eu...

Fotografia mea
am ochii negri si pe vremea cand imi pasa, te iubeam pe tine!

povestea noastra...

Toti se dusesera la culcare deja. Ramasera doar ei doi si inca o sticla de vin. Focul ardea intr-un semineu vechi facand zeci de umbre pe pereti. Lacrimile ii curgeau pe obraji si ochii ii radeau cum nu o facusera de mult. Uitase de cand nu mai erau prieteni. Uitasera care fusesera ultimele cuvinte ce si le adresasera pentru ca vroiau, nu doar din complezenta.


Esti la fel de nebuna cum mi te amintesc. La fel cum te visez uneori. Ai acelasi zambet ucigator pe fata si un ras oribil care ma face sa rad fara motiv.

Ma visezi?! Spuse luand o noua gura de vin.


Isi drese vocea si nega. Nu bause suficient sa ii spuna ca inca o mai iubea. Sa ii spuna macar ca a iubit-o.


Stii... nici nu mai stiu cum am reusit sa te uit! Tu ai fost cel care mi-a schimbat sufletul. Eram asa de indragostita si dependenta de tine incat nici nu stiam sa respir fara tine. Rase de parca ar fi spus inca o prostie si mai lua o gura de vin. El ii torna din nou in pahar.

Ai fost indragostita de mine?!

Normal. Erai totul pentru mine, nu vedeam nimic altceva in jur. Pacat ca nu am avut niciodata curajul sa iti si spun. Chiar daca sentimentele noastre nu erau aceleasi, m-as mai fi eliberat.


Ii cauta din nou ochii negri. Vazu focul luminandu-i si aprinzandu-i parul. Zambetul ala strengaresc pe care nu credea ca are sa il uite vreodata. Ii privi fiecare trasatura completand un puzzle in minte. Stia fiecare alunita, fiecare vena, fiecare semn, fiecare privire. Bau paharul pana la fund si isi torna rapid inca unul. Il bau fara sa se opreasca.


Intotdeauna te-am iubit. Cum as fi putut sa nu o fac?! Dar ma gandeam ca niciodata nu te-ai fi uitat la mine. Mi se parea ca totul este impotriva mea. Ma bucuram enorm cand din diverse conjuncturi, sfarseam prin a dormi impreuna. Nu dormeam nici macar o secunda. Iti adulmecam fiecare respiratie, fiecare miscare, fiecare zgomot. Respiram doar mirosul tau puternic si dulce ca de vanilie. Dupa ce plecai, uram sa mi se schimbe asternuturile. Aveam impresia ca o sa ti se spele mirosul din ele. Te iubeam...


Ce prost ai fost! Faceam eforturi pentru a sfarsi sa dormim impreuna. Ma pregateam ore in sir sa miros a vanilie. Nu dormeam nicio secunda. Mi-era teama sa nu fac miscari necontrolate si sa te trezesc. Ce prost ai fost!


Baura din nou paharele pana la fund. Aveau o noapte lunga in care isi spuneau tot ce nu isi spusesera in 4 ani de zile. Radeau si plangeau in acelasi timp. Stiau ca le spun pe toate prea tarziu...


Iubito, ai de gand sa vii sa te culci? Maine o sa dormi iar tot drumul pana acasa. Ii cazura ochii pe sticlele goale de vin si pe paharul din mana ei. Doamne, cat ai putut sa bei! Mai bei mult?

Nu, iubire! Doar un pahar. E al doilea promit!

Iesi din camera si cand inchise usa bufnira amandoi intr-un ras copilaresc. Complotau din nou impotriva intregii lumi.

Cred ca s-a suparat... mai bine mergi la culcare.

Nu, nu. Mai beau un pahar. Doar e al doilea! Si zi-mi... ma iubeai mult?




To be continued...

din nou...si de la capat...

3:00 A.M.



Eu: Alo?! S-a intamplat ceva???

Tu: ce faci scumpa mea? Dormi? Te-am trezit?

Eu: Da normal. Ai innebunit?! Parca ne-a fost vorba ca ne limitam convorbirile…

Tu: Eh.. tocmai de asta te-am sunat. M-am gandit mult si mi-am dat seama ca ai dreptate!

Eu: Ma bucur ca spui asta. Era suficient si un sms sa stii. Pa.

Tu: Nu, nu. Lasa-ma sa termin, te rog. Ai dreptate, nu e corect nici fata de ea si nici fata de tine.

Eu: Bine. Pe bune. Sunt in extaz ca ai inteles, acum lasa-ma sa dorm

Tu: Ne-am despartit.

Eu: Ce-ai facut???? Esti tampit la cap?? Ai spus ca ai inteles?!?!?! Ce dracu ai facut???

Tu: Poi am inteles. Am inteles ca te iubesc. Si i-am zis. Si ne-am certat, ne-am despartit. M-a amenintat ca se sinucide, dar pana maine uita. Mi-e dor de tine. Cand te vad?

Eu: Tu esti nebun!!! Nu pot sa cred ca din tot ce ti-am zis tu ai inteles tocmai asta si ai facut o asemenea prostie! Noi nu avem viitor idiotule! Cu ea aveai! Cu mine nu ai viitor, de ce nu pricepi?

Tu: Cu tine am prezent! De ce nu intelegi tu asta?!

Eu: Vai nu pot sa cred. Imi vine sa te omor cu mainile goale, sa te strang de gat pana nu o sa mai ai aer!!!

Tu: As prefera sa ma saruti pana nu o sa mai am aer!

Eu: Tu esti nebun... eu vorbesc serios si tie iti arde de glume! Cum ai putut sa o ranesti in halul asta? Ce o sa zica despre mine? Ce o sa spuna toti despre noi? Si pentru ce ?! pentru ca noi oricum nu avem un viitor!

Tu: mi-e dor de tine femeie, intelegi asta? Poti sa te aduni si sa iti imaginezi ca pentru mine zilele astea fara tine au fost un adevarat chin? Poti sa intelegi ca halucinez si nu te vad decat pe tine? Nu mai puteam sa mint, nu mai avea sens. Mi-e dor de tine.

Eu: Lasa-ma sa dorm te rog. Vorbim maine dimineata.

Tu: In 5 minute sunt la tine, hai sa dormim impreuna te rog! Promit ca nu scot un cuvant!

Eu: Nu cuvintele ar fi o problema...

Tu: Vin! Sa nu adormi fara mine!



Ma trezesc pe jumatate transpirata. E 3:00. Te sun.

Eu: Hey, eu sunt. Stii tocmai te-am visat ca ai facut o prostie. Am visat ca i-ai spus. Nu ii spune te rog. Te rog nu ii spune. Fac orice, doar sa nu ii spui! Nu pot avea pe constiinta durerea ei! Nu pot!!! Ma intelegi? Nu pot!

Tu: Hai la mine.

Eu: Poftim?

Tu: Ai spus ca faci orice...

Eu: Da, dar ... nu inteleg

Tu: mi-e dor de tine. Da-mi un timp si o sa incep sa ma desprind de tine, deocamdata nu pot. Si chiar vreau sa ne despartim sa stii... nu cred ca o mai pot lungi mult si nici nu are sens.

Eu: Nu vreau sa fiu eu motivul.

Tu: Nu esti tu. Sunt sentimentele, noptile cu tine, ochii tai, mainile tale, buzele. Dar nu esti tu. Vino la mine.

Eu: Nu pot. Te astept, ai cheile.




***Orice asemanare cu personaje sau fapte reale este pur intamplatoare***

Te-am uitat intr-un weekend…


M-am uitat intr-un pat care nu era al meu, cu mine, care nu eram eu si cu tine care erai tu in cea mai buna zi a ta. M-am ridicat ca dintr-un vis urat si m-am imbracat cu hainele aruncate pe jos. Nu m-am uitat in urma, doar am plecat. Pentru ca locul meu nu era acolo, mainile mele nu trebuiau sa fie intr-ale tale, buzele mele nu trebuiau sa le astepte pe ale tale. Pentru ca nu se cuvine. Pentru ca desi mie imi e bine, facem mult rau. Pentru ca desi noi radem cu lacrimi altii ar varsa sange daca ar sti. Pentru ca asa e mai bine. Sau mai rau. Nici eu nu mai stiu.
Dar am plecat, stii??? Nu ma intorc, nu curand. Imi spui ca trebuie sa ne despartim treptat, ca trebuie sa ne uitam treptat. Adica saptamana asta sa iti uit mana stanga si peste doua saptamani gura? Nu, nu, nu! Eu nu mai pot! Nu mai pot sa fiu omul rau din povestea asta! Nu mai pot sa iti sarut buzele stiind ca provoc atata durere. Nu mai pot sa simt placere cand altii ar plange. NU MAI POT!
Weekend-ul asta, te-am uitat pe tine. Ti-am uitat intai picioarele si apoi abdomenul atat de bine definit. Apoi ti-am uitat fiecare alunita pe care am sarutat-o. Dupa, ti-am uitat bratele in care imi placea atat de mult sa adorm. Linia gatului si barbia. Le-am uitat. Apoi obrazul drept. Buza de sus si buza de jos. Nasul. Ochilor mari si genelor lungi, le-am spus adio. Ti-am sarutat pentru ultima data in gand fruntea si mi-am plimbat pentru ultima data mainile prin parul tau. Apoi am plecat.
Obrazul stang si alunita, nu le uit.
e randul tau acum. Uita-ma tu!

figuri de stil...

Imi tot lasati mesaje si imi spuneti ca scriu frumos si ca ar trebui sa scriu mai des… Stau si ma intreb, daca as scrie tot ce simt, cine ar citi?!? Cat timp as pierde punandu-mi sufletul pe hartie zi de zi? Cate adjective as folosi sa iti descriu bataile inimii??? Cate figuri de stil as asterne doar pentru a aduce imaginile mai aproape?

Cum as descrie sentimentele astea contradictorii pe care le am? Ura si indiferenta, dorinta si pacatul. Este 00:00. Iar. Nu ma pot gandi la tine pentru ca nu vreau sa o fac. Nu imi amintesc saruturile alea tandre de unde se intalneste gatul cu parul la ceafa. Momentele in care pielea mea o ia razna ca o reactie alergica la corpul tau. Clipele in care tot ce aud sunt gemete de placere. Soapte de dorinta. Nimic legat de dragoste, pura pasiune! Tremurul degetelor tale pe coapsele mele, zumzetul buzelor unindu-se iar si iar si iar. Ochii razand fara cuvinte. Mainile ce se cauta pana ce se gasesc apoi se lipesc de placere. Sentimentul de maxima implinire trait cu ochii inchisi.

Cum? Cum as putea scrie toate astea... ?! cand eu le simt atat de bine!!!

Traiesc un pacat. O dorinta. Un adevar. Mint. Gresesc. Ma invalui in pasiune. Sunt eu cea care n-am fost niciodata. Cu tine, cel care ai fost mereu al meu cand nu mi-ai trebuit. La final, oricum nu vom fi doar noi, dar intotdeauna, ramanem amandoi! Noi doi si secretul nostru. Si pasiunea... si dorinta... si...