam la mii de kilometri distanta. LA PROPRIU. Si totusi... uite ca pot sa fac si d-astea... si eu habar n-aveam. Eram calma si linistita in discutiile si intalnirile mele. Primeam mail dupa mail si sms dupa sms. Nu aveam timp sa vad despre ce e vorba. Imi imaginam totusi ca undeva, cineva are o problema. Intr-un final reusesc sa imi arunc privirea peste cele 8 mail-uri si cele 11 sms-uri primite. Nu am priceput o iota. Habar n-aveam ce vroia sa zica. Raspund sec si oarecum plictisita „what the fuck? Explain better baby, I have no idea what you’re talking about”. Inca o avalansa de sms-uri careia nu doar ca nu ii fac fata, nici nu vreau. Pentru ca nu inteleg. Si pentru ca muncesc. Si daca nu ai murit slash esti pe cale sa o faci, atunci poate astepta. Imi inchid telefonul si imi continui sirul de intalniri.

Cateva ore mai tarziu il sun si zic „ce faci iubire? Ajung la 17:00, vii sa ma iei sau trimiti pe cineva cu masina?”. Restul, nu il pot reproduce. Pentru ca a fost cel mai lung monolog de gelozie pe care mi-a fost dat sa il ascult. Nu intelegeam nimic din ce vroia sa spuna si chiar nu ma prindeam care e faza. Am auzit si am inteles doar ultima propozitie: „ si eu te iubesc ca prostul!”. POFTIM??? Ma iubesti??? Oare barbatii nu stiu ca noi femeile avem o gena, o chestie care zace in noi toate, mai mult sau mai putin adanc, care atunci cand auzim cuvintele alea putem reactiona doar in doua feluri: ori pisam ochii si ne inmuiem ca niste rahati in ploaie, ori ramanem socate si o taiem la fuga. Eu cel putin, doar asa am reactionat toata viata mea. Acum ma inmuiasem logic. Nu era chiar contextul fericit, dar eu, eu eram fericita. Uite mah, ma iubeste prostul! Am reusit cu el ce n-am reusit cu toti singuraticii care mi-au iesit in cale. L-am facut sa ma iubeasca.... si cum filozofam eu in extaz in mintea mea euforica, realizez ca mi-a inchis telefonul. M-am enervat groaznic si ce a putut sa fie la gura mea, nu stie nimeni. Ca din fericire, nimeni nu vorbea romana acolo. L-am sunat si iar incepuse cu SF-uri din care eu nu intelegeam ce vrea sa spuna, asa ca l-am oprit: ALO, PRIETENE!!! CALMEAZA-TE ! CARE E PROBLEMA TA DE ITI PERMITI SA IMI INCHIZI TELEFONUL? TI SE PARE TIE CA NE TRAGEM DE SIRETURI? PENTRU CA DACA NE-O TRAGEM, CREDE-MA, NU NE TRAGEM DE SIRETURI!!!

Si cu el te tragi de sireturi?!!????

Si atunci m-am prins... mi-a picat si mie fisa si am inteles intr-un final care era subiectul si predicatul monologului. Tu esti gelos?!?! DA! De ce?!? Si mi-a explicat. Si am izbucnit isterica in ras. Omule, pentru anii tai, esti tare naiv. Nu ai de ce sa fii gelos si vino sa ma iei la 17:00. Nu mai stau acum sa iti explic cum una si cu unu fac doua nu mai multe ca am treaba, si prin asta sa nu intelegi ca ma intind prin patul vreunui elvetian d-asta, ca n-o fac. Ci muncesc. Nu mai abera. Vin acasa... asteapta-ma!

Si am inchis.

Asta imi trebuia. Un barbat superb si insurat care... E GELOS!

E furtuna in Rai... eu habar n-am, ca pe mine nu m-au primit acolo!

barbatul din vitrina...

2010-04-08T23:22:00.002+03:00

NB: stiu ca am o viata frumoasa. Sa mor. Chiar stiu! Ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare seara pentru asta. Chiar daca jelesc, chiar daca rad. Dar e a mea. Toata! Toata viata asta e a mea. Am un simt al proprietatii dat dracu si viata asta a mea, nu imi place sa o impart. Sau sa rog pe altcineva sa traiasca pentru mine. E rolul meu, e rolul vietii mele!

Iubitul meu, cel caruia ii sunt amanta, imi face zilele si mai frumoase. Este barbatul din vitrina. Barbatul din catalog, extras din Nekerman. Sunt rasfatata si iubita cum n-am fost de toti iubitii mei la un loc. Ma alinta, ma dezmierda, ma iubeste, ma adora, ma mangaie de parca as fi singura din viata lui. Iar eu ma bucur ca un catelus parasit de fiecare atingere. Cum citeam acum ceva timp la femmeletale, asa sunt eu. Cu o lipsa acuta de afectiune incat m-as indragosti si de un stalp de telegraf. Si sa mor, as face si un bec cu el, daca ma intelegi ce vreau sa spun. Sunt satula de figuristi si impresionisti si de pusti de bani gata ca de mere acre. Eu am muncit handicapatilor, nu mi-a dat mami si tati bani sa ma duc la mall sa imi iau haine. Asadar nu pot sa respect un barbat care din asta traieste si care nu are niciun fel de aspiratii decat de „tocare”. Am si eu prieteni nascuti in puf si unii dintre ei muncesc frate. Stiu ca e criza financiara, stiu ca e groasa treaba. Pe el il respect. Pentru ce e si pentru ce a fost si pentru fiecare brobinta de sudoare pe care o are pe frunte. Iar eu cand respect barbatul de langa mine, e mai ceva decat daca l-as iubi.

Totusi, iau relatia asta din mers, incet, pas cu pas. Nu stiu ce o sa se intample pe parcurs, dar ii stiu finalul. Prima poveste pe care o traiesc stiind cum si de ce o sa se termine. Fiind constienta ca nu e pentru totdeauna. Pentru ca nu e. Si totusi... e atat de bine!

Mi s-a pizdit masina. Zic „pizdit” pentru ca s-a „pizdit” pe bune. Se pare ca o masina condusa de o femeie are mai multe sanse sa ajunga in service decat una condusa de un barbat. Hai sictir! zic eu. Dar masina mea vroia la service, ca facea nu stiu ce nu stiu cum. Cum eu habar n-aveam ca masina mea plange, pentru ca mi-e nu mi-a zis „fah proasto! Plang, ma doare motoru”, nu stiam nici ca trebuie dusa sau nedusa. Dar iubitul meu mi-a luat masina sa o parcheze pe locul ei proaspat eliberat de boul care a parcat in locul meu. Eu eram in baie. Habar n-aveam. Intru in baie, masina mea sanatoasa. Ies din baie, masina mea bolnava. La dracu! Cum puii mei sa aiba ceva „!?!?! E NOUA!!!
Daca iti zic iubire ca e pizdita crede-ma ca e pizdita.
Adica cum e mah pizdita??? Logic ca e pizdita, e condusa de o posesoare de ... ma intelegi?!
Da iubire, dar trebuie dusa la service. Sa o duci maine si te duci cu taxi-ul. Mi-a picat cerul in cap. Lumea mea s-a naruit, au inceput coruri de ingeri sa murmure rugaciuni, toate babele de la mine de la tara jeleau. Cum se poate asa ceva?! Eu sunt dependenta de masina. Si de telefon. Dar de masina. Cum sa o duc eu acolo si sa o las singura?? Cum?? Dupa o jumatate de ora de lamentari, iubitul meu da verdictul: duc eu masina la service, tu o iei pe a mea ca eu si-asa sunt plecat si cand ma intorc facem schimb. Si vad eu ce si cum la service ca tu o sa uiti sigur de la mana pana la gura.
Aaaaa.... imi dai masina ta ?!?!?!?!?! pe bune?!???!!?!?!? MIEE????????? Din nou activasem sonografia :corurile de ingeri erau pe Ave Maria, babele se oprisera din jelit, tot stadionul isi tinea rasuflarea. DA! Iei tu masina mea, dar ai grija, nu tu cola, nu tu ruj, nu tu nimic ce poti sa intinzi pe acolo, m-ai inteles? Iubire, sa nu ma superi !

Aveam lacrimi in ochi. Poate nu ma intelegeti, dar omul asta imi dadea masina lui sa o conduc mai bine de o saptamana. Omul asta avea incredere in mine. Ma rog, aproape incredere :) . Masina aia care costa cat tot apartamentul meu si pentru care ar trebui sa imi vand un rinichi sa ii schimb cauciucurile. Iubitul meu zice ca exagerez ca nu sunt chiar asa scumpe. In fine. Am condus minunatia o saptamana. Intram in masina si ii simteam mirosul si ma jur ca nu vroiam sa mai ies. Puneam mana pe volan si ii simteam palmele inaintea mea. Eram in permanenta fericita. Intre timp, iubita mea era abandonata, fara benzina, la service. I-am zis sa o duca fara benzina ca nu vroiam sa mi-o pangareasca romanii mei pe acolo. Totusi, am muncit pentru masina aia.

Uite ca fuse si se duse. Trecura repede zilele. Eu am muncit in acelasi ritm: nebun. Mai ales ca el nu ma stresa decat la telefon si sunt aproape sigura ca nu ma verifica pe mine, ci masina. Dar ce mai conteaza?! A venit si am facut schimb de masini. A intrat in masina lui si primul lucru pe care l-a zis a fost: cum scot eu mirosul asta din ea acum? Cum o sa mai pot conduce eu cand masina asta respira parfumul tau? Cum o sa mai pot sa ma concentrez eu acum?

Din pacate, masina mea nu miroase a el. Si intre noi fie vorba, mie mi se pare la fel de pizdita. Adica in sensul bun. Nu stiu frate ce cacat au schimbat intr-o saptamana ca eu am crezut ca ii schimba toata caroseria in atata amar de vreme.

Am plecat spre benzinarie. Am alimentat si inainte sa platesc cautam o dracie d-aia care sa miroasa a cocos sa te ia cu ameteala cand intri. Si intra o doamna. Inalta, supla, frumoasa, ochelari de soare cu un telefon in mana. Tresar. Instinctiv ma uit pe geam spre parcare si rasuflu usurata cand vad ca afara e masina mea, nu a lui. Pentru ca femeia asta, era cu siguranta nevasta-sa.

Si sa ma ia dracu...

2010-04-05T01:53:00.001+03:00

Am momente cand habar n-am cine sunt. Cand uit complet viata cui traiesc. Clipe in care tresar ca din vis si nu imi amintesc ce am visat. Sau daca am visat.

Mi-a sunat sufletul. Ma chema la el. Am zambit complice si m-am bucurat ca aveam timp sa fiu optiunea lui in seara aia. Mi-am luat pantofii in mana, trench-ul pe mine si am rupt-o la fuga pe scari. Urasc sa tropai pe scari in tocuri de 12 cm. Am senzatia ca toti vecinii m-ar uri pentru asta. M-am incaltat si m-am urcat in masina. Eram fericita si zambeam. Abia asteptam sa ajung la tine. N-am injurat nici macar un semafor si doar sti...asta e o realizare! Murmuram o melodie intr-o limba pe care nu o cunosteam. Mi-am vazut telefonul aprinzandu-se si m-am bucurat ca am prins inca un rosu. Opresc, deschid mesajul si vad poza pe care o am in contacte la numele tau. Oftez zambind. Cel mai amar zambet al meu. Tresar. Era verde. Accelerez si nu mai tin cont de nimic pana la tine. Daca tot am de gand sa nu tin cont de nimic, ei bine, n-o sa tin cont de nimic. Reguli de circulatie, de conduita, de viata. GATA! Ma revolt.

Si sa ma ia dracu, daca asta merit. Sa ma ia si sa ma arda intr-un cazan plin cu smoala, sa imi smulga unghiile cu care te-am zgariat pe spate, sa imi scrijeleasca pielea pe care ai sarutat-o, sa imi taie buzele umede inca de saruturile tale, sa imi coasa gura cu care ti-am soptit vorbe de iubire. Sa imi arda parul fir cu fir si sa imi desprinda sanii pe care i-ai adorat adesea. Sa imi taie urechile cu care te-am ascultat si sa le dea dracilor sa se joace cu ele. Sa imi bata cate un cui in fiecare particica din corp care te-a atins. Sa imi ia carnea de pe maini sa nu mai simt. Sa imi scoata ochii cu care te-am privit si sa mi-i arunce in zare. Or sa se faca ploaie.

Am ajuns. Urc pe scari, tropaind la fiecare pas. Imi permit sa fac galagie in viata asta, care nu e a mea.

Intru in apartament si observ ca inca n-ai venit. Aprind lumina si vad telefoanele, cheile de la masina si un pachet de tigari pe masa. Dar tu, tu nu esti. Ma uit in jur si habar n-am ce se intampla. Te caut in agenda si vad din nou poza. Poza, care ma tine in viata. Care ma pastreaza cu picioarele pe pamant. Se aude o cheie in usa si tresar din nou. Intri in apartament cu un buchet imens de flori de camp. Si cu un zambet pentru care as face orice!

Iarta-ma iubire ca m-ai asteptat. Mi-am dat seama cand am ajuns aici, ca saptamana asta, nu ti-am luat nici macar o floare. Am crezut ca aveam sa ma intorc la timp...

Te sarut patimas si imi infig usor unghiile in gatul tau. Suficient incat sa imi amintesc ce ma asteapta. Dar insuficient, pentru a ma opri...

Poza aia ... din care ma privesc toti ai tai cu un zambet larg... poza aia ... ma tine in viata! Caci altfel, as visa inzecit mai mult!

tic... tac... tic... tac...

2010-03-30T22:54:00.001+03:00

Din aventurile mele cu un barbat insurat si din nepasarea cu care indraznesc sa imi traiesc viata, reiese ca sunt a treia. A treia amanta din casnicia lor. De fapt, a doua din casnicie, a treia din relatie. Rad cu gura pana la urechi. O lacrima imi curge incet pe obraz. Rad isteric. As vrea sa cred ca sunt a treia, dar nu pot. Desi nu as putea spune ca esti expert in domeniu, ca pana si eu stiu mai multe despre inselat decat tine, imi vine greu sa cred ca in atatia ani ti-ai inselat sotia doar de 3 ori. Admirabil chiar. Sunt a treia, dar ma faci sa ma simt ca prima. Nu sunt ultima, dar sunt cea pe care o alinti, o adori si o respecti. Cea de la care iti doresti tot timpul mai mult si cea de care esti asa de mandru. Ador sa stau la povesti cu tine. Nu stiu daca diferenta de varsta ma face sa tac adesea cand imi vorbesti, nu stiu daca dorinta de a invata de la tine tot ce sti sau modul in care ma privesti ma fac sa ma intorc la tine de atatea ori. Mi-ai spus o data ca tu iti retraiesti anii din tinerete prin mine. Ca maturitatea precoce ma face cea mai sexy fiinta din lume. Ca fericirea mea, desi nu e intreaga, te intriga si iti doresti sa faci parte din viata mea.

Cum de sunt a treia omule?! Cum de sunt doar a treia?! Nu e pacat?! Cand sunt tot mai putini barbati ca tine si tot mai multe zdrente de oameni, cum de lasi femeile din lumea asta sa nu se bucure ca au intalnit un barbat adevarat. Nu imi spune ca nu esti perfect, ca si eu stiu asta. Dar esti foarte aproape de a fi perfect. Esti un barbat cum isi doresc femeile inainte de culcare, un barbat pe care l-am visat ani de-a randul. Si tu imi spui ca nu sunt decat a treia?!! Of, cum inrautatesti tu lucrurile, cum ma faci tu sa vreau sa iti arat ca nu e asa... dar nu o sa o fac. O sa traiesc alaturi de tine, atat cat imi este dat. Apoi o sa vad eu ce fac si o sa am grija sa nu fii tu sablonul pe care o sa il folosesc sa ii masor pe urmatorii. Pentru ca voi sfarsi cu siguranta singura. Nimeni nu se va ridica la nivelul tau, pentru ca te-am intalnit pe tine si cu siguranta nu voi avea norocul sa mai intalnesc un altul asemenea tie.

Zilele trecute aproape adormisem in bratele tale. Aveam inca ceasul la mana. De ce nu iti dai iubire ceasul jos?

Nu vreau sa pierd notiunea timpului cu tine. Vreau sa stiu exact cat timp ai fost al meu pentru a fi sigura ca nu o sa imi las mintea si inima sa abereze ca suntem impreuna de o vesnicie.

Mi-ai zambit usor si mi-ai dat suvitele de par la o parte. Mi-ai sarutat fruntea si mi-ai spus ca o sa fie bine.

Uite, mai avem 15 minute si trebuie sa plecam.

Tic, tac... tic, tac...

Dreptul la replica...

2010-03-20T01:54:00.001+02:00

Sunt genul care primeste criticile ca pe un rau care face bine. Atunci cand sunt constructive, evident. Caci atunci cand ma critici si ma injuri, consider ca e dreptul meu sa iti spun sa te duci dracu’. Pentru ca aici la mine, doar eu ma critic negativ, doar eu pot sa ma injur si doar eu pot sa zic ce vreau. Tu o sa zici intotdeauna ce vrei tu, dar o sa ramana tot ce vreau eu. Iti convine bine, daca nu ai un x in dreapta-sus. FOLOSESTE-L!

Criticii sunt schiopi care ii invata pe altii cum sa alerge! Daca tie nu iti iese, lasa-ma pe mine sa incerc si tu n-ai decat sa privesti, DAR TACI!

Vreau sa raspund astfel unor mesaje pe care le-am sters. Pentru ca nu ma injuri de mama si nu ma injuri si punct fara MOTIV! Ultima data cand am verificat, barbatul tau nu mi-a trecut patul, nu a fost unul din cei 3 barbati cu care am fost. Caci daca ar fi fost si as fi stiut ca tu esti urmatoarea, acum mi-ar fi mila de el!

Iti multumesc si tie pentru ca m-ai facut curva. Desi trebuie sa recunosc ca sunt putin bulversata tinand cont ca nu am fost vreodata cu vreo femeie (nu ca as avea ceva impotriva :P)! Iar eu curva sunt, doar in pat, asa cum m-a invatat mama. Pe strada sunt o doamna! treci pe langa mine si intorci capul. Si nu pentru ca sunt vreo frumusete rara, ci pentru ca eu il am pe vino incoa’, iar tu toata viata l-ai avut pe du-te-n colo! In pat sunt o curva, te asigur. Toti cei 3 muschetari care mi-au sarutat buzele si mi-au mangaiat sanii s-au bucurat de asta. Fii tu mironosita, spune ca tu nu ai face asta sau aialalta: e ok! Eu cand pun capul pe perna nu am fantezii, am AMINTIRI! Constiinta mea doarme si daca afara e furtuna si daca inauntru e cutremur. Nu am destramat relatii, nu am frant inimi, nu mi-am batut joc. Mi-am urmat instinctele. N-am calcat pe cadavre, nu am dat din coate.

Il vreau cu jumatati de masura pe el, pentru ca nici eu nu mai sunt toata. Cineva mi-a frant inima si am trecut peste. Dar nu mai am suficienta iubire de aruncat pe fereastra. Asa ca acum traiesc, dar iubesc la suprafata. Sa nu mai provoc cutremure in adancuri. E alegerea mea, cui nu-i convine sa isi traiasca propria viata! Fac parte dintre carieristele alea pe care toate le injurati cu voce tare si le invidiati in gand. Mergi in spatele meu si te intrebi cat am cantat la nai pentru masina aia, fara sa stii ca eu de fapt am scris rapoarte, am facut strategii, cand tu copiai sa mai iei un examen la facultate sa ai 18 diplome si 4 certificate. Fara sa ai habar ca eu la 4 dimineata dezvoltam proiecte de milioane de euro si tu o ardeai prin cluburi. Fara sa ai habar ca atunci cand am iesit cu masina din reprezentanta, am plans ca un copil care a primit o jucarie pe care si-o dorea dintotdeauna. Pentru ca ai mei nu aveau bani de jucarii, asa ca mi le cumpar singura 10 ani mai tarziu ! Nu m-am culcat cu niciun sef ca sa ajung unde am ajuns. Cand ma uit spre mare o vad tot imensa ca un ocean, cand ma uit in oglinda, ma vad tot pe mine. Nu am uitat de unde am plecat si nu o sa uit curand. Invidiaza-ma, dar nu uita ca nopti la randul am adormit extenuata de la atata plans. Nu uita ca mi-am sacrificat anii in care tu poate ai copilarit. NU UITA! Caci nici eu nu uit!

Nu il iubesc. Nu sunt atat de naiva incat sa cred ca isi va parasi nevasta. Nici macar nu imi doresc asta. I-am spus din prima secunda. Il vreau pentru atata timp cat pot fi a lui. Il vreau atata timp cat o sa ne fie bine noua iar ceialalti vor fi imuni. Cand lucrurile vor incepe sa scape de sub control, o sa fug. Pentru ca eu nu il vreau pe tatal copiilor lui, eu nu il vreau pe sotul ei!!! Eu vreau barbatul asta care imi este amant, iubit, tata si prieten. Il vreau atata timp cat il pot face fericit. Nu sustin ca ea e o proasta si o urata, ba dimpotriva! Este o femeie desteapta si frumoasa, pe care o admir ca a ales o familie nu o cariera. De fapt nu o admir, o invidiez. Nu o sa ii iau locul, pentru ca e cu aproape 15 ani inaintea mea, iar eu stiu cine sunt. Nu am nevoie sa distrug ceva ca sa ma cunosc pe mine.

Judeca-ma, critica-ma, spune-mi ce vrei. Dar foloseste limbajul adecvat, pentru ca mama e o sfanta! Si ti-ai vinde un rinichi si jumatate din plaman sa ai o mama ca a mea!!!

O sa iti explic si cum de sunt a treia femeie, dar acum ma duc sa mai traiesc putin!

Sunt insurat!

2010-03-19T00:42:00.002+02:00

De cand m-am hotarat sa traiesc dupa cum m-o taia capul, am analizat situatia pe toate partile. Iar cand am terminat in sfarsit de intors si sucit, am luat-o de la capat. De verificare. Am tras concluzii, aer in piept si am zis THE SHOW MUST BEGIN. Si chiar a inceput!

Traiesc intens cu el. Sunt lucruri pe care nici nu ma pricep sa le descriu. Sunt senzatii pe care nici nu sunt in stare sa le simt pana la capat. E altfel decat tot ce am iubit odata, altfel decat tot ce mi-as fi imaginat. Iar eu, eu cea simpla si naiva, eu nu sunt in povestea asta. E tipa asta increzatoare, care are lumea la picioare, care ii spune raspicat si sigura pe ea ca nu ii trebuie dragoste. Femeia asta nebuna cu lenjerie vulgara si neagra care nu vede bijuteria de pe inelarul lui. Ea care e constienta de toate defectele proprii si care isi foloseste la maximum calitatile pentru a obtine ce isi doreste. Ea care nu suspina cand usa se inchide in urma ei, ea care nu intoarce capul dupa ce tranteste portiera. Ea care e prima care pleaca si nu cere niciun minut in plus.

Daca m-as cunoaste mai bine, as zice ca cineva m-a rapit si a pus-o pe ea sa salveze aparentele, sa nu se produca panica. Sau poate ea sunt eu si eu m-am maturizat brusc. M-am „deprostit” cum imi place mie sa spun cand mi se schimba statutul de femeie indragostita in femeie ranita.

In fine. Important e ca una dintre noi doua traieste. Restul e cancan.

Iubitul meu amant este un barbat matur, frumos, incredibil de destept si cu un simt al umorului cu care m-a cucerit. Dar nu m-a cucerit din prima cu asta. Timiditatea lui absolut nejustificata m-a dat pe spate. Omul asta puternic, pe care il vedeam la televizor vorbind raspicat si sustinandu-si punctele de vedere, tremura ca o gelatina in fata mea. De prima data cand m-a vazut. Pentru ca eu nu l-am vazut chiar atunci. I se umezeau palmele cand vorbea cu mine si imi spunea ca isi spune in gand ca o sa fie ok de cel putin 50 de ori inainte sa ma sune. Iar pentru mine,cea care a ucis copilul timid care traia in ea acum mai bine de 12 ani, era un mister. Ma distra teribil sa il vad cum abia leaga doua cuvinte si cum incearca sa vorbeasca cu mine evitandu-mi ochii. Trebuie sa recunosc ca el niciodata nu mi-a facut avansuri. L-am intrebat de unde discrepantele intre cel care este cu toti ceilalti si pustiul timid care mi se adresa. Mi-a raspuns doar atat: sunt insurat! Replica asta mi-a starnit rasul. Stangacia pe care o dezvolta in preajma mea, devenise subiect de ordinea zilei cu colegele in fiecare dimineata. Nimeni nu credea ca mai sunt barbati care patesc asta. Mai ales eu.

Imi amintesc primul sarut pe care i l-am furat oarecum fortat. Eram intr-un lift si m-am intors si l-am sarutat. I-am prins usor buza de sus, apoi pe cea de jos, am respirat si de la capat pana ce statuia din fata mea a prins viata si mi-a raspuns. Cand s-a oprit liftul, am iesit si i-am zambit. El a spus doar: sunt insurat!

Intr-un final i-am spus doar: stii ceva, esti insurat doar. Nu ai nu stiu ce boala incurabila si contagioasa care o sa te omoare in urmatoarele 3 zile. Esti doar insurat. Si e bine ca esti insurat. Asa lucrurile vor fi simple.

Da, dar stii... eu sunt insurat!!!

Si astfel, traiesc intr-o poveste in care eu sunt a treia.

somos dos amantes a escondidas...

2010-03-14T15:51:00.004+02:00

Zambesc privind spre geam. Ma ridic usor din pat sa nu il trezesc si ma aproprii de fereastra. Intotdeauna am iubit pervazele late pe care sa pot sta si sa pot privi lumea de-afara. Fara sa ies afara. Ma uit la masinile care trec pe bulevard, la hotelul de vis-a-vis, la cele doua fete bete care traverseaza strada in fuga. Bete de fericire, imi spun in gand. Ma uit apoi spre pat. Dormi adanc si sunt sigura ca nici macar nu visezi. Esti invelit doar pe jumatate si pot sa jur ca habar n-ai ca nu mai sunt langa tine sa iti tin temperatura corpului ridicata. Chiar daca suntem in acelasi oras, acum suntem amandoi departe de casa. Singura legatura cu exteriorul si cu realitatea o reprezinta telefoanele mobile. Tocmai de asta amandoua sunt inchise.

Vad sticla de sampanie pe masa si cele doua pahare goale. Camasa ta pe parchet si rochita mea undeva intre baie si hol. Un pantof la intrare si celalalt la geam. Zambesc complice si iau camasa ta si imi acopar trupul gol. Privesc din nou pe geam si imi imaginez conversatiile pe care ar urma sa le am cu toti cunoscutii daca ar stii ce fac eu acum. Le aud reprosurile, iar dezamagirea din priviri imi furnica sira spinarii. Toti mi-ar spune ca e gresit, ca nu trebuie, ca nu e bine. Ma incrunt, ma uit din nou la tine. Dar nu, eu nu mai renunt doar pentru ca asa ar fi mai bine. Sau mai usor. Trag draperiile si camera se cufunda in intuneric. Beau ultimele inghitituri de sampanie si ma bag din nou in bratele tale. Te trezesti fara sa deschizi ochii, zambesti si spui... daca n-ar fi un pacat sa respir parfumul tau...

Oftez... iubire, pacat ar fi sa nu o faci!!!

Nu o sa te las sa ne judeci si tu. Aici, in intimitatea camerei asteia de hotel, suntem numai noi doi si niciun pacat. Promit ca n-am sa te iubesc, promit ca n-am sa te vreau din ce in ce mai mult si promit ca nu voi fi doar a ta. Trebuie doar sa invat cum se fac toate astea. Pentru ca deocamdata, sunt doar a ta.

"Dicen que lo nuestro está prohibido,
que es el veneno del pecado
y un mal trago del destino,
que solo somos dos amantes a escondidas,
que tu me harás una infeliz toda mi vida..."

Ce am eu... se cheama IPOCRIZIE!!!

2010-03-05T23:11:00.002+02:00

Mi-am dat seama ca sunt o ipocrita. Stiam ca toti avem o doza de ipocrizie in noi, dar nu ma asteptam sa o ascund atat de bine pe a mea.

Sunt ipocrita pentru ca judec inconstient barbatii care inseala. Pentru ca judec femeile care sunt constiente ca sunt amante. Pentru ca nu cred in relatiile bazate pe compromisuri. Pentru ca sunt femei care nu inteleg ca desi poate nu asta isi doresc, pun bazele distrugerii unei casnicii. Pentru ca pana acum am fost cea care a spus „eu n-as!”. Pentru ca nu inteleg cum poate atractia fizica sa te faca sa uiti de absolut tot si sa te implici intr-o relatie in care nu ar trebui sa fii.

Ei bine, eu sunt o ipocrita pentru ca „eu as”. Eu l-as saruta si eu l-as iubi. Egoist. Pentru ca e al alteia. Si eu inteleg cum ne poate iubi pe amandoua in acelasi timp, dar totusi diferit. Pe mine intens si temporar, pe ea o viata intreaga. Eu stiu ca are o familie a lui in care tuturor le e bine. Eu stiu ca sunt doar o amanta in povestea asta. Nici prima si cu siguranta nici ultima. Eu stiu ca desi nu vreau sa fac nimic rau, fac mult rau. Ii daunez familiei lui.

Dar lui ii fac bine. Simt asta. Il simt cum isi regleaza respiratia pe gatul meu. Il simt cand imi sopteste: esti atat de tanara! Desi diferenta dintre noi nu este zdrobitoare. Cum imi mangaie coapsele si cum imi saruta umerii. Cum ma tine de mijloc si imi spune ca ma vrea. Cum imi povesteste ce probleme are la birou. Cum imi cere mie sfaturi pentru probleme pe care le-ar rezolva in cateva secunde singur. Cum de 1 martie a traversat orasul sa imi fure un sarut si sa imi lege un snur la mana. Cum l-am rupt pe cel pe care il aveam deja imediat cum mi-a spus ca vine. Cum l-am sunat dupa si i-am spus sa ii duca flori.

Sunt intr-atat de ipocrita incat ma gandesc ca trebuie sa am o problema de ordin medical din cauza careia nu sunt afectata de starea lui civila. Ma gandesc ca ma doare capul pentru ca brusc nu mai vad ca acum 2 saptamani si am nevoie sa mi se dea o reteta pentru ochelari.

Ipocrita, pentru ca eu nu insel. Si ii desconsider pe toti cei care o fac. Nu insel, nu am inselat si sper ca nu voi insela. In schimb, traiesc bine mersi din postura de obiect al inselaciunii. Sunt o ipocrita pentru ca de fel nu imi place sa mint si totusi traiesc o minciuna. Sunt o ipocrita pentru ca eu nu am iertat cand am fost inselata si inca nu mi-am schimbat punctul de vedere in privinta asta. Dar daca nevasta lui nu l-ar ierta intr-un ultim ceas, as spune ca e nebuna. Sunt o ipocrita care a condamnat intotdeauna barbatii care nu stiu sa apartina unei singure femei.

Sufar de ipocrizie de gradul IV cu metastaze in tot corpul. Din fericire, nu voi apuca sa vad cum boala imi afecteaza niciun alt organ, caci mi-au fost afectate doua zone vitale: inima si capul.

N-am fost amanta de barbat insurat niciodata si ca o ironie a sortii, saptamana asta am cunoscut o multime de alte amante. Iar eu... eu nici nu banuiam!

Hypocrisy is the act of pretending to have beliefs, opinions, virtues, feelings, qualities, or standards that one does not actually have. Hypocrisy is thus a kind of lie. Hypocrisy may come from a desire to hide from others actual motives or feelings.

Algofobia

2010-03-01T00:52:00.002+02:00

O sa imi iau inima in dinti si o sa il sarut. Chiar daca e insurat. Chiar daca noaptea tine in brate o alta femeie. O sa il sarut si o sa imi placa. O sa vreau mai mult si o sa ii spun. O sa se opuna, o sa imi spuna ca o iubeste, o sa ma minta ca n-a mai facut asta. N-o sa imi pese. O sa fiu a lui.

O sa fiu egoista si o sa stau deasupra asa cum nu sta ea. O sa il sarut cu ochii deschisi. O sa traiesc o drama si o sa ma bucur de ea. O sa il astept nopti si zile sa ma aiba din nou. O sa ma ascund de toata lumea. O sa uit ca e o iubire interzisa si prosteasca din care eu o sa fiu doar pierzatoare. O sa ma culc cu el in cearceafuri straine. O sa ma duc cu taxiul la intalniri. O sa ii schimb numele din agenda. O sa mint cand sunt intrebata de el. O sa iubesc. O sa plang de dor, o sa fiu singura, dar o sa il iubesc. O sa vibrez la cel mai mic semn al lui. O sa rad cand sunt cu el si o sa ma prefac ca mi-e bine cand de fapt sufletul imi sta in genunchi. O sa il astept plangand. O sa urlu si o sa ii spun ca nu mai pot sa fiu a doua. O sa il implor sa ma lase sa il uit. O sa ma roage sa ma mai aiba macar o data. O sa mai fiu a lui. Apoi o sa il uit.

Pentru ca el este insurat. Nu e ca si cand ar fi mort, nu e un diagnostic pus unui pacient, ci este insurat. Si o iubeste. Pe mine doar ma vrea. Si daca m-ar vrea indeajuns de mult, cel mai probabil m-ar si avea. Orice as face, oricum as alege sa traiesc povestea asta, finalul, intotdeauna, va fi acelasi. Tocmai de asta, am ales sa nu o traiesc.

Desi recunosc ca i-ar prinde bine sufletului meu inca o drama… cel putin asa as mai simti si eu ceva!

Algofobia: miedo al dolor, miedo a sentir dolor

si daca....

2010-02-22T20:27:00.005+02:00

Si daca acum plec... daca acum plec pentru a mia oara...ai sa iti doresti sa fie ultima oara?

Si daca acum te uit, te uit in secunda asta, ai sa ma intelegi ca ma doare?

Si daca eu nu mai pot, ai sa intelegi ca nu mai pot pentru tine?

Si daca acum eu nu mai stiu ... nu mai stiu sa iubesc, ai sa ma ierti de dragul ca am stiut sa te iubesc odata?

Si daca eu nu ma mai intorc, o sa ma mai pastrezi in suflet?

Si daca eu nu te voi mai privi, vei mai sti ce culoare au ochii mei?

Si daca ai sa ma ierti vreodata, ma vei mai iubi vreodata?

Nu pot sa te mai las sa ma saruti, sa imi adulmeci parfumul si sa imi mangai ochii. Credeam ca suntem amandoi in acelasi joc, dar nu e asa. Tu ma iubesti, eu nu mai vreau. Nu mai vreau sa iubesc, pentru ca nu mai stiu cum. Eu vreau doar sa traiesc! De dragul iubirii ce ti-am purtat-o odata, nu pot sa iti fac rau. Sunt egoista, stiu! Dar nu pot sa iti privesc ochii cum se sting de fiecare data cand imi iau ramas bun. Nu pot sa iti zic adio de zeci de ori si sa vad cum mori putin cate putin...

Mi-ai jurat ca nu o sa ma mai iubesti... ai uitat...

Plec iubirea mea... pentru ca tu meriti sa te iubeasca cineva... iar eu nu mai stiu sa iubesc!

Iarta-ma! Intr-o zi poate am sa ma iert si eu...

Te iubesc... nefiresc de prostesc!

Intr-o zi o sa ascult din nou melodia asta si gandul o sa imi zboare tot la tine! Intodeauna, tot la tine!

So... maybe I'm addicted!

2010-02-09T00:00:00.010+02:00

Sunt dependenta. Esti drogul meu de cativa ani de zile. Te iau in functie de starea vremii, in functie de cat de tare vreau sa uit de ceva sau in functie de cat de tare imi tremura corpul de dorinta. Nu te iubesc, dar te vreau. Vreau sa te am si sa fii in tot corpul meu. Vreau sa respir, sa transpir, sa iubesc si sa traiesc prin tine. Vreau broboane de sudoare pe frunte atunci cand in sfarsit te am. Vreau. Deci sunt dependenta. De tine. De mainile tale, de buzele tale, de bratele tale, de bataile inimii tale. Sunt intr-o faza in care dependenta imi poate fi fatala.

Dar nu imi este. Sunt un drogat cu temele la zi. Stiu ca te-am luat haotic atatia ani, stiu ca m-am folosit de atatea ori de sentimentul asta de placere vinovata si oarecum bolnava, incat stiu, sunt constienta ca trebuie sa ma opresc. Un fel de reabilitare. Drogatii se duc adesea la reabilitare si se mint si mint pe toata lumea din jur ca asta isi doresc: sa scape de viciul asta. Dar nu, corpul nu asta isi doreste! Corpul isi vrea drogul, isi vrea sentimentele si senzatiile inapoi. Vrea sa pluteasca din nou. Medicii i-au spus sevraj, poetii i-au spus dor. Mie intotdeauna mi-au placut mai mult poetii: poezii scriu si acum, pe cand injectii n-o sa fac niciodata in viata mea nici unei portocale!

Eu sunt un drogat cu capul pe umeri. Stiu ca sunt dependenta si in momentul in care in urma unui val imens de placere si a unei doze prea mari de tine, voi ajunge la pamant. Am ajuns. Dar mi-am invins teama si am zis: ok, mergem la reabilitare. O sa invat sa traiesc fara dorinta asta bolnava care imi macina tot corpul. Fara trezitul in miezul noptii, transpirata si plina de dorinta. Fara saruturile alea care te storc de orice putere si care iti lipesc stomacul de sira spinarii. Fara mangaierile alea vesnice care imi imoaie genunchii. Fara ochii aia caprui si blanzi care rad doar cand ma privesc plina de dorinta. O sa tremur, o sa ma zbat, o sa urlu si o sa plang. O sa imi amintesc de toate, o sa blestem si o sa te blestem. O sa dau vina pe soarta, o sa vreau macar un sarut mic de tot, macar o mana pe fund, o sa zic ca ma multumesc cu putin. o sa ma abtin totusi si o sa tremur si o sa slabesc. O sa ajung o fantoma si niciun medicament nu imi va vindeca inima. Si atunci cand sevrajul va trece si corpul meu te va dori intr-o surdina muta, atunci cand toate testele si toate analizele de pe lume o sa imi confirme ca nu mai sunt dependenta de tine... atunci dragul meu...

Atunci am sa te am din nou... Pentru ca viata este ciclica. Iar eu nu sunt Einstein sau Freud sau mai stiu eu care mare om mort sa ma apuc sa scriu teorii noi.

Eu sunt doar o biata dependenta de saruturile tale... Si-mi ajung!

So... Maybe I'm addicted...

NA: Am scris postul pentru mine, ca de fiecare data, dar si pentru cea care imi citeste posturile si spera ca o sa ii dau un sfat intr-o poveste similara. Ce sfat sa iti dau draga mea?! Nu vezi ca si eu sunt tot o drogata?!
NA2: Pentru a evita comentariile referitoare la droguri: dragii mei, sunt cu totul impotriva lor ,nu fumez, nu ma droghez si nu planuiesc sa o fac prea curand. Iau doar anticonceptionale si un ketonal pe luna. trimiterile catre droguri sunt facute doar de dragul comparatiei si pentru ca sentimentele sunt ale dracului de similare. Nu va drogati... e pacat! Iubiti, faceti sex... nu vedeti ca e al dracului de amuzant?!

eu nu mai plang...

2010-01-28T23:23:00.002+02:00

Se spune ca n-a murit nimeni din dragoste. Sau din lipsa ei. Eu nu cred asta. Cred ca durerea pe care ti-o da iubirea, sau mai grav, lipsa ei, este una dintre cele mai insuportabile dureri posibile. Poti sa te anestezieze si sa te spintece pe bucatele, chiar si sa iti scoata inima din piept si tu sa nu simti nicio durere, dar oricate anestezii ai face, oricate medicamente ai lua, daca te doare sufletul, simti in fiecare bucatica din corp.

m-am trezit azi dimineata cu o durere acuta dupa ultima interventie. Era fizica, o simteam. Dar nici macar asta nu putea sa imi distraga atentia de la durerea ce o simteam in tot corpul. Ca un gol in tot trupul, cu furnicaturi pe sira spinarii si cu ace in calcaie. Ma durea sufletul. Am oftat si mi-am urmat ritualul de dimineata.

conduceam cu ochelarii de soare la ochi ca sa nu imi vad ochii inlacrimati in oglinda. Nu ma gandeam la nimic si daca m-ar fi intrebat cineva de ce plang, n-as fi stiut sa ii spun de ce. Dar plangeam. Simteam o durere groznica undeva in tot corpul si credeam cu tarie ca am o mie de motive sa plang. Imi zaresc mobilul si vad ca are lumina aprinsa. Raspund surprinsa si vocea unui om care ma cunoaste foarte bine imi spune: tocmai am trecut pe langa tine, ai doua motive sa conduci cu ochelarii la ochi pe vremea asta: ori plangi, ori plangi cu adevarat!

Si m-a trosnit si mai tare plansul. Nu mai plange scumpo, esti tot ce si-ar dori un barbat, esti tot ce imi doresc si eu, si tu pierzi timpul cu toti prostii! E pacat de ochii aia negri sa ii inlacrimezi de fiecare data cand te enerveaza un prost.

Nu m-a enervat nimeni. De jumatate de an nimeni nu m-a facut sa plang. De asta plang. Pentru ca trec prin viata fara sa mai simt. Ce rezolv ca am parte de senzatii tari atunci cand iubirea mi-e interzisa, daca acum cand poate fi a mea, bat in retragere??! Stii... eu cred ca nu mai am suflet.

Ba ai. Dar e in pauza sufletul tau, scumpa mea. L-ai epuizat, ai iubit pana l-ai terminat. Si acum se incarca si el. Nu mai plange. Hai facem o intrecere pana la Pitesti? Ne descarcam nervii?

Nu pot. Am o intalnire.

Si te duci plansa?

Nu. Nu mai am suflet. O sa imi sterg lacrimile si zambetul meu stralucitor o sa le distraga atentia de la ochii mei tristi si de la buzele mele uscate. Nu vrei sa ne intalnim diseara?

Nu. Nu mai pot fi amantul tau. Nu pot fi scaparea ta de fiecare data cand ti-e frica. Te iubesc, enorm chiar, dar nu pot sa te sarut si sa stiu ca esti a mea doar pentru 5 minute.

Doar 5 minute!? Ai dreptate iubire... pentru 5 minute, nici nu ma dau jos din masina!

Te iubesc nebunoooo sa ai o zi superba! Si nu mai plange!

Nu mai plang. Si chiar nu am mai plans. Mi-am sters lacrimile si mi-am retusat machiajul. Mi-am exersat zambetul fals si fatal in oglinda si am coborat. Am intrat in birou plina de mine si ti-am vazut ochii aia care m-au mintit atata timp.

Buna dimineata. pentru inceput...

Eu nu mai plang. Sufletul meu e in pauza. Are nevoie sa se incarce. Cu iubire probabil. Caci acum e plin cu sarcasm si cinism. Eu nu mai plang, pentru ca lacrimile sunt sarate si imi usuca tenul. Eu nu mai plang, pentru ca rimelul imi afecteaza ochii. Eu nu mai plang! Pentru ca nu mai am pentru cine...

departe

2010-01-26T23:33:00.001+02:00

Cateodata, simt o nevoie acuta sa ma fac nevazuta. Nu e doar o dorinta, e o nevoie. Am nevoie sa scap, sa fug, sa ma ascund, sa imi incarc bateriile. Sa uit. Sa uit ca am uitat tot. Am fugit. Pentru cateva zile am fost undeva departe, la mii de kilometri de orice cod postal apropriat mie. La mii de kilometri de orice zambet care imi provoca placere. La mii de kilometri de mine.

m-am privit in poza de la pasaport in timp ce eram deasupra norilor. Am facut poza asta pe vremea cand eram naiva si credula. Imi sclipeau ochii si puteai sa citesti in privirea mea multa iubire. Sau multa naivitate. Sau amandoua. Acum spun, multa prostie. Credeam ce imi spuneai, credeam ca sunt totul pentru tine si nu m-as fi gandit in veci ca tu ma minti vreo secunda. Si de fapt, tu nu imi spuneai adevarul vreo secunda. Am privit norii minute in sir ascultand Amores extranos, la maxim, sa nu imi mai aud gandurile.

Nu ti-am spus ca plec. Nu am vrut sa stie nimeni. Nu ti-am spus ca vin. Si iata-ma ... am venit. Sunt tot eu, dar sunt alta. Iubeste-ma asa... egoist, fara sa te gandesti la consecinte. Am nevoie de mainile tale, am nevoie sa iti simt pulsul si inima batandu-mi in spate. Am nevoie de tine... apoi o sa plec din nou. Pentru ca tu nu o sa ma mai faci sa sufar. Nu o sa ma mai doara niciodata sufletul. Pentru ca nu il mai am.

Iti scriu din aeroport... in timp ce astept ca timpul sa ne regleze ceasurile si dorintele avand acelasi fus orar.

5 luni, 2 saptamani si 6 zile...

2010-01-10T02:31:00.003+02:00

Ma ridicai brusc din pat fara sa imi acopar macar sanii. Inca mai respiram sacadat si inca ma mai scaldam intr-o caldura ciudata.

- Cum dracu am ajuns aici?

- Simplu. Ne-am urcat in masini, am parcat, ne-am cazat si apoi... chiar trebuie sa iti mai descriu?

M-ai sarutat atent pe umar, exact pe alunita aia pe care acum cativa ani imi spuneai ca mi-ai montat un senzor de placere.

M-am uitat din nou in jurul meu: o camera cocheta de hotel, cu draperiile trase, inecata intr-o lumina obscura. Sau intr-un intuneric luminat. Aveam sanii inca descoperiti si eram goala in niste cearceafuri pe care nu le spalam eu si care nu imi apartineau. Si nu erau nici ale tale. M-am acoperit si m-am ridicat din pat. Am tras draperia si am vazut cladirile din vesnicul Bucuresti. Intrai in baie si dadui drumul la apa. Scapai de cearceaf si ma uitam la o imagine din oglinda pe care nu o recunosteam: eram o eu, varianta skinny, varianta spray tan, varianta sala, varianta „naturala”. Cum dracu am ajuns aici? Incercai sa rememorez evenimentele din ultimele ore si sa imi explic cum ajunsesem in situatia asta. Tocmai ce intram intr-o sedinta si tocmai ce mi-ai trimis mesaj. „iarta-ma, sunt prins rau. Ne vedem mai tarziu la locul nostru? Te sarut nebuna mea”. Repede reply „ok. Meeting, ne vedem la 22:00. Intarzii oricum! Pup”

repede caut nr. de la hotel si sun si aflu ca deja rezervasei tu. Aveam camera noastra obisnuita. Cateodata ma intreb daca ne mai spala cearceafurile sau daca in acelasi pat isi tavalesc si altii lipsa iubirii. Cateodata nici nu imi pasa.

Deci un sms. Dar cum dracu am ajuns aici? Cum am ajuns sa ma culc cu tine, pe ascuns, intr-un pat strain, intr-un hotel din Bucuresti, intr-o zona neutra pentru amandoi?! Eu asta nu mai stiu... nu mai stiu de ce nu ma intereseaza ce faci in restul zilei, ce prieteni mai ai, ce muzica mai asculti... Nu mai stiu. Eu, cea care stia totul despre tine, dar in special despre mine,nu mai stiu nimic. Am pornit apa in dus si am intrat sperand sa imi spal de pe corp... toate intrebarile. Vroiam sa nu mai stiu. Si am incercat... dar nu te-ai abtinut si ai venit cu mine sub dus, razand, in stilul caracteristic.

- Sa inteleg ca ai rezolvat misterul referitor la drumul nostru pana aici?

- Nu. Nu stiu. Nu stiu cum am ajuns sa fiu a doua femeie din viata ta si nu stiu cum de nu vreau sa fiu prima.

- Of. Asta nu stiu nici eu. De fiecare data cand ma urc in masina si plec dupa una din intalnirile noastre, ma intreb de ce nu te urci cu mine in masina, de ce nu vii cu mine acasa. Si iti dau mesaj si stii ce imi raspunzi?! Ca asa a fost sa fie! Si te cred nebuna mea...

- Dar nu e straniu? Nu ne iubim si totusi de ce dracu riscam atatea?

- Cum sa nu ne iubim? Ne iubim nebuna mea, dar ne iubim egoist, nu ne punem sufletele la bataie... doar corpurile. Avem parte de pasiune si sentimente mai ceva ca pe vremea cand ne iubeam cu adevarat.

- Fa-ma sa uit cum am ajuns aici...

Nu stiu daca a trecut o luna, doua, trei sau cinci luni, 2 saptamani si sase zile. FIX.

...IV

2009-12-28T03:12:00.003+02:00

Trecusera deja cateva zile de cand plecase din viata ei. Dar facea totul de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Mergea in continuare in aceleasi locuri, se uita la aceleasi filme, se intalnea cu aceleasi persoane. Nu povestise nimanui despre ce se intamplase. Ii era teama ca daca va spune totul cu voce tare, se va auzi si se va gandi de doua ori. Se va intreba daca nu cumva a gresit. Asa ca tacea. Era mai simplu, mai comod.

Se aseza in fata laptopului asa cum o facea in fiecare dimineata. Isi citi horoscopul si il injura pe cel care l-a scris. „persoana iubita nu va ofera intelegerea de care aveti nevoie si bla bla bla”. Sa va ia dracu. Daca vroiam sa stiu ce face el, citeam la zodia lui! Nu la a mea!

Apoi deschise mail-urile. Trecu repede in revista problemele urgente si zari numele lui in lista si cu top priority. Selecta mesajul si il sterse. Se duse in si in deleted items si il sterse de acolo. Nu vroia sa stie. Nu vroia sa vada. Isi continua ziua fara macar o data sa se intrebe ce scria in mesaj.

Era disperat. Condusese ca un nebun: Bucuresti – Pitesti, Pitesti – Bucuresti, Bucuresti – Pitesti, Pitesti – Bucuresti. Condusul il relaxa. Asa cum ea ii povestise o data ca era atat de nervoasa incat ca sa evite sa omoare pe cineva, a condus pana la Pitesti si inapoi. Culmea, cand s-a intors era la fel de nervoasa, asa ca a facut drumul inca o data. I s-a facut somn la intoarcere, a uitat de nervi si s-a culcat. Dar la el nu functiona. Era la fel de disperat. O iubea! La dracu, acum cand in sfarsit isi gasise cvintele sa i-o spuna, tocmai acum nu vroia ea sa le auda! Se duse in fata blocului ei si ii cauta geamul. Lumina era stinsa. Era 4 dimineata deja. Probabil ca dormea ca un bebelus. Privi mult timp in spre apartamentul ei. Si totusi nu o vedea. Nu o vedea cum statea la geam si privea luminile din fata ei. Cum se uita la copacii din jur si la masinile care treceau. Ea in schimb, il vedea. Se uita la el si nu simtea nimic. La un moment dat isi spuse: sa te ia dracu... sa va ia dracu pe amandoi mai exact. Se baga in pat si adormi instantaneu. El mai ramase cateva ore in fata blocului gandindu-se ce avea de facut. Gasi un plan. Isi spuse ca o sa ii trimita un mail lung in care o sa ii spuna tot ce avea pe suflet si pe care ea o sa il citeasca si o sa inteleaga apoi ca tot ce simte pt ea este adevarat. Asta trebuia sa faca era sigur. Se duse acasa isi lua laptopul in brate si insirui pagini intregi despre cat de mult o iubeste si toate momentele in care si-a dorit sa fie cu ea. Il trimise la timp sa il primeasca in runda I de citit mail-uri dimineata. Era deja fericit si entuziasmat. Avea o sclipire de speranta in ochi si simtea ca lucrurile se vor schimba. Isi facu un dus si nici macar nu se baga la somn. Era prea entuziasmat sa o faca. Isi petrecu intreaga zi in fata calculatorului clickuind „send and receive”. Veneau tot felul de mailuri, dar nici macar unul de la ea.

La dracu. Nu avea sa mai astepte. Lua cheile de la masina si se duse la ea in fata blocului. Lumina era stinsa, deci inca nu venise de la birou. Astepta ore in sir in masina. Intr-un final ii zari masina. O privea cum iesea din masina si cum scoatea zecile de pungi din portbagaj. Abia le putea cuprinde in ambele maini si totusi deschise si usa din spate si scoase restul si de acolo. Zambi amuzat. Asa era ea. Cand ceva nu ii convenea, pantofii, hainele si zorzoanele aveau sa ii aline supararea. Cobori si se aproprie.

Cred ca ai nevoie de ajutor...

Se intoarse surprisa si il zari. Nu putea sa zica nimic, pentru ca avea cheile de la casa intre dinti. Nu vroia sa se impiedice la usa asa ca le tinea in gura.

Ii lua o parte din pungi cat sa se elibereze si sa isi scoata cheile din gura.

Nu e nevoie sa ma ajuti, mersi. Ma descurc.

Stiu, dar totusi te ajut. As vrea sa schimbam cateva cuvinte.

Eu as prefera sa nu. Decat doar daca vrei sa auzi o reluare de zilele trecute.

Ii lua cheile din mana si o lua inaintea ei. Intra in casa, puse pungile in dormitor pe pat si se duse sa isi faca o cafea.

Nu crezi ca ar trebui sa te invit la o cafea ? esti la mine in casa totusi...

Da, dar oricum nu stii sa faci, asa ca ce rost are?!

Ea deschise frigiderul si isi umplu o cana cu gheata. Se duse la baietii ei preferati Jack si Jonnie si isi puse in cana jumatate Jack si jumatate Jonnie.

Ai de gand sa bei o cana de whisky ?

nu e o cana de whisky. E o cana de cafea de fapt in care mi-am facut un cocktail care are la baza whisky. Si da, am de gand sa o beau. Tinand cont ca o beau pe stomacul gol, in mai putin de o ora o sa o si vomit, asa ca nu vad unde bati! Spuneai ca ai ceva de zis... zi ce ai de zis si pleaca. Vreau sa beau asta, sa imi fac un dush si sa dorm. Maine am o zi grea.

Te iubesc. Intelegi? Ai citit mailul meu?

Nu.

Nu l-ai primit?

Ba da. Dar nu l-am citit. I-am dat delete.

Nu erai nici macar curioasa ce aveam sa iti spun?

Lua o gura mare din cana, o inghiti cu greu, se cutremura putin si apoi spuse: nu, nu eram curioasa. Nici acum nu ard de nerabdare sa imi spui ce simti. Nu vreau sa stiu nimic din ce ai de spus. Nu vreau sa ascult bla bla-uri infinite despre cum ti-ai dat seama brusc ca ma iubesti. Nu vreau sa stiu cum imi promiti ca o sa ma protejezi si o sa ai grija de mine si nu o sa lasi nimic sa ma raneasca. Nu vreau sa stiu nimic din toate gunoaiele astea. Nu vreau sa ascult povesti cu zane si printese. Mai lua o gura din cana de whisky.

Nu te inteleg. De ce ai atitudinea asta? De ce nu vrei sa crezi ca tot ce simt e sincer si e adevarat?

Ah la dracu! Nu spun ca nu esti sincer, spun ca nu cred si chiar daca asta simti acum, in scurt timp vei uita asta si vei deveni un porc nesimtit ca toti ceilalati. Iar eu sincer, prefer sa sar peste etapa asta cu basmele ca atunci cand vine sfarsitul, sa nu ma prinda in turnul vreunui castel de cristal, ca sa am de unde sa cad.

Cat esti de ironica.

Prefer sarcastica.

Ce e cu tine? Tu nu erai asa! Credeai in iubire si in ce minuni poate face iubirea. Credeai ca doi oameni se pot iubi si ca pot fi fericiti impreuna. Acum ce dracu s-a intamplat cu tine? Te porti de parca cineva ti-a scos inima din piept!

Ei bine aici ai dreptate. Lua o gura si mai mare de whisky, dar de data asta nu se mai cutremura. Ai perfecta dreptate. Ma port de parca nu as mai avea inima in piept, pentru ca nu mai am. A venit un idiot cu un cutit foarte bine ascutit, mi-a despicat pieptul si mi-a scos inima din piept. Si nu pe toata o data!!! Nu, nu! Bucatica cu bucatica! Fara anestezie, fara nimic. Asa ca da, ma port asa, pt ca exact asa sunt!!! Lua inca o inghititura de whisky.

Ok. Si ai suferit, ai fost ranita, toti am fost la un moment dat. Ce te face sa crezi ca nu o sa te fac fericita? Sau ca o sa te ranesc?

Hai taci. Ma simt ca intr-un film prost. Cred asta pentru ca asta e adevarul. Sunt o realista, luate-ar dracu sa te ia. Iar tu stii asta! Intotdeauna, nu vad partea buna sau partea rea a lucrurilor, ci o vad pe aia reala. Aia care o sa se intample. Asa spuneti toti. Indrugati verzi si uscate si de fapt sunteti doar o adunatura de lasi care isi masoara barbatia prin numarul de femei cu care s-au culcat. Desi pentru majoritatea, asta inseamna doar cele din filemele porno si din revistele de profil. Asa ca ce sa ne mintim. Asta e adevarul. Tot la partea asta o sa ajungem mai devreme sau mai tarziu.

Ce e cu tine femeie? Tu nu erai asa! Cum de ai ajuns asa de superficiala si de plina de amaraciune???

Superficiala??? Eu sunt aia superficiala idiotule, ca daca imi pun acum niste tocuri si ma dezbrac, uiti unde ti-e inima si incepi sa gandesti cu alt cap!

Femeie ce e cu tine?

Mai lua o inghititura de whisky. Se apropie de ea si ii lua cana din mana si o varsa in chiuveta.

Heii. Ala era al meu. Cumparat de mine. Ce dracu e cu tine?!

Hai lasa ca o sa iti iau altul!

Nu vreau altul. Vreau sa pleci!

Te iubesc. Intelegi?! Asa cum esti tu, nebuna, sarcastica, ironica, realista si insensibila, eu tot te iubesc.

Hei nu sunt deloc insensibila! Tu nu ai vazut cati pantofi mi-am luat ? daca eram insensibila ii lasam sa putrezeasca cine stie cat in magazin. Pleaca te rog.

El radea. O privea asa ametita cum era si cum debita prostii, dar exact pentru asta o iubea: si atunci cand iti venea sa o omori si apoi sa ii arunci cadavrul in vreun rau, ea si atunci te putea face sa razi.

Ce pantofi ti-ai luat? Arata-mi!

Nu vreau. de ce sa iti arat pantofii mei?

Ca vreau sa vad daca ti-am luat o pereche pe care o ai deja.

mi-ai luat pantofi?

Da. Logic. Iti eram dator o pereche de pantofi. Ti-am luat-o a doua zi dupa ce am mancat inghetata in noaptea aia.

Si de ce nu mi i-ai dat?

Pentru ca nu am avut curaj sa te sun. Ma simteam un prost ca primul lucru pe care l-am facut a doua zi dimineata, a fost sa iti cumpar pantofi.

Si unde sunt?

In masina.

Adu-i.

De ce?

Vreau sa ii vad.

Dar de ce?

Auzi, acum mi-ai captat atentia, bucura-te de ea.

Ok. Ii aduc. In timp ce se indrepta spre usa isi dadu seama ca era in stare sa il trimita pana jos sa ii ia pantofii ca apoi sa inchida usa si sa nu il lase sa mai intre. O cunostea. Sigur asta urma sa faca. Se aproprie de usa si scoase cheile din usa si iesi.

Hei alea sunt ale mele. ce faci cu ele?

Ma duc pana jos si ma intorc. Nu vreau sa gasesc usa inchisa cand vin si daca totusi va fi inchisa, vreau sa o pot deschide macar.

Profita ca el plecase si il lua in brate pe micul Jack. Tu o sa ma faci sa ma simt ceva mai bine! Lua inghitituri adanci direct din sticla. Simtea cum o arde pe gat, dar nu ii pasa. Cel putin nu isi simtea pieptul cum se zbate de atata durere. Se duse in dormitor si se intinse in pat. Il lua si pe micul Jack.

Cateva minute mai tarziu veni si el. Intra si nu fu surprins sa o zareasca intinsa in pat cu sticla de whisky langa. Stia ca asa o sa o gaseasca pentru ca asa e ea. Whisky-ul era anestezia ei. Asa nu simtea durerea. Cel putin nu cea care trebuia. Isi aminti ca fusesera de mult impreuna la o petrecere la care ea nu vrusese sa mearga dar era aproape obligata de circumstante sa o faca. Avea in picioare niste pantofi care urau picioarele si care ii omorasera degetul mic de la piciorul drept. Bause 4 pahare de vodka sa nu mai simta durerea aia. Isi aminti cat rase de ea ca abia isi mai tinea echilibrul, dar era fericita ca degetul nu o mai durea. Glumea chiar ca nu o mai doare pentru ca nu mai face parte din corpul ei, ci din pantof.

Ia sa vad pantofii. Ii spuse in timp ce incerca sa se ridice in capul oaselor. Opa. Cred ca mai bine stau aici.

Scoase pantofii din cutie si ii vazu surprinderea pe fata.

Sa nu imi spui ca sunt 39?!?!

Ba da. Nu 39 porti?!

Ba da. Dar tarfa aia nenorocita mi-a zis ca nu mai au in niciun magazin din Bucuresti 39 asa ca sa mi-i scot din cap. Si uite ca tie ti-a gasit 39.

a... deci i-ai vrut si tu pe astia?

Normal. Nu auzi? Si mi-a zis ca nu mai sunt! Unde i-ai gasit?!

In Baneasa.

Tarfa nenorocita.

Hai lasa. Ca si astia, tot ai tai sunt. Ia vezi daca iti vin.

Prietene ai innebunit de tot! Mie mi-e greu sa mai ridic capul de pe perna si tu vrei sa ma ridic pe tocuri? Cred ca oricum o sa adorm din moment in moment asa ca stii ce ai de facut: trage usa dupa tine, ca se incuie singura.

Da da stiu mormai el in timp ce lua pungile de pe pat si stranse tot ce era in jur. Ea adormise deja. De fapt inca mai vorbea, dar cu siguranta vorbea in somn si intr-o alta limba. Se duse in bucatarie si puse lucrurile la locul lor. Apoi cand ea era deja la al doilea vis, o dezbraca si o imbraca in pijama. Stia cat uraste sa doarma imbracata in blugi. Ar fi vrut si sa o demachieze, dar habar n-avea cum se facea asta. Se dezbraca de haine si se baga in pat langa ea. O lua in brate si ii o saruta pe frunte.

Te iubesc femeie nebuna ...