Nu am pretetia ca scriu bine. Nu cer ca oamenii sa stie sa ma
citeasca. Sa ma inteleaga. Scriu pt mine si pentru gandurile mele. Bune, rele,
egoiste, altruiste. Sunt ale mele. Ati vazut parintii cum isi apara odraslele
chiar si atunci cand fac nefacute?! Asa imi apar si eu sentimentele. Sunt ale
mele, le apar pana o sa ma separe de lumea asta 7 metri de tarana. Ca la final
voi fi in Rai sau in Iad...nu este problema nimanui!
Am scris si in trecut si am o
parere foarte bine impamantenita despre relatii. In general. Nu imi plac
compromisurile, le fac pe cat se poate de rar. Le inteleg rostul pe pamant, dar
le evit. Nu am mai avut o relatie in adevaratul sens al cuvantului de ceva
timp. Nu mai stiu exact de cand pt ca nu imi amintesc. Nu stiu daca am uitat
voluntar sau nu.
Nu imi plac totusi relatiile de
fatada. Nu ma refer doar la cele din reviste. Ma refer si la rude prietenii
etc. Aceia care pozeaza in the happy ending family, iar data viitoare cand
intreb despre ei, aud ba ca se cearta pe nu stiu ce furculita la partaj, ba ca
el a plecat cu una (nu una ca mine, ca eu n-am plecat nicaieri cutrelor), ba ca
pe ea a prins-o cu unul. Nu inteleg. De ce?! De ce stai ?!! Si tu ca femeie si
tu ca barbat ?
Eu vad iubirea ca pe o camasa
alba. Imaculata. Si relatiile... ca pe o calimara cu cerneala. Hop dau eu
peste, sare o picatura de cerneala. Hop dai tu, alta picatura. Si uite asa
camasa mea e numai pete. O bagam la spalat, evident. Pentru ca o iubim. Dar
cerneala... nu iese definitiv. Si daca totusi ai reusit sa scoti 99.99% din
pata... cu lupa tot vezi 0.01% din ce a ramas.
Cred ca de asta sunt singura.
Cred ca asta este motivul pentru care in baie e o singura periuta de dinti.
Pentru ca refuz sa merg patata pe strada. Prefer sa am doar jumatate de camasa
imaculata, decat una intreaga patata.
Este o prostie nu?! Ca o sa alerg
intr-o zi dupa un baiat care o sa ma strige mami trebuie sa fac compromisuri,
nu?! Asta este pretul pe care trebuie sa il platesc... sa accept ca am nevoie
de compromisuri.
Am inteles. Dar... deocamdata nu
ma tine buzunarul sa platesc pretul asta. Poate alta data.
PS Nu va mai atacati prin comentarii. Fiecare are dreptul la propria opinie.
Buna, rea etc. Apoi contrar aparentelor, nu imi place cand cineva ma lauda
pentru iubirea pt un barbat insurat. Dimpotriva...ma intristeaza. Inseamna ca
mai sunt si altii care au trecut prin asta. Eu ma condamn si regret. Dar ce sa
fac acum?! Sa ma sinucid ca nu stiu ce anonima imi spune ca asta e motivul
pentru care se duce lumea asta de rapa!? Macar am simtit. Macar am realizat. Macar
am plecat.